444 matches
-
rigoare punctate și recognoscibile, cu suferința aferentă la vedere, prăbușirea micilor imperii. Top Dogs este un scurt tratat despre metamorfozarea imposibilului în posibil, despre eșecul la casele mari, despre ipocrizie, despre identitate și pierderea ei în cel mai grăbit și alienat dintre secole, cel al douăzeci-și-unulea. Și este primul spectacol al celui de-al doilea teatru independent din România, care tocmai s-a născut ca să ne reamintească că teatrul face parte din cetate, din noi înșine. Cu orice preț. Că teatrul
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
ideologică liberală profesorul clujean se simte foarte apropiat, dar și felul în care, pe fondul descoperirii Europei, s-au format prejudecățile "formei fără fond" și, mai târziu, cele cu privire la o Europă a bunăstării materiale dar superficială, desnaționalizată și complet desacralizată, alienată și în agonie. Capitolul Aspecte documentare românești este, în acest sens, revelator, inclusiv pentru admirația pe care Adrian Marino o nutrea față de Dinicu Golescu, cărturarii iluminiști ardeleni sau tinerii pașoptiști: Ceea ce se va numi după formula junimistă, critica Ťformelor fără
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
Problematica se focalizează asupra iubirii-pasiune, în termeni stendhalieni, asupra prieteniei cu resort deopotrivă etic și mistic, purtată de o femeie pentru o altă femeie și împlinită cu prețul oricărei decăderi și abjecții. Cititorul pătrunde în bolgiile dependenței, dintr-o lume alienată și atrasă de experimentul regresiunii umane. Marea bucurie, 1947, aproape de ceea ce considerăm a fi un roman tezist, se extrage dintr-o erotică ideologizată. Ideea este aceea a desfrânării depline a minții și a trupului. Iată un caz sfidător, ca tipologie
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
lui Maiorescu, ar fi fost arestat și internat în ziua fatală de 28 iunie 1883 în sanatoriul dr. Șuțu. D-sa pune sub semnul îndoielii însemnarea din 23 iunie din jurnalul lui Maiorescu care consemnează că "Eminescu devine din ce în ce mai evident alienat", notînd detalii ce atestă acest diagnostic, la care aș adăuga prima constatare (din 30 mai), tot din jurnal, a acestei stări. Ar fi vorba, de fapt, crede autorul nostru, de o însemnare falsificînd lucrurile numai ca să pregătească internarea poetului. Slavici
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
că mi-ar răspunde, dar neîncadrabil cu totul niciuneia din cele trei categorii, oricât de încăpătoare. Nu e, oricum, numai roman, cu toată încredințarea autoarei că este. E reconstituire istorică, este proiecție în oniric și coșmaresc, în scenele de trăire alienată a poetului, e cronică a unei lumi cu zeci și zeci de personaje, cu documente, cu înscrisuri, cu epistole și cu dosare de urmărire. Relația urmăritor-urmărit pare a constitui de altfel în carte principala punte între epoci, un element peren
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
uitați de toate necazurile»/ - spuse norul șaptezeci și acceleră viteza către apus/ «Noapte bună, ceasuri ale mizeriei, somnul va așterne în sufletele noastre/ cea mai reală iluzie» - spuse norul șaptezeci ocolind o câmpie/ îmbâcsită cu îngrășăminte chimice și năpădită de alienate culturi cerealiere” (p. 282). Un răspuns riguros e greu de dat, mai cu seamă că poemele, nedatate, subîntind o perioadă de două decenii (din 1972 până în 1993). Aceste secvențe ar fi putut fi scrise, practic, oricând. Anticipând sau, dimpotrivă, potențând
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
fiu oarecum distanțat de acest impresionism critic facil, pe care profesorii îl practicau cu dezinvoltură și cu un anumit brio. Care însă uneori dădea și efecte caricaturale" etc. Marele adversar al autorului Dicționarului de idei literare rămîne, după cum vedem, critica "alienată" prin "literatură". Este, putem spune, "ideea literară" majoră ce-l orientează... E instructiv să spicuim cîteva opinii ale lui Adrian Marino asupra criticilor și gînditorilor români, ca o aplicație a desconsiderării în ansamblu ce se adresează vanei lor discipline, cu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
la trei vârste diferite (biologice, psihologice și, implicit, erotice), trei "fracturi" care sugerează eul scindat, trei secvențe din viața ei marcând atitudini și stări psihice succesive, de la nostalgie la depresie, de la naivitate, exuberanță și dezinvoltură la un profil suicidar-narcotic aproape alienat, în fine, de la existența intrauterină la momentul în care distanțarea de părinți de la maturitate este ireversibilă și produce ușoară inchietudine. Dacă Fișă de înregistrare înseamnă nașterea Vladei, experiența erotică așa-zis intrauterină, în Pianissimo avem rememorarea unui moment din copilărie
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
