539 matches
-
plural + cuțit Flexionara (fuzională): limbile indo-europene, afro-asiatice Tipul flexionar este caracterizat îndeosebi prin următoarele particularități: a) o unitate lexicala este poliforma în vorbire, variațiile formale datorîndu-se unor valori gramaticale diferite și fiind realizate prin afixare (prefixe, infixe, sufixe) sau prin alternante interne (alternante vocalice sau consonantice); b) semnificantul morfemelor gramaticale nu este autonom, acestea fuzionînd între ele sau chiar cu morfemul lexical central, rădăcina; c) numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu 169, în lat. roșa
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Flexionara (fuzională): limbile indo-europene, afro-asiatice Tipul flexionar este caracterizat îndeosebi prin următoarele particularități: a) o unitate lexicala este poliforma în vorbire, variațiile formale datorîndu-se unor valori gramaticale diferite și fiind realizate prin afixare (prefixe, infixe, sufixe) sau prin alternante interne (alternante vocalice sau consonantice); b) semnificantul morfemelor gramaticale nu este autonom, acestea fuzionînd între ele sau chiar cu morfemul lexical central, rădăcina; c) numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu 169, în lat. roșa, rosae morfemul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
relaționale [= genul, numărul) și determinări externe (sintagmatice; perifaze) pentru funcțiuni externe (nerelaționale [= cazul, gradele de comparație])'; română corespunde acestui tip romanic chiar mai bine decît alte limbi romanice prin caracterul enclitic al articolului sau hotărît, prin dublă marcare (desinența și alternante fonetice) a unor forme flexionare sau prin înlocuirea fără excepție a exprimării sintetice a gradului comparativ cu construcții analitice. Unii lingviști vorbesc și de corespondență romanei cu tipul lingvistic balcanic, insuficient definit pînă acum; că trăsături ale acestuia s-au
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
medial său final (că în limbile dravidiene și uralo-altaice); 3. cuvîntul indo-european nu începe obligatoriu cu rădăcina, el putînd primi adesea un prefix; 4. flexiunea de tip indo-european nu se realizează doar prin afixe, ci și printr-o serie de alternante vocalice din rădăcina; 5. există o serie de alternante consonantice cu rol morfologic, spre deosebire de limbile semitice, în care consoanele rămîn neschimbate; 6. subiectul unui verb tranzitiv are același tratament că subiectul unui verb intranzitiv (o situatie diferită apare, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
3. cuvîntul indo-european nu începe obligatoriu cu rădăcina, el putînd primi adesea un prefix; 4. flexiunea de tip indo-european nu se realizează doar prin afixe, ci și printr-o serie de alternante vocalice din rădăcina; 5. există o serie de alternante consonantice cu rol morfologic, spre deosebire de limbile semitice, în care consoanele rămîn neschimbate; 6. subiectul unui verb tranzitiv are același tratament că subiectul unui verb intranzitiv (o situatie diferită apare, de pildă, în limbile caucaziene). Fiecare dintre cele șase trăsături poate
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dar nu sînt reunite decît în familia limbilor indo-europene: nu au armonie vocalica; consonantismul nu este mai sărac în poziție interioară sau finală decît inițială; cuvintele nu încep obligatoriu cu rădăcina; flexiunea se realizează atît prin afixe cît și prin alternante vocalice în radical; alternantele morfologice libere au rol morfologic; subiectul unui verb tranzitiv este tratat la fel că subiectul unui verb intranzitiv. Alte trăsături: rar limbi cu vocale nazale sau distincții tonale care să diferențieze cuvinte (tonul înlocuit prin accent
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
