5,298 matches
-
acesta trebuie privit, luat în seamă, cu codul său de limbaj, emoțional, cultural, comportamental. Cu cîteva elemente de decor, de recuzită, cu cîteva obiecte, Adriana Grand sugerează și spații, dar, mai cu seamă, surse de emoție. Și ea, și regizoarea Alice Barb concentrează forța actriței Simona Bondoc pe un regsitru al intimității, al regăsirii unor tonuri speciale, a șoaptei timbrate, a ludicului unui personaj care poate fi privit și cu tandrețe, și cu haz, pentru că așa este gîndit, la limita dintre
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
îl aduce spre final. Nicidecum. Iar spectacolul mizează pe asul din mînecă al lui Schmitt, avînd mare grijă să nu fie devoalate dramatismul, tragedia acestei femei care își pierde singurul băiat. Trauma are proporții pe care scriitura, și scenariul lui Alice Barb, nu alunecă. Pare un mic apendice al întîmplărilor dintr-o viață, ceva ținut într-o paranteză, citit cu o altă voce. Deși acolo este și viața și moartea, tot binele și tot răul, infernul, suma disperărilor. Este un fel
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
voce. Deși acolo este și viața și moartea, tot binele și tot răul, infernul, suma disperărilor. Este un fel de contrapunct care dă tensiune și aduce miză într-o monodramă scrisă pentru a fi jucată de o actriță de calibru. Alice Barb a iubit acest text și pe Simona Bondoc. Am ieși răvășită într-o ploaie fără sfîrșit, în care cerul și pămîntul plîngeau împreună cu Kiki, cu mine, dincolo de revoltă, de durere, de disperare.
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
blindat de la Exchange, răspunsul meu este: pentru că nu îmi plac mustăcioșii. Mă bucur că e în viață și că afacerea lui merge în continuare. Deci nu a fost o ten tativă de omor și nici de furt. Pușkulița funcționează cu alice. A fost doar un exchange. El mi-a dat lei, eu i-am dat euro. Răzvan Ropotan Cu capul în nori Când eram mică aveam tot felul de vise în care zbu ram. Mă ridicam de la pământ și începeam să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cum să se trezească la șapte? Nici vorbă. Și iar lipsesc vreo trei ore. − O să-mi iau temele de la Marta, zice Shelley. Dar când sună la Marta după masă, află că e la tenis. Iar Andrei e la fotbal. Iar Alice e într-o vizită. Și așa rămâne Shelley fără teme. Seara vine mama. Totul pare în regulă. Dar a doua zi e joi, ziua în care mama semnează carnetele. Și între timp au mai apărut două note proaste și un
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
pitit în pantof, să nu se ducă firul. Mă duc conștiincios la cosmetică și-mi doresc să locuiesc într-un orășel american din alea unde descind milionarii și cenușăresc o poveste cu o girl next door. Living next door to Alice. Am dinții puțin galbeni. N-ar trebui să știi asta, dar oricum îți zic, că o să uiți. Și eu o să uit, dar asta nu trebuie tu să știi. Și stau cocoșată. Foarte des stau cocoșată. Îmi aduc umerii în față
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iPOD ul, deschide cu greutate ușa unui bloc, ia liftul până la etajul cinci, sună la apartamentul 20, vorbește cu o doamnă fără vârstă care-i dă imediat o cheie. Grav. Solemn, aproape. David e din nou mic, mic, mic, ca Alice. Cheița deschide ușa spre Țara Minunilor. Pentru asta trebuie să fii mic, mic, mic. Așa ajunge documentul „alx“ în apartamentul lui Alex. La biroul de sus, din fosta cameră a lui Alexandre, Domi nique oftează cenușiu frunzărind hârtii vechi, aceleași
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am cunoscut-o pe Camelia. Strigam împreună, ne agitam, cântam... Nu era frumoasă, dar m-a cucerit entuziasmul ei. A venit mai aproape de mine și am rămas cu ea până în ziua de azi. Mi-a făcut patru copii: Mihai, Radu, Alice si Ana. Primii doi i-am dorit. În singurătatea mea mi-am dorit o familie, să am copii mulți. Ea era tânără, eu trecusem de prima tinerețe. Al treilea a venit nedorit. Mi-a mărturisit, după 4 luni, că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