după blocarea inițială a "resorturilor eului" o "deschidere tulburătoare către sine și către alter". Nereușind, din pricina foarte defectuoasei difuzări a cărților în patria noastră, să-mi procur acea apariție dintâi, nu pot confirma sau infirma cele spuse despre "subiectul autotelic" alienat, rămânând, cu un anume regret, la lectura unică a acestei "deschideri către sine și către alter", adică spre celălalt, spre seamănul său, pe care o încearcă într-adevăr, dar cu o mare simplitate, poetul recomandat. Andrei Peniuc merita o recomandare
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
tăcerea aproape hieratică a unui anonim fermier francez. Spre deosebire de filmul de război, în filmul său, Dumont nu construiește relații în cadrul echipei ca band of brothers. Dialogul este redus la un minim necesar, astfel că stările, expresiile, peisajul vorbesc în locul personajului alienat, inserat în-tr-o irealitate imediată, unde atrocitatea are ceva impersonal. Războiul are un ecou mai degrabă asupra prietenei care-l așteaptă să se întoarcă și asupra căreia regizorul transferă criza. Fier Minuten (Patru minute, Germania, 2006) al lui Chris Kraus, cel
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
demult o ruină. Tina, credincioasa sa servitoare îi protejează lumea fictivă în care se află cu devotamentul sublim arătat de majordomul, intepretat de Erich von Stroheim, Normei Desmond. Ca și acesta, Tina, pare o ființă impenetrabilă, egală cu sine, perfect alienată, pe care nimic nu o (mai) miră. Singurul reper ferm al vieții sale este oferit de pozițiile exprimate de un moderator de televiziune, expert în toate domeniile, dl. Desculțu, pe care îl citează cu orice prilej ca argument suprem. Discuțiile
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
în Medeea pentru a putea poza în victimă a împrejurărilor istorice. Fără îndoială că în roman sînt puse față în față două lumi antagonice: Colhida și Corintul, Orientul și Occidentul; antiteza se poate extinde la nesfîrșit - civilizație-barbarie, patriarhat-matriarhat, societate urbană alienată, fără sentimente și iluzii, și rurală, mînată de forțe primitive, înrobită naturii. Aceste două lumi care se confruntă în cartea Christei Wolf ascund fiecare la temelie o crimă. În ambele cazuri sînt sacrificați copii: în Colhida, urmașul la tron, Alsyrtos
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
și melodramele pieselor sale. Că Alexandru ajunge să îngrijească, pe bani mulți, un bătrân hemiparezic și totalmente țicnit căruia îi povestește viața sa - atâta câtă mai e - este, bineînțeles, un detaliu expresiv. Că, spre final, rolurile se inversează, iar italianul alienat se vădește a se fi prefăcut nebun dintr-o enormă silă față de cei din jurul său, e o mutare cu adevărat formidabilă. El a fost singurul capabil să asculte totul, singurul îndeajuns de histrion încât să nu revendice încrederi fără acoperire
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
o sticlă cu următoarea etichetă: "Băutură alcoolică cu gust de vodcă". 10.000 de lei jumătate de litru! Doamne, ce poate fi înăuntru? Și otrava este o țîrucă mai scumpă, darămite vodca... Cui îi pasă? Nu departe de această zonă alienată, căzută în timp se află Piața Victoriei, Calea Victoriei, Radiodifuziunea. Iar în mijlocul ei, cea mai importantă gară a țării: Gara de Nord. Cui îi pasă? Trenurile vin și pleacă. Rămîn ruinele unor case, superbe cîndva, astăzi adăpost pentru gunoaie și aurolaci, martore ale
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
cea a absenței unei/ unor direcții comune. Efortul de regăsire a Centrului, pe care îl fac poeți cum sunt cei menționați - dar și Valeriu Matei, Andrei Țurcanu sau Ghenadie Nicu -, este contrabalansat, din păcate, de o mare cantitate de poezie alienată, într-un anume sens chiar aberantă, care se scrie, hélas, peste Prut. Într-un asemenea context, marcat de numeroase contraste și în care singura certitudine este existența unei poezii românești în Basarabia, era nevoie de o privire lucidă și necomplezentă
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
oameni cufundați în mizeria cotidiană, iar domnul Kafka are o revelație: Omul nu poate fi deparazitat de libertate, fraților." Dialogurile lipsite de sens și logică prind consistență pe buzele unor oameni pentru care însăși existența și-a pierdut sensul, oameni alienați, care nu mai știu să gîndească sau nu mai au curajul s-o facă. Teama e ultima rațiune în fața căreia mai pot reacționa; și nici măcar atît, pentru că, la fel cum în Trenuri strict supravegheate (în ediția apărută la Nădlac, titlul
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
