2,202 matches
-
instantanee. — Părul meu, parcă ți-am explicat, nu mai bate-n galben ca-n fotografiile din copilărie, acum e ca de aramă. Iar buzele, știi bine, le am date cu ruj. Mă visezi cumva ca pe o fetiță rujată? Se alinta. Nu o visam de prea multă vreme, ci doar din noiembrie Încoace. După Întîlnirea noastră neașteptată de la Baia Mare, trecuse prin niște peripeții nu atît de inti midante precum le anticipase. O ședință avusese Într-adevăr loc la spitalul unde lucra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
există... Și totuși... era. Atunci am înțeles secretul omului : când omul spune că e fericit, înseamnă că știe că Tatăl Lui e acolo și chiar dacă nu-L poate atinge, fiindcă e în cer, îmbrățișarea Lui îl cuprinde, îl leagănă, îl alintă și-l face așa cum sunt eu : cât pământul întreg și mai știam că aveam să durez cât țin cerurile și pământul... Asta e fericirea... Pe urmă s-a făcut muntele munte, cerul cer, oamenii oameni, ca mai înainte. Au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Învățat ea la Școala Pedagogică - scrisorica către mama Maranda și tata Toader... ― Dacă ar fi să le scriu eu, atunci ar trebui să meargă la Învățătorul din sat să descifreze hieroglifele mele... ― Nici chiar așa, iubitule. Îți place să te alinți. Printre toți doctorii, ale căror rețete le am citit, tu Încă scrii descifrabil! ― Vezi? Tot sunt bune la ceva soțiile. Atunci când ți-au murit lăudătorii, are cine să te laude - a replicat el râzând, În timp ce a Îmbrățișat-o cu mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că și soții sunt buni la casa omului - a replicat ea, revenindu-și. ― La ce, scumpo? ― Mai are - din când În când - cine să te strângă În brațe, să te sărute, să te... ― Așa sunt copiii. Mereu vor să fie alintați - a sfârșit Gruia vorba, strângând-o În brațe cu tot focul din inimă... Privind la Tudor, care dormea ca legănat de Îngeri, Maria a revenit cu picioarele pe pământ. ― Vezi tu? Moașele au dreptate când Îți spun că nou-născutul care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe cât posibil să fiu la fel ca tine. ― Știu că vei reuși, fiindcă ziua bună se cunoaște de dimineață... Și acum, destul cu „dulcegăriile”. Hai să trecem la treabă! ― Cât de imprevizibil ești, tati! Eu mă așteptam să mă mai „alinți” și tu... - a sfârșit Despina vorba râzând. Profesorul s-a ridicat, a venit În fața ei și a sărutat-o pe frunte. ― Asta e pentru Încurajare, Despi. ― Și asta e drept mulțumită, tati - a răspuns Despina sărutându-l pe obraz. Toată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în pahare... Dumnezeu să-l ierte... Că bun om a mai fost! Dumnezeu să-l ierte... Prietenii devotați s-au întors repede, aduși de mașini cu girofar. Au venit mai mulți. Pe lângă milițianul nostru de cartier, Burtă Multă, cum îl alintam noi, au mai sosit niște figuri cu genți mari și grele, pălării negre trase la indigo și moace foarte serioase. Devotatul șef s-a uitat nemulțumit către pahare, a făcut ochii roată și a hotărât că în apartament aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
E bine să afle de la tine totul decât din altă parte, îl sfătuia Leontina. Va înțelege și nu se va supăra, ți-o spun eu. Mi-a demonstrat că este înțelegătoare,că văzându-mă întristat, m-a mângâiat, m-a alintat dovedindu-și firea iubitoare, încât parcă mi-a luat pentru un moment necazul cu mâna. Nu mă așteptam să se implice atât de mult și să mă trateze cu atâta blândețe. Cum poți să nu iubești o asemenea fată? —Vezi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
parcul copiilor. Acolo, se-așeză pe o bancă stingheră, într-un loc retras, copleșită de durere. Pe cât de bucuroasă fusese cu câteva momente mai înainte, pe atât de amărâtă era acum și lacrimile suferinței i se prelingeau pe obraji, parcă alintând-o. Se gândea. „Ce s-a întâmplat cu el? O fi fost bulversat de ce discutase cu Georgeta? Să-i vorbească pe tonul acela ridicat? Niciodată nu procedase așa. Să n-o iubească? Nu se poate! Ce va urma?”. Această întrebare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în fața lui Matei, observă trandafirii în vaza de pe măsuță. —Ioai! Ce splendizi sunt! Se duce și miroase.Tu i-ai adus? — Ca să începi dimineața frumos. — Și tu ești frumos, îi mângâie fața, apoi își lipește obrazul ei de al lui alintându-l. Atât de mult îmi place un obraz proaspăt bărbierit cum este al tău acum. Când eram acasă, la fel îl mângâiam pe tata după ce se bărbierea, că-mi plăcea să simt prospețimea pielii catifelate. Și obrajii tăi sunt catifelați