decît în familia limbilor indo-europene: nu au armonie vocalica; consonantismul nu este mai sărac în poziție interioară sau finală decît inițială; cuvintele nu încep obligatoriu cu rădăcina; flexiunea se realizează atît prin afixe cît și prin alternante vocalice în radical; alternantele morfologice libere au rol morfologic; subiectul unui verb tranzitiv este tratat la fel că subiectul unui verb intranzitiv. Alte trăsături: rar limbi cu vocale nazale sau distincții tonale care să diferențieze cuvinte (tonul înlocuit prin accent de intensitate în limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sau implozive), realizate printr-un suflu expirator mărit. - sînt limbi flexionare 264. - cea mai cunoscută trăsătură a limbilor afro-asiatice este triliteralitatea (radicalul cuvîntului este format din trei consoane, singurele care se notează în scriere), diversele categorii gramaticale fiind exprimate prin alternante vocalice (așa-numita flexiune internă 265), dar și prin prefixe și sufixe. De exemplu, în arabă, de la rădăcina triconsonantică HML, care are semnificația generală "a purta", cu ajutorul flexiunii interne și al afixelor putem obține: hamala "a purtat, a dus", hammala
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi opoziție lenis/fortis; cel putin o serie palatala (cu exceptia finlandezei); în unele limbi consoane geminate în temă sau sufix, dar în general rezultate din aglutinarea morfemelor și legate deci de granițele morfemice; absența combinațiilor consonantice la inițială și finală; alternante consonantice; accent preponderent inițial; cuvîntul se definește printr-un nucleu vocalic (o succesiune de consoane nu are sens decît în funcție de vocalele pe care se sprijină); aglutinarea este procedeul gramatical primar; sufixe posesive la nume; elemente de flexiune - sistem de cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dar unele trăsături sînt comune cel putin cîtorva ramuri. Astfel, în unele limbi există serii suplimentare de consoane - prenalizate (tip mb), labializate (tip bw), prenalizate și labializate (tip mbw), preglotalizate (tip ?p), glotalizate (tip p?). Anumite limbi au tonuri sau alternante consonantice. Morfologia verbală este complexă, implicînd prefixe și/sau sufixe. Unele limbi au radicale verbale diferite pentru singular și plural (uneori și dual). Că în unele limbi amerindiene, subiectul și/sau obiectul direct și indirect pot fi în unele limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
răspîndire panamericana: mo- (nahuatl), 'im (karok), juma (aymara), may (kiliwa), qam (quechua), eymi (mapudungun), mɨ̃'ɨ̃ (siona), am (wichi), 'ám (hup), mue (muisca), 'am (toba), mi-a (chácobo), miada (tacana), m-ah (selknam) etc. Ruhlen argumentează și cu alternanta vocalica i-u-a (masculin-feminin-neutru) în exemple de tipul t'ina-t'una-t'ana (fiu-fiică-copil). În volumul An Amerind Etymological Dictionary, Joseph Greenberg și Merritt Ruhlen propun următoarea structura filogenetica a familiei amerinde 328: 1. Ramură Nord-Centrală 1.1. Grupul de Nord
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
239, 242, 244, 247, 248, 251, 252, 253, 264, 269, 272, 273, 274, 275, 277, 283, 308, 310, 311, 312, 314, 342, 351, 362, proto-~ 176, 177, 181 alteritate 33, 34, 40, 41, 47, 65, 99, 126, 127, 131, 356 alternanta 77, 88, 89, ~ consonantica 89, 139, 178, 201, ~ fonetica 58, 59, 101, ~ morfologica 141, ~ vocalica 68, 89, 139, 141, 168, 220 amerindă 219 amerindiana 18, 44, 58, 61, 62, 77, 88, 90, 91, 93, 94, 115, 116, 120, 121, 122
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
247, 267, ~ ejectivă 314, ~ emfatica 168, ~ faringala 309, ~ finală 188, ~ geminata 178, ~ imploziva 314, ~ inițială 87, ~ lichidă 275, ~ oclusiva 137, ~ palatalizata 120, ~ prenazalizată 213, ~ scurtă 87 consonantic 56, 86, 168, 177, 178, 192, 209, 222, 224, 237, 243, 259, 292, alternanta ~a 88, 89, 139, 178, 201, clic ~ 267, 314, grup ~ 188, 195, 201, 213, mutație ~a 88, 137, 247, 302, nucleu ~ 87 consonantism 138, 141 contact lingvistic 12, 19, 20, 51, 112, 113, 115, 117, 124, 132, 163, 164, 176