o mănușă celui de-al doilea lungmetraj al lui Pawlikowski: revigorant. Povestea seamănă teribil cu Legături bolnăvicioase, ambele filme fiind adaptări literare. Ale unor romane cu autor feminin. Două fete, Tamsin (Emily Blunt) și Mona (Nathalie Press), destul de însingurate și alienate, din clase sociale diferite, la fel de plictisite, își petrec vara împreună. Cu multă lene, alcool, țigări, droguri și gratuitate. Erotismul există, fără ca nici o suspiciune să planeze peste el. Amenințarea la adresa relației pare a fi încorporată de fratele Monei, Phil, interpretat de
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
Val Gheorghiu); chiar și autoportretul scris/pictat al unui prozator original care se regăsește, pe rînd, în cel din Scăricică, cel din Italiană, cel din Cerchez și cel din Dochia, păstrînd "patina locului", a unui romantism "cumva desuet și vag alienat" - aerul inimitabil "al orașului dintre coline" -, cum mărturisește într-un scurt cuvînt introductiv la ultima carte, Omul din gard. Personajele lui Val Gheorghiu și naratorul, printre ele, în alaiul dionisiac, sînt oameni istratieni prin trăirile lor pătimașe, mateini prin rafinamentul
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
-ul și CIA-ul, aurolacul și curva, colonelul dobitoc și pasagerul clandestin din autobuz, romancierul ratat și panglicarul soios, ce mai, o galerie în fața căreia comuți rapid de la un sentiment la altul. Culegerea asta de povestiri este radiografia unei urbe alienate și alienante, pe care însă e prea tîrziu ca s-o renegăm sau s-o părăsim. Bucureștiul anului 2004 seamănă cu un bust de bronz peste care cineva a aruncat în glumă o cămașă de forță. Iar gluma a prins
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
m-au diagnosticat. Părerea lui T: „Nu miști un deget, da’ ți le cam atingi.” Îi spune diavolul omului modern: „Eul tău nu va mai fi decât o colecție heteroclită de pulsiuni, o dispersare fără sfârșit; vei fi o ființă alienată și inautentică, ce nu mai poate fi numită un subiect.” Într-o măsură, mă recunosc. Colecție heteroclită, nu numai de pulsiuni. Dispersare fără sfârșit? Sună prea patetic. Mai bine: câtă vrei... Alienat? Sunt prea frivol ca să mă pretind alienat. Inautentic
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
ființă alienată și inautentică, ce nu mai poate fi numită un subiect.” Într-o măsură, mă recunosc. Colecție heteroclită, nu numai de pulsiuni. Dispersare fără sfârșit? Sună prea patetic. Mai bine: câtă vrei... Alienat? Sunt prea frivol ca să mă pretind alienat. Inautentic? Mai curând, nicicum. Și, așa e, n-am identitate. Nu-mi găsesc un centru, nu știu de unde să mă iau. Mă mir de mine însumi: ia uită-te la el! Montaigne: „Cel mai de seamă lucru pe lumea asta
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
prin modul cu totul inedit în care oglindește procesul de descompunere a aristocrației. De obicei, ori de câte ori scriitorii priveau îndurerați acest inevitabil deces social, manifestau o foarte pronunțată înclinație pentru reliefarea decăderii, a putreziciunii morale și intelectuale a aristocrației, înfățișînd-o ca alienată sieși, și speculând, în acest scop, uneori abuziv, supărător deci din punct de vedere artistic, elementul spectaculos și erotic. G. Călinescu, printr-un de admirat tur de forță artistică, atinge mult maibine obiectivul propus printr-un procedeu contrar: el înfățișează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mergea bine, ce aveam să mă fac? Am privit lucrurile din perspectivă inversă și, pentru că nu era cale de întoarcere, dorința de a mă antrena până la epuizare devenea mai pregnantă. Nu-mi permiteam să mă răsfăț. Am ales să devin alienat. În lumea asta nu am descoperit nimic important și asta nu-mi putea aduce decât durere. Anul următor (1991), în septembrie, m-am întors în Aso. De data acesta am intrat în «Grupul copiilor», adică le predam copiilor celor veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un loc numit Kariyado. Editura era o clădire mică. Am fost mirat să aflu că eram singurul de acolo care știa câte ceva despre această muncă. Mă așteptam să mă facă membrul unei echipe, dar ei mi-au încredințat mie, proaspăt alienat, fabrica. Nu-mi venea să cred. Acolo erau douăzeci de oameni care se ocupau de legatul cărților, douăzeci la imprimat. Era o operațiune la scară largă. Mașinile de acolo erau niște vechituri care au stat în depozite zeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă rog, mersul epocii? CHARLES: Da, mi se pare. EMMA: Atunci înseamnă că ești mai bun decît mine, și eu cu un om care suferă de asemenea dereglări nu stau. Clar? CHARLES: În loc să stai, să fii statornică în lumea asta alienată... EMMA: Ba te rog să lași frazele astea, învățate din broșurile tale stupide. Nu vezi că ești ridicol? CHARLES: Chiar nu se poate să nu ne certăm? EMMA: Nu ți se pare că e singurul motiv pentru care mai sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]