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Vor veni și elevii tăi să te viziteze. Au mai venit copii și colegi și m-am bucurat tare mult, dar m-am simțit nu știu cum să-ți spun, ca o handicapată. —Sst! i-a pus degetul pe gură, apoi a alintat-o și a sărutat-o. Cum poți să spui așa ceva, dragă Natalițo. Dacă toți bolnavii ar gândi ca tine, ce-ar fi? — Ei pot să meargă, eu nu. — Vei trece peste asta și va fi ca la început. Poate nici
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
totul baltă ca să vin să te văd și tu mă respingi. Inima asta a ta nu mă mai vrea, își plimbă mâna pe pieptul lui în dreptul inimii... Ascultându-i cuvintele pline de dragoste și simțindu i mângâierile cu care-l alinta, îi venea s-o sărute din creștet până-n tălpi, dar o ținea în șah ca săși prelungească plăcerea pe care o simțea fiind mângâiat. — Ce să fac ca să nu mai fii supărat? —Să te căsătorești cu mine imediat după doctorat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Mai spune o dată, o strânge mai tare. —Soțul meu tandru. Atunci el de drag, îi mângâie toate formele corpului voluptuos pe sub cămășuța și așa sumară. Ea îl gâdilă, ajungându-se la o plăcută hârjoneală. Când se potolesc, Matei devine tandru, alintând-o, sărutându-i obrajii, umerii, sânii, determinând-o și pe ea la aceleași gesturi care culminează cu același fermecător moment al dragostei împărtășite pe care Matei îl prelungește și-l prelungește până când Cecilia se ridică strigând ca din gură de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-și facă rochii pe măsură, speciale pentru gravide că nu mai încăpea în cele vechi. Matei era tot mai încântat că va deveni tătic și glumea cu ea spunându-i „balonaș”. O proteja nelăsând-o să ducă în mâini greutăți, alintând-o, îndemnând-o să se hrănească bine, să se odihnească pentru ca bebelușul să fie mare și frumos. Uneori din prea mare grijă era exagerat. Când se aflau, de pildă, la piață, el se încărca cu toate plasele. Stai! nici cele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-te las pe tine să hotărăști, că tu ai dus tot greul și i-ai purtat nouă luni de zile în burtica asta, acum s-a micșorat, o pipăie Matei. Am scăpat de a-mi spune „balonaș”. Eu te-am alintat, draga mea. Gândindu-se la mai multe nume de fete și băieți s-au hotărât ca pe fată s-o cheme Florina iar pe băiat Sorin. În ziua următoare, Matei a fost asaltat cu felicitări și cu invitația „ești bun
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una singură nu reușise să se apropie de sufletul său, ademenindu-l, înrobindu-l în dragoste și alintându-l cu tot preaplinul de plăceri, ce aceasta, îndeobște, îl creează pentru cei ce iau parte la ea. Iar Victor, constatând asta, ca să-și mai întărească încrederea în el, se întorcea întotdeauna către sine însuși și cugeta intens la toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nevoie să mai facă vreo deosebire. Suntem, totuși, în țara bărbaților fanatici, îndrăgostiți de fetița din desenul animat, cu ochi supradimensionați și surâs dulce, a bărbaților care trăiesc cu păpuși-copil în mărime naturală, pe care le scot la plimbare, le alintă și le fotografiază, a bărbaților care se duc în cluburi speciale unde sunt serviți de Lolite cu fustițe rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tandră. Cu atât mai mult reușești să evadezi din real dacă o faci transformându-te, tu însăți, într-o pisicuță căreia nimeni nu îi poate face rău, de la care nimeni nu așteaptă nimic serios, pe care toată lumea vrea s-o alinte și s-o cocoloșească. De curând, moda kawaii, întreținută de manga și eroinele sale infantile, cu inimă mare și ochi ce acoperă jumătate din față, s-a extins și în rândul tinerilor băieți. Nu este o surpriză să vezi în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o