1,306 