2,496 matches
-
spui tu mă depășește, pentru că eu sunt un teoretician și, ca atare, problemele de magie le Înțeleg foarte greu! Nicolae Turcan: În această experiență mai există o presupoziție care mi se pare obligatorie: faptul că urma trimite sau construiește o alteritate indică existența unor experiențe anterioare care pot fi receptate doar În măsura În care experiențele mele anterioare ar fi similare. Horea Poenar: Câtă vreme ai trăit o experiență estetică, Împărtășim ceva. Cornel Vâlcu: Atât timp cât te bazezi pe faptul că trebuie să existe experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rădăcina acestui fapt, ești În cercul de temporalitate al credinței. Bazându-ne pe experiența anterioară, nu putem spune nici unul dintre noi, văzând urma, decât: „pe aici a trecut un cal”. În momentul În care Învestești cu nădejde acest lucru, apare alteritatea. Pentru că accepți faptul că putem configura calul acesta În mod diferit, putem accepta că avem atitudini diferite față de acest cal, fiind Împreună prin atitudinile noastre față de acest cal. Ești În credință câtă vreme interpretezi identic și nu ești În alteritate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
alteritatea. Pentru că accepți faptul că putem configura calul acesta În mod diferit, putem accepta că avem atitudini diferite față de acest cal, fiind Împreună prin atitudinile noastre față de acest cal. Ești În credință câtă vreme interpretezi identic și nu ești În alteritate. Ești În alteritate atunci când rădăcina interpretării este aceeași (urma lăsată de cal) și ești Împreună În actul interpretativ. Rezultatul interpretării este diferit la doi oameni, pentru că sunt doi oameni diferiți: un ego și un alter. Din acest motiv, mă Întrebam
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
faptul că putem configura calul acesta În mod diferit, putem accepta că avem atitudini diferite față de acest cal, fiind Împreună prin atitudinile noastre față de acest cal. Ești În credință câtă vreme interpretezi identic și nu ești În alteritate. Ești În alteritate atunci când rădăcina interpretării este aceeași (urma lăsată de cal) și ești Împreună În actul interpretativ. Rezultatul interpretării este diferit la doi oameni, pentru că sunt doi oameni diferiți: un ego și un alter. Din acest motiv, mă Întrebam, referitor la cal
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să spun: asta e o „problemă tehnică”. Horea Poenar: Eu cred, folosind o metaforă, că asta e adevărata „dragoste” pe care o poți avea față de Nichita Stănescu (sau față de o operă de artă sau de autorul ei), pentru că el rămâne alteritate. E o credință să susțin că Înțeleg ce a vrut să spună Nichita Stănescu. Spun ce văd eu pornind de la text, cu nădejdea că ne Întâlnim undeva. Cu siguranță ne Întâlnim undeva, pentru că textul, opera de artă, Își lucrează efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În același timp, legându-le, chiar prin această ruptură. Sigur că este un paradox, un chiasm, cum spunea Marius Jucan. Pentru mine, himenul este o Întâlnire a celor trei orizonturi pe care le-am numit mai devreme: orizontul interpretului, orizontul alterității și orizontul interpretării. Asta deoarece În oricare ai Încerca să rămâi sau din oricare ai Încerca să le gândești pe celelalte greșești, pentru că aplici o perspectivă, o concretețe mai mare, o plenitudine mai mare pe care o acorzi anumitor lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aș adresa calului, așa cum făcea Cornel cu câinele lui, „Măi, mâță!”, aș reuși sau nu să sparg himenul dintre cal și mine? Cu alte cuvinte, este posibil ca, trecând prin urmă sau folosind urma, să scurtcircuitez distanța dintre eu și alteritate? Cornel Vâlcu: Reconfigurez himenul. Reconfigurez ceea ce este de partea asta a himenului și, inevitabil, dat fiind că ce este dincolo este o investiție constitutivă, reconfigurez și ce este dincolo. Voiam să dau o replică la gluma lui Marius Jucan cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și de a le anihila pe toate celelalte, distrugându-le material și economic, psihologic și fizic, prin Gulag, domicilii forțate, clinici de boli mentale și alte sisteme de radiere a „dușmanului”. Chiar dacă societatea comunistă a dispărut, reflexul de negare a alterității a rămas Încă activ, dacă ne gândim, În România actuală, la diverse forme de incomprehensiune sau de lipsă de acceptare a celuilalt, la nivelul minorităților, fie ele etnice (țigani, maghiari, evrei), fie profesionale (aduceți-vă aminte de strigătul „Moarte intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe o mie de ani, așa cam Reichul lui Hitler, care era un proiect estetic transformat Într-un proiect social (și monstruos prin aceasta). Proiectul nu s-a mai născut, iar cei care i-au supraviețuit au făcut-o În alteritate (exemplară pentru această tendință este apetența pentru mass-media a vârfurilor generației). Mai degrabă ar trebui să deturnăm discuția spre generația care a urmat, și dacă acești „urmași” - aceste generații de șoimi, pionieri și uteciști - au sau nu memoria proprie În raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
plasată sub semnul milosteniei, Spiritul Liber ne propune următoarea lectură. Și aici tot o decodare... Milostenia creștină presupune iubirea de aproape ca de tine însuți și deci ca iubire de Dumnezeu. Cine e aproapele? Celălalt, în diferența lui radicală, în alteritatea lui absolută. Desigur. Dar nu numai ceea ce e lesne de iubit, ar fi prea simplu... Aproapele este și cel care nu ne place, sau chiar acela pe care-l detestăm. Porunca de a-ți iubi aproapele pe care-l iubești
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între iubire și sexualitate - descoperirea imensului său poem filosofic - oferă o soluție la problema relației sexuate. Alteritatea creează o problemă în povestea de iubire, ea este venerată, dar trăită ca o entitate ce trebuie incorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, ca și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de enunțător, de co-enunțător și de non-persoană: * poziția de enunțător este punctul de origine al coordonatelor enunțiative. În franceză, marca sa este pronumele JE (EU); * între enunțător și co-enunțătorul său (marcat prin TU (TU), există o relație de "diferență", de alteritate: enunțătorul și co-enunțătorul sunt atât solidari, cât și opuși. Termenul de "co-enunțător" nu este totuși lipsit de riscuri: nu trebuie să considerăm că cele două poziții sunt simetrice; * poziția non-persoanei corespunde entităților care sunt prezentate ca nefiind susceptibile să-și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ea ("Ea era la Tostes. Iar el, el era acuma acolo, la Paris"), prin recurgerea la formele accentuate ale pronumelor care ocupă poziția de subiect contrastează cu fluiditatea lui "on": non-persoana, opozițiile el/ea și Paris/Tostes restabilesc o puternică alteritate, cea a întoarcerii la realitatea pe care reveria încerca să o anuleze. Într-un registru total diferit, în cele ce urmează vom analiza o întrebuințare a pronumelui "on" în dialog, la teatru: "La ridicarea cortinei, scena este goală. Cineva sună
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
on", el arată că nu se simte responsabil pentru acțiunea pe care o va face, o acțiune oarecare. În schimb, de îndată ce proferează o amenințare ("Dacă mai sunați o dată, eu nu voi deschide"), adică un act de vorbire care implică o alteritate puternică între enunțător și co-enunțător, perechea eu/dumneavoastră apare din nou. 1.8. Dativul etic Până acum am prezentat întrebuințări ale mărcilor personale care îndeplinesc o funcție în propoziție (subiect, complement direct...) și care pot fi înlocuite cu grupuri nominale
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
limbii vorbite, cu tot ceea ce implică aceasta, cu vorbe reluate, neterminate, cu stângăcii sintactice, cu mimări...). Or, datorită discursului indirect liber, cititorul poate auzi doi "enunțători" în vorbirea populară: vocea naratorului, care stăpânește citatul, și "poporul", care imprimă propria lui alteritate de limbaj în instituția romanescă. Doamna Bovary și Gervaise, două opere consacrate ca "naturaliste", nu exploatează DIL în acest sens. În Gervaise, el este folosit în scop sociolingvistic, după cum o arată și faptul că servește mai ales la redarea conversațiilor
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca irațional, obedient, servil, și insistă pregnant asupra diferenței dintre sexe și asupra puterii masculine ce trebuie să domine. Personajele feminine din cadrul poemului, care se dăruie cu pasiune bărbaților îndrăgiți, nu sunt de fapt atrase de virilitate sau de ineditul alterității, ci de aspectul temporar sau aparent de feminizare al acestora, de pasivitatea, frumusețea, vulnerabilitatea și dependența pe care aceste personaje masculine o afișează. Eroul trebuie să fie infidel pentru a-și dovedi bărbăția, natura distinctă.719 Imaginea negativă a taților
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aceea care ți-o umpluse de sens, nu mai prețuiește mult: „Mi-am urăt pănă și toată munca pe care am făcut-o subt soare”. Munca devine străină de cel care își consumă ființa dăruindu-i-se. Se transferă unei alterități, devine posesie a unui străin. Moștenirea este văzută ca un mare rău, o deșertăciune. Moștenitorul nu are niciun merit, ia în stăpănire rodul trudei celui moștenit fără ca el să-și consume ființa. Moștenitorul primește nemeritat ființa celui moștenit, căci acela
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
explică conceptul de identitate personală distingând între identitatea IDEM și identitatea IPSE, cele două componente interdependente ale identității, unde IDEM reprezintă nucleul dur, centrul, forma stabilă, constantă și permanentă în timp a identității, iar IPSE înglobează și chiar stimulează schimbarea, alteritatea, desemnând variațiile, zona dinamică a sinelui, ambele coexistănd în interiorul aceluiași individ, Ada Brăvescu observa că personajul blecherian își explorează la maximum latura IPSE, dorindu-și să fie altcineva sau altceva, să-și suprapună sinele pe un alter. Ar accepta cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
două componente: pe de o parte, ca factor extern, au cauzat criza economică și socială de pe urma căreia a beneficiat PRM, pe de altă parte, au fost un factor ideologic, reprezentând "dușmanul dinafară", cel care ne "cumpără țara", o reprezentare a Alterității care amenință identitatea românească și prosperitatea poporului român. In acest sens stau mărturie opiniile fluctuante ale românilor vis-à-vis de UE, care au trecut de la susținere la respingere relativ repede (Sum 2008, 2-8). Factorii interni care au favorizat evoluția dreptei au
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ales ceea ce Legionarii numeau "parazitul dinăuntru": corupția, nepotismul, politicienii care își "vând țara". În baza ei, meteahnă veche a societății românești, dreapta extremă încă mai poate capitaliza. Acesta este, din punct de vedere al categoriilor antropologice, tot o variantă a Alterității, un Sine alterat care ajunge să fie respins sub forma "Altuia". Aici este sursa din care pot acumula capital politic mișcări precum Noua Dreaptă (încă nepătată de scandaluri, spre deosebire de PRM și PNG), care, prin membrii săi, sunt în afara moștenirii comuniste
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ca ingredient al democrației, spune multe despre caracteristicile societății românești; putem doar spera că lecțiile învățate din evoluția ei ne vor feri de astfel de greșeli în viitor. Bibliografie Alexandrescu, Sorin. 1996. "Le paradoxe roumain", în Al, Zub, Identitate și alteritate în spațiul cultural românesc. Iași: Ed. Universității Al.I. Cuza. Andreescu, Gabriel. 2003. Extremismul de dreapta din România. Cluj: Ed. CRDE. Băleanu, Valer. 2001. The Dark Side of Politics in Post-Communist Romania. Zürich: Conflict Studies Research Centre. Beichelt, Timm și
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Babeș-Bolyai. Și-a continuat studiile printr-un masterat în Științe Politice la Universitatea Paris Est și un masterat în Relații Publice la Universitatea Babeș-Bolyai. În prezent este doctorandă în Științe Politice la Universitatea Paris Est, cu o teză despre reprezentările alterității în discursul extremei drepte din România. Publicațiile sale numără cartea Tipul eroului în cultura română: de la stereotip la comportament politic (Lumen, Iași, 2009) și articolele "Au carrefour des identités" (Studia Europaea, nr. 3/2008) și "Prin mit, la realitate" (apărut
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
afirmă că bărbații au "nevoie să dețină un obiect sexual denigrat de care să fie legată psihologic posibilitatea satisfacției totale"59. Dispozitivul pornografic tradițional presupune acest clivaj și această "defăimare". Femeii i se atribuie o sexualitate falică, negându-se inevitabila alteritate a unui feminin pe care Lacan, de pildă, îl conceptualizează ca un "nu-tot". În termeni mai simpli: producătorii de pornografie "creează personaje "femele" a căror sexualitate să semene cu a masculilor"60. Scriitura pornografică nu este expresia a ceea ce ar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
moderne. Elementele de continuitate și discontinuitate, vizibile în raporturile autor-univers imaginat, autor-regizor, autor-text-personaje, autor-reprezentație dramatică-actori sunt urmărite pe trei niveluri distincte: strategii dramatice, statutul personajului și limbajul dramatic. Analiza stilistică este pusă în slujba surprinderii raporturilor personajelor cu sinele, cu alteritatea, cu istoria. Un loc important este acordat comentării modalităților de demontare a mecanismului teatral. Din cuprins: • Strategii dramatic • Statutul personajului • Limbajul verbal din perspec-tiva modurilor de structurare a limbajului dramatic modern NICOLETA MUNTEANU (n. 1970) a absolvit Facultatea de Filosofie
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Începând cu clasa a IV-a, ținând cont de schimbările de viziune asupra modului de tratare a istoriei, de apariția curentelor noi și a noilor demersuri care promovează cunoașterea de tip integrativ, critic și autoreflexiv (istoria mentalităților, noțiuni legate de alteritate, istoria Învățată prin cercetare,etc). Prin natura sa, istoria Înseamnă o imensă bogăție de informații, prezentând o mare varietate de date, fapte sau evenimente. Sarcina studierii ei nu constă Însă numai În Înzestrarea elevilor cu această zestre bogată de cunoștințe
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Simina Grigoruţă, Elena Semen () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93547]