1,307 matches
-
Cele mai cunoscute de pe actualul teritoriu al României au fost: Callatis (vezi Callatis), Histria (vezi Histria) și Tomis (vezi Tomis). A făcut parte din Imperiul Roman, iar mai târziu din Imperiul Bizantin. Mircea cel Bătrân (vezi Mircea cel Bătrân) a alipit-o Țării Românești, dar după moartea lui (1418), Dobrogea a fost încorporată la Imperiul bizantin până în 1878, când s-a alipit la România. Dobrotici (1347-1386) - conducător (despot) în Dobrogea. Domițian (51-96) - împărat roman. A întreprins o campanie la Dunăre pentru
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
făcut parte din Imperiul Roman, iar mai târziu din Imperiul Bizantin. Mircea cel Bătrân (vezi Mircea cel Bătrân) a alipit-o Țării Românești, dar după moartea lui (1418), Dobrogea a fost încorporată la Imperiul bizantin până în 1878, când s-a alipit la România. Dobrotici (1347-1386) - conducător (despot) în Dobrogea. Domițian (51-96) - împărat roman. A întreprins o campanie la Dunăre pentru a cuceri Dacia, țara lui Decebal (vezi Decebal). domnii pământene - domnii deținute de descendenți ai vechilor voievozi, în Moldova și Țara
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Românești (1386-1418), a organizat instituțiile statului. Pe plan internațional a luptat pentru neatârnare, împotriva turcilor, a ungurilor și a tătarilor. I-a înfrânt pe turci la Rovine (1395) (vezi Rovine). A întărit și a extins granițele Țării Românești până la Marea Neagră, alipind Dobrogea. A stăpânit două cetăți în Transilvania, Amlașul și Făgărașul. La sfârșitul domniei lui, Țara Românească a plătit pentru prima dată un tribut (vezi tribut) simbolic turcilor. A fost unul dintre cei mai mari domnitori români. Mircea, prințul României (1913-1916
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
aspiră cu patimă să se simtă superioară semenilor săi. Danemarca și Suedia, care serveau democrațiilor europene drept model pe calea egalizării economice, au dat deopotrivă exemplul libertății sexuale. În mod neașteptat, În sânul acestei clase de mijloc la care se alipeau treptat muncitorii și funcționarii - sau, mai precis, printre copiii acestei clase de mijloc -, competiția narcisistă deschise un nou teren de confruntare. În iulie 1972, la Traunstein, un orășel bavarez de lângă frontiera austriacă, În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
eu aceeași reacție. Așa cum am mai spus, faptul că ne amuzam de aceleași lucruri ne unise, dar acesta ar fi doar un mod firav, anemic, de a explica lucrurile. O bucurie gălăgioasă, un immenso giubilo - o uriașă armonie Îmbinată ne alipea, ne conecta, și ar fi cu neputință să Încerc a o formula. În acele zile, Rosamund călătorea mult cu trenul suspendat. Străbătea vasta arie a orașului, contemplând și meditând la fețele pasagerilor din jur. Îmi monitoriza poșta săptămânală și mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a dezvălui piesa de care avea nevoie în întregirea edificiului său. Metoda lui era însă una obscură. Nu avea un sistem în adevăratul sens al cuvântului fiindcă așa ceva nu mai era la modă de mult. În fiecare carte piesele se alipeau și însăși cartea era o piesă nefinisată. Douăzeci de piese extrem de complicate, care se îmbinau perfect și nu duceau nicăieri. La un interviu (pe care Calomfir evita să și-l reamintească), i se pusese întrebarea „ce susțineți dumneavoastră, în definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
profetul Isaia ar putea fi nu doar iluminant, ci și propice pentru o convertire mentală în vederea unei «reformatări» pe care vom încerca să o expunem în paginile ce vor urma. Așa spune profetul: «Să nu spună străinul care s-a alipit de Domnul: „Domnul m-a separat de poporul său” și nici eunucul să nu zică: „Iată, eu sunt un copac uscat!”» (Is 56,3). Și același profet continuă cu o promisiune: «Eunucilor care păzesc sabaturile mele, care aleg ceea ce-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