patru copii. Dar sunt mulțumit că am copiii în jurul meu. Mama e cu noi, tata s-a pierdut între timp. Apucase să-și vadă doi din nepoți. Bine că n-a cunoscut-o pe fată, ar fi fost dezamăgit, căci Alice e încăpățânată, retractilă, bosumflată. Eu n-am mai scris nimic. Mă ocup de toate, de prea multe chiar. Sunt neliniștit, nemulțumit. N-am realizat nimic, doar copiii. Dar copiii vor pleca, fiecare cu viața lui. Eu am să rămân din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
iar acasă, m-am săturat, sări Ana, fata cea mică. Joacă la loto, poate câștigi premiul cel mare și mergem toți în Honolulu, îi tăie Camelia elanul. Mamă, în Honolulu poate vom ajunge cândva cu Radu, intră în discuție și Alice, fata cea mare, dar și eu m-am cam săturat de stat în casă. Uitați că în casă sunt patru suflete și un singur salariu, al meu. Dragă nevastă, hai să fim mai optimiști. E adevărat că singurul salariu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ori trei ajutoare ceea ce era mai rar. Luasem deja legătura cu restaurantul hotelului "IRBIS", de patru stele, din Bușteni, fiind asigurat că serviciile solicitate vor fi executate "prompt și de cea mai înaltă calitate". Pe adresa de e-mail a lui Alice am primit imediat oferte de meniu, viu discutate "în plen". Cu pretențiile clarificate și toată lumea mulțumită și fericită, am transmis restaurantului comanda fermă, urmând să transfer în cont și banii, o sumă destul de "frumușică", căci "obrazul subțire cu cheltuială se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mă durea și am mers până la București în tăcere. Am surprins, din când în când, privirea Anei, care mă spiona cu coada ochiului, simțind că ceva nu e în regulă cu mine. Și nu era! Acasă ne așteptau Camelia și Alice, care doreau să le spun ce-am găsit și ce-am făcut la Bușteni. Am delegat-o pe Ana să le informeze, știind că o va face cu competență și plăcere. Eu m-am dus la baie, am făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un program de turnee extrem de încărcat, înseamnă că de multă vreme se gândise la concertul ăsta, la București, în preajma sărbătorilor, vrând să ne facă o bucurie. Și ce bucurie! Am sunat-o imediat pe Camelia, la Policlinică, a venit și Alice și nu ne mai găseam locul de bucurie. M-am gândit să-l sun pe Mihai, poate dau de el sau de Beatrice, dar am zâmbit și am hotărât ca surpriza să rămână surpriză și să intrăm în jocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
idem și... papion. Asistența mai puțin Ana a sărit pe mine cu gura: Parc-ai fi un papițoi. Uită-te la el, cum arată... Asta era nevastă-mea. Vai, tată, chiar așa. Ana, n-ai fost cu el? Interveni si Alice. Am făcut față cu detașare atacurilor adverse și în final, retrăgându-mă în baie și privindu-mă în oglindă, am ajuns la concluzia că arăt foarte bine, elegant, cu Armani, papion, păr grizonat..., putând să mă prezint foarte bine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sunt maeștri, au programe de extratereștri. Să-i spun că am fi vrut să petrecem acasă la noi mai mult timp, că maică-sa îi pregătise tot felul de bucate după care se dădea el în vânt, că Ana și Alice... Și a venit ziua concertului... Am dormit prost toată noaptea, nu mi-am găsit somnul, iar m-a muncit Argatu... Pe la 18,00 am luat un taxi și am plecat toți, ca niște manechine, parfumați și dichisiți. La Ateneu, lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-i înghită un cercel. Ea zâmbea, ochii îi străluceau de bucurie, se îmbujorase la față. Cameliei îi venea bine costumul albastru-marin, purta o garnitură de cercei și un colier de perle, iar pe deget un inel cu un safir superb. Alice nu mai prididea cu întrebările către Beatrice, iar Petre, care stătea lângă ea, se surprinse urmărindu-i mâinile albe. Mâini fine, cu degete lungi. Erau mereu în mișcare, băteau parcă un tact sau frământau ceva inexistent între ele. Erau degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
destul acea amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-o discuție aprinsă cu Ana, care, cu caietul de schițe în față, desena și desena, prindea figuri cu o repeziciune extraordinară. Mihai o invită pe Beatrice la dans și atunci, cu toții, și-au îndreptat privirile către ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