mireasmă. Si-a dat seama că a suferit o transformare și când ochii i s-au deschis se scăldau cu dragoste în zalele de aur ale tânărului adonis. De bucurie că Magnolia a acceptat să mai rămână, Spiritul o alinta, pe cap o mângâia și cu flori îi împodobea cosițele,după care într-o stare emoțională deosebită i-a așezat pe cap o tiară. Spiritul o pregătea de mireasă iar Magnolia a primit totul ca pe o joacă de copii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tare frumoasă, așa pentru că, fiind ultima între cei șapte copii ai unei familii, părinții o iubeau ca ochii din cap. Anii au trecut și Viorela, așa o chema, a crescut mare și pe zi ce trecea, era din ce în ce mai frumoasă, dar alintată peste măsură. Cât era ziua de mare, împreună cu alți copii, Viorela alerga pe câmpii, pe dealuri, prin lunci și prin păduri, după păsări cărora le distrugea cuiburile și le spărgea ouăle, dacă găsea pui îi omora. Călca și rupea plantele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Pajiștile și pădurile din locul unde m-am născut și am crescut au fost și vor rămâne pentru totdeauna în inima mea. La acele locuri de multe ori am visat, în gânduri m-am legănat și sufletul mi l-am alintat. Pădurea m-a atras în mod special, pentru că în inima ei cele mai multe mistere se ascund și, fără să știu fără, să vreau, mă iscodesc citindu-mi gândurile cu durerile și bucuriile de fiecare zi ... Dacă noi, pământenii, am înțelege că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se deschid primitor și luminos. Pădurea de fag a fost prima mea dragoste, deși când o vizitam, călătoream în gând alături de cele mai neobișnuite ființe de pe pământ. În schimb izvoarele, mi-au compus cele mai frumoase partituri care mi-au alintat copilăria și au dat naștere celor mai minunate cursuri de apă, pe care călătoream mândru de mine, împreună cu bărcuțele chinuite dintr-un ziar ponosit, galben de vechi ce era și ars de vreme, aruncat la gunoi. Când doream să plâng
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
femeilor mame nu își pierde semnificația, dar nu contează (mai ales) frumusețea, ci realizarea funcțiilor biologice (prin care sunt în măsură să poarte o sarcină, să nască și să hrănească din propriul corp), oferirea unei călduri materne (ținând în brațe, alintând copilul) sau fiind de față pur și simplu (prezența fizică a mamei este, cel puțin pentru copilul mic, o sursă de încredere și de siguranță)16. Munca în sfera domestică, desfășurată de femeile mame singure, se face în favoarea copilului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe Bart. Ea își repeta mereu că fetele ei au fost marcate de familiile în care s-au născut și de statul „acolo”, cum spunea Mădălina casei de copii, fără mângâieri, fără sărutări, fără mama și tata care să le alinte și să le dea certitudini și liniște, și că nu le poate arunca din nou în incertitudine. Că încrederea fetelor în familie, în părinți, a fost clădită cu greu și că nu vrea să le debusoleze. Că Mădălina are și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și Mădă o adora și era un copil foarte cuminte. Intră în cameră și își privi sora. Mădălina își culca păpușile. Câtă seriozitate! Pe Crăița o amuza teribil cu câtă aplicațiune se juca Mădălina, cum vorbea cu păpușile, cum le alinta și le hrănea... Zozo vrea să o pupe pe Crăița de noapte bună, spuse ea serioasă întinzând uruslețul spre obrazul Crăiței. Apoi își pupă și ea sora și, după ce-l așeză cu grijă pe Zozo pe pernă și-l înveli
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
maturitate Popa Smîntînă. Personajele lui I. L. Caragiale au diminutive și porecle dintre cele mai interesante și mai hazlii. Agammemnon devine familiar Agamiță și, în graba lui Trahanache, Gagamiță. Telemac e degradat la Mache și este confundat cu Bibicul, așa cum își alintă Mița amantul. Ștefan Tipătescu e firesc Fănică și, pentru opozanți, Vampirul (Bampirul conform lui Pristanda), iar Zoe - Joițica pentru toți, mari și mici. Farfuridi e Tache, diminutiv ce vine posibil de la Petre sau Dumitru. Numai Cetățeanul Turmentat rămîne complet anonim
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]