joacă: "Cum fac, fă Netuțo, plimba-ți-aș cățelul, să am grijă de bujiile tale?..." Știu și eu?!" râde putoarea. Și, când râde, simți cum ți se joacă cârcelul cu dinții pe beregățile inimii. Dacă ești așa îngrijorat... Ține privirile alipite pe geamurile noastre de la sufragerie. O zi, o oră, un an... Dar când vezi că se ridică transperanta numărul patru de la sufragerie, poftim de haide încoace, că sânt singură acasă..." La radio, Victoria Andrei murise. Partidul schimbase emisiunea. Ochiul Diavolului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât oricare statuie grecească, pentru a o îndrăgi și mai adânc, și nu puteai s-o refuzi. El, când îl arestuiseră, ajunsese cam în faza aia cu pețitul, în care îi făcuse rost și de șolduri, muncise din greu, îi alipise la fix niște șolduri fără cusur și tocmai acum, când nu îi mai lipsea decât o biată și perfectă pereche de picioare, mai rămăsese o singură lună și decisese deja, cu aleasa inimii lui, să se retragă la casa lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pâslari, în fundul gol, halat și cipilică pe cap. Săturîndu-se să mai stea cu bătaia și cu tranchilizantul pe ei, Mandravela îi atașase la un detașament de vioi (pacienți ce se puteau deplasa, de colo până colo, pe propriile picioare). Îi alipise, pentru a-i obosi, la o unitate de muncă. În iarna aceea, la Mociornița ninsese pe sponci, iar curțile sanatoriului se înfățișau sărăcite și văduvite de zăpadă. Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea cheală și-o căldărușă de apă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tăcem dracului, să nu mai tot urlăm ca niște disperați... Pe întreg parcursul cât ăștialalți lansau apeluri despre ceea ce să înterprindem noi cu viețile noastre, domnul Anghel Raicopol, de la stația lui, i-a acompaniat extrem de bine dispus, făcând remarci spirituale. Alipind jocuri de cuvinte. Și, în final, rugîndu-i pe cei de la Dispecerat să ne dea pace, să nu ne mai sperie, pentru că absolut toți cei care ne suisem în vagoanele lui, ne potrivisem a fi niște naturi exagerat de sensibile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
duhul Spiridon, materializat într-un rușinos și stânjenit factor poștal sătesc) își întoarse ochii, când cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toți găligani, toți poeți, năvăliră în salonașul din spate. Ochiră cenacliștii, cât ai zice pește, mesele din mijloc. Alipiră două. Se așezară. Și se porniră să răcnească fiecare în legea lui. Cenacliștii proaspăt intrați își încheiaseră ședința săptămânală de lectură din seara de vineri, bântuiseră apoi crâșmele cu bere ieftină, fuseseră alungați de acolo de minuscula oră de închidere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru două existențe, nu mai aud decât hula nestăpânită. Nesârșitul întinderii mării îl macină, îi frământă starea și simte cum apropie orizontul restrângându- și marginile. Flora strigă fără teamă: - Iubitule! El îi răspunde încetișor din adâncuri: - Iubito! Pântecele s-au alipit, frisoanele din ele au început să lovească, să fiarbă curentul de larg puternic îl dezechilibrează dar nu se lasă dovedit. Valurile se zbat printre ei, câteodată trec mânioase pe deasupra lor. Simte prin tălpi nisipul măcinat cum se scurge neîncetat ca
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din inimă scîntei? Dorești dorul de moarte și nu moartea, fiindcă n-ai ajuns la capătul scârbei de a viețui și ești încă mândru în prada erorii ființării. Dar cine a descoperit dorul de a muri nu mai poate fi alipit nici vieții și nici morții. Amândouă sânt îngrozitoare. Voluptate nu există decât în acel dor..., în acea graniță de fioruri ce alcătuiește echivocul dulce și amar al muririi. De câte ori ridic ochii spre cer, nu pot înăbuși sentimentul unei infinite pierderi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să oftezi după farmecele orbirii. Cum gândul răsare în paguba cărnii, cum orice gând este un viciu pozitiv, prisosul spiritului ne îndeamnă spre antipodul lui. Așa apare dorința tainică a uitării și vrăjmășia cugetului împotriva cunoașterii. Omul este atât de alipit de vidul existenței, că pentru el și-ar da oricând viața, și atât de îmbibat de infinitul plictiselii, încît martirajul viețuirii îl suferă ca pe un deliciu. Cu cât ești mai lămurit de puținul totului, cu atât te atașezi mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Neavând granițe, spiritul n-are unde să te-nchidă. De aceea, gânditorul este un emigrant în viață. Și când nu te-ai știut opri la timp, rătăcirea devine singurul făgaș al nemîngîierilor tale. Melancolia introduce atâta muzică în năruirea minții! Alipiți de imediat, oamenii respiră prin vulgaritate. Ce poți vorbi cu ei, decât despre oameni? Și încă despre întîmplări, obiecte și griji. Niciodată idei. Și doar numai conceptul nu e vulgar. Noblețea abstracției le e necunoscută, căci, zgârciți cu puterile lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în pasiunea lor terestră, de sânt uneori capabile, pentru o idee, să renunțe la satis facțiile imediate ale