micuță, pitită într-un scaun cu un caiet de schițe în fața ei, ca de obicei, pe care desigur, până la Bușteni, îl va umple. Prindea instantanee de pe fereastră, din fuga trenului, ceva care-i atrăgea atenția sau figurile celor din tren. Alice și cele două prietene îl luaseră în primire pe Paul, colegul lui Radu și se pare că aveau să înceapă un joc de cărți. Petre rămăsese cu Beatrice. Ea era îmbrăcată într-o salopetă neagră, ce părea căptușită cu puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai strigat Anei: Aveți grijă de repartiția camerelor și băilor și nu umblați la pachetele de cadouri. De mâncare aveți în frigidere sau, dacă vreți, Ana are bani să vă trateze în oraș. S-a înțeles? S-a înțeles, răspunse Alice, sperăm că "fata tatii" o să aibă grijă de noi! Râzând cu toții, s-au despărțit unii spre casă, Petre, Camelia, Beatrice și Mihai s-au urcat într-o sanie și au pornit spre Zamora. Pentru Beatrice, drumul săniei prin zăpadă, fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
flămânzi și curioși dacă vine sau nu Moș Crăciun. Înainte de Moș, a venit o mașină de la Irbis cu bucatele și cu cei doi ospătari, care nu mai pridideau să descarce platouri după platouri. Au fost imediat preluați de Camelia, Ana, Alice și prietenele lor pentru aranjarea mesei. Bărbații așteptau, la un "aperitiv", discutând despre vrute și nevrute, ca să-și omoare timpul. Beatrice încă nu apăruse, fiind prinsă în ultimele vise. Când masa a fost aranjată, te ispiteau arome, forme și culori, care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
între cei doi cavaleri și cele trei domnișoare, Ana neînscriindu-se deocamdată în joc, stând mereu cu caietul de schițe și creionând caricaturi celorlalți, spre hazul tuturor. Petre și Camelia, în sfârșit împreună și cu "copii" alături, făceau planuri de viitor. Alice și Radu deja își aleseseră drumul, mai rămânea Ana, dar la ea nu credeau că-i așteaptă surprize. Din totdeauna fusese un copil cuminte, ascultător, fără probleme la școală, premiantă chiar la Lazăr, un liceu cu pretenții, mămoasă, dulce, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dar la ea nu credeau că-i așteaptă surprize. Din totdeauna fusese un copil cuminte, ascultător, fără probleme la școală, premiantă chiar la Lazăr, un liceu cu pretenții, mămoasă, dulce, în care puteai să ai încredere. Nu semăna nici cu Alice, nici cu Radu, amândoi copii buni, dar voluntari, mai detașați în atitudini, nu rupeau cartea și față de părinți mereu aveau opinii personale. Fuseseră amândoi mai greu de ținut în frâu, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, acum erau studenți, Petre și Camelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bine în exterior și în interior, este mobilată pentru oameni cu pretenții, are garaj și e situată nu lângă șosea, nu lângă gară, aproape de funicular... Se întoarse acasă și o găsi pe Camelia într-o discuție interminabilă cu Ana și Alice. Și-au revenit cu greu, în special Alice, după plecarea băieților și tot întrebau "când veniți, când veniți?". La întrebarea Cameliei de ce atâta zor, au spus amândouă, la unison, "ne e dor" și, după o scurtă pauză, "nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pentru oameni cu pretenții, are garaj și e situată nu lângă șosea, nu lângă gară, aproape de funicular... Se întoarse acasă și o găsi pe Camelia într-o discuție interminabilă cu Ana și Alice. Și-au revenit cu greu, în special Alice, după plecarea băieților și tot întrebau "când veniți, când veniți?". La întrebarea Cameliei de ce atâta zor, au spus amândouă, la unison, "ne e dor" și, după o scurtă pauză, "nu prea mai e nimic de mâncare"! Petre și Camelia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu mai sunt copiii, au crescut, s-au schimbat... S-au schimbat și vremurile și pretențiile. Le va fi mai greu, Cameliei și lui, să "păzească trei iepuri"! Nu-și făcea griji pentru fata cea mică, pentru Ana, ci pentru Alice și Radu. Și problemele lui? Îi făcuse o mare bucurie venirea lui Beatrice și Mihai. Era mândru de Mihai, se vedea realizat prin el. Dar Beatrice cu părul ei blond, căzând în cascade, cu ochii aceia ca cerul, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]