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
191, 192, 195, 205, 243, ~ comparată 166, ~a cuvîntului 204, ~a grupului nominal 213, ~ a verbului 118, 201, 248, morfosintaxă 75, 114, 166 morfologic 54, 58, 77, 91, 95, 117, 139, 141, 184, 194, 195, 255, 288, 356, afix ~ 58, alternanta ~a 141, caz ~ 204, clasificare ~a 20, 50, 52, 57, 58, 88, 91, 101, 130, criteriu ~ 88, marca ~ 204, 205, nivel ~ 49, 79, 176, 213, 260, prefix ~ 58, reduplicare ~a 286, sufix ~ 58, structura ~a 116, tip ~ 51, 52, 59
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în loc de Mariei etc.), văzînd în ele manifestarea unui principiu general de evoluție a limbilor romanice (Al. Graur, Articolul hotărît la numele de persoane românești, în Studii și cercetări lingvistice, XVII, 1966, nr. 1, pp. 23-25). 117 Așa sînt, de pildă, alternantele vocalice cu funcțiune morfonematică din tema unor substantive și adjective romanice: rom. școală - școli, frumos - frumoasă etc. Ele constituie mijloace auxiliare (de "flexiune internă") pentru marcarea opozițiilor "masculin/feminin și singular/plural" (op. cît., pp. 272-273). Caracterul romanic al alternantelor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
alternantele vocalice cu funcțiune morfonematică din tema unor substantive și adjective romanice: rom. școală - școli, frumos - frumoasă etc. Ele constituie mijloace auxiliare (de "flexiune internă") pentru marcarea opozițiilor "masculin/feminin și singular/plural" (op. cît., pp. 272-273). Caracterul romanic al alternantelor vocalice românești ca mijloc de exprimare a opoziției "masculin/ feminin" a fost semnalat și de mine, într-o lucrare din 1964 (Dumitru Copceag, "Rasgos estructurales románicos de los diftongos rumanos ea, oa", în Revue roumaine de linguistique, IX, nr. 3
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
119 Și în cazul verbelor se poate invoca existența unei "flexiuni interne": cf. rom. pleacă - plecăm, joaca - jucăm, sp. pienso - pensamos, prueba - probamos; fr. vient - venons; it. muove - moviamo etc. Combătînd punctul de vedere al lui S. Pușcariu, după care alternantele vocalice din flexiunea verbului românesc ar duce la un model slav, am căutat să demonstrez, în lucrarea citată mai sus (Rasgos..., pp. 254-257), caracterul romanic al fenomenului. 120 Firește, "au căutat" și "predilecție" nu trebuie interpretate la propriu, ci că
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de-a lungul corpului uman. Chakrele care au și proiecție dorsal... sunt chakrele ÎI, III, IV, V și VI, chakrele I și VII, având baza „conului” îndreptat... pe vertical.... Chakrele se rotesc continuu (sau petalele acestora se rotesc continuu), cu alternant... orar → antiorar → orar pentru b...rbați și antiorar → orar → antiorar pentru femei. De asemenea, trebuie cunoscut faptul c... fiecare chakr... funcționeaz... pe șapte niveluri, pornind de la cel material la cel spiritual. Cand vibrația ajunge la un nivel foarte mare, are
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
a fiecărei componente a executivului. Pentru Sartori, semiprezidențialismul este mai bun decât prezidențialismul și mai aplicabil decât parlamentarismul dar nu este "cel mai bun". Sartori afirmă că semiprezidențialismul are multe virtuți și prezintă un tip diferit de regim politic, "prezidențialismul alternant", fără a explicita care dintre cele două regimuri ar fi de preferat 31. Alexandru Radu are meritul de a prezenta, pentru prima dată în literatura de specialitate românească, o comparație între modelul de regim semiprezidențial al lui Duverger și cel
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