lumii. Omenirea nu încape într-o formulă. Atâtea veacuri a umblat prin creștinism după despămîntenire și n-a reușit decât să se alipească mai mult de pământ. Grecii au vrut să se lege de lume și au sfârșit în cultul ideilor. Francezii n-au vorbit decât despre rațiune, pentru a-și umple istoria de irațional. Chiar romanii, care dintre toate popoarele s-au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Din punct de vedere structural, emoțiile (ca fundamente ale relațiilor afectiv-simpatetice) au tendința de a se combina între ele, în mod atât de intim, încât nu există posibilitatea de a le separa între ele. Prin aportul experienței socio-interacționale, ele se alipesc stărilor de conștiință și creează impresia de armonie sau de conflict între anumite părți ale personalității. Această imagine interioară este proiectată de foarte multe ori sub forma unor„goluri personale”, care solicită, în plan exterior, o completare, o complementaritate, în
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
este sub coroana sfântului Ștefan atât de desconsiderat ca cel român, cu toate că acesta este cel mai compact pe teritorul ce-l locuiește, și mai ușor de mulțămit. Se pare însă că tocmai pentru aceasta, apoi pentru tenacitatea cu care se alipește de limba și religiunea sa, se consideră, de cel mal periculos, căci parcă toată lumea s-a conjurat în contra lui. Nimărui n-a făcut nici o nedreptate, și românul la nime n-a întîmpinat nici măcar bunavoință. Toți care au venit în contact
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noastră este să credem că faptele Îndeplinite odinioară, În acea epocă, n-au fost obișnuite, nici de mică Însemnătate. Dacă nu este necesar să par că săvârșesc ceea ce spune Empedocle, și anume: «Să nu parcurgem o singură cale a povestirii, alipind cap la cap o poveste de alta»1, Îngăduiți-mi să termin aceste considerații prin concluzia așteptată. Căci iată, am ajuns la sfârșitul dezbaterii. Îndrăznesc să afirm, la rândul meu, după mulți alții, că, (D) atunci când daimonii implicați În treburi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de tulburarea și neliniștea de pe urma lipsurilor, a bolilor incurabile care grăbesc sfârșitul acestei caduce vieți, a suferințelor de tot felul care împiedică gustarea bucuriilor pământești etc. Α fi sfânt înseamnă și a fi nepământean, în sensul de a nu fi alipit sufletește de lucrurile acestei lumi (sfânt ἃγιος; γῆ, ῆς înseamnă în limba greacă veche pământ, la care i se adaugă prefixul negativ sau privativ ἀ; deci ἃγιος, adică sfânt = nepământean). Pentru cel împăcat cu Dumnezeu, care nu are sufletul lipit
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și cotropirile păgâne ; că în 1774 prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de a sila alipită la Coroana Habsb urgilor ; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții cauta să-i înstrăineze firea și să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lui „Testament care îi dezvăluie fățărnicia, viclenia dar și cruzimea devin emblematiceʺ pentru „Mama Rusiaʺ, în ce o privește pe Doamna Sa Ecaterina I, cea care l-a însoțit în 1711 ca să-l „îmbrobodeascăʺ pe Dimitrie Cantemir și să-și alipească Moldova, atât de „eroicʺ s-a purtat în împrejurările timpului, încât vizirul turc care „i-a răpus soțulʺ i-a luat nu numai briliantele, aurul și argintăria pe care le etala dar și trupul, ea culcându-se cu învingătorul iar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Danemarca, dar de 17,64 ori mai mare decât Luxemburg, cu o populație în majoritate (86,7 %) r omâni, este și a rămas de atunci „o vale a lacrimilor sau o vale a plângeriiʺ - scrie Iachim. După ce Basarabia a fost alipită la Rusia, pe teritoriul moldovenesc, adevărată gură de rai, spune el, au venit să o colonizeze puhoaie de ruși și ucranieni (p.85). Pe aceste locuri desfătate slavii veneau fără nici un fel de constrângere din partea țarului moscovit... Cu toate acestea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Un bunic sub anii grei Prins în dragostea de țară Când privea cu drag la ei Scap-o lacrimă fugară. O fetiță dintr-a treia Ce o cheamă Ștefania, Cu puterea gândului A simțit durerea lui. Ea ușor s-a alipit, Pătrunsă de-același dor Și discret i-a oferit Steagul Țării Tricolor. Azi cu toată bucuria, Primesc de la Ștefania Steagul nostru românesc, Pentru gest îi mulțumesc. Ștefanie, Ștefanie, Tu ești o bijuterie, Pentru cei ce te iubesc Și cu drag
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]