a unui timoregulator. Totuși, autorii clasici, mai ales cei francezi, au atras de mai multe ori atenția asupra debutului precoce al „afecțiunii periodice” sau „circulare”. Într-adevăr, nosografia franceză de la sfârșitul secolului XIX individualiza nebunia circulară sau nebunia cu forme alternante. Astfel Falret, încă din anul 1878, apoi în 1890, în Traité des maladies mentales et nerveuses, descrie debutul „nebuniei circulare”: „Această afecțiune [...] debutează cel mai adesea după pubertate, fără cauze întâmplătoare observabile [...]. Manifestările sale de debut sunt puțin cunoscute. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai rezistentă la hidropizie cu 50 %, comparativ cu crapul de cultură. Paralel cu studierea acestor loturi pe parcursul celor 4 ani, s-a elaborat și planul încrucișărilor ulterioare. Astfel, reproducătorii din prima generație au fost supuși la încrucișări de absorbție și alternante cu crap indigen de Cefa și Nucet, precum și cu crap de import, din Ungaria și Ucraina. Astfel, în anul 1963 s-a obținut generația a treia, cu următorul aport genetic: 12,5 % carp sălbatec de Siutghiol, 37,5 % crap de
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
nu și le mai pot acoperi. La alții apare senzația de umflare și presiune, deși nu există edeme. Simptomatologia vegetativă se manifestă prin xeroftalmie, xerostomie, amețeli ortostatice, constipație, incontinență vezicală, disfuncții sexuale, tulburări de sudorație, decolări ale pielii cu pete alternante roșii/albe (Lacomis, 2002). Etiologia este complexă, inclusiv tulburările metabolismului glucozei, boli de țesut conjunctiv, distiroidie, deficiența de vitamină B12, infecții cu HIV, CMV sau hepatita C, medicamente neurotrope, boli ereditare (boala Fabry, boala Tangier, HSAN) și sindroame paraneoplazice. Biopsia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Crioterapia - se aplică, la nevoie, prin împachetări cu gheață, comprese reci pentru combaterea durerii. • Electrostimularea musculară - pentru prevenirea artrofiei musculare în perioada repausului articular. • Repausul articular - după intervenția chirurgicală se pune membrul afectat în atela, putându-se recurge la atele alternante în primele zile postoperator, cu schimbarea poziției în flexie și extensie. • Utilizarea cârjelor și bastoanelor - este indicată în caz de leziuni ale membrului inferior, pe perioade mai scurte, pentru menajarea articulației. • Posturile antidecline (gimnastica tip “Bürger”) - sunt indicate pentru scăderea
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudia-Camelia Burcea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_826]
-
o resimte ca fiind „stresantă” este într-adevăr sursă de stres (obiectivă) sau mai degrabă depinde (și în ce măsură) de percepția subiectivă și de calitatea evaluării persoanei; de asemenea, problema factorilor ocupaționali-temporali (ture de zi sau de noapte, cicluri cronobiologice, schimburi alternante, numărul excesiv de ore prevăzute de ocupație sau peste program) joacă un rol important în evaluarea S.O. La ora actuală există un mare număr de scale, chestionare și inventare de tip self-report pentru evaluarea stresorilor profesionali specifici, care includ: aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
suited to the Purposes of Evil Demons" (E: 647). Deși departe de a-i anula importantă, Blake respinge în mare măsură implicarea facultății raționale în sfera estetică, postulând necesitatea absolută a inspirației. Rolul rațiunii se reduce la detalii tehnice (tempo, alternanta metrica). În concluzie, putem spune că ideea blakeană de "inspirație" admite existența unei voci (care poate să rămână necunoscută sau să fie atribuită unui agent personificat) capabile să dicteze conținuturile vizionare ale unui poem receptorului (eul creator). Inspirația posedă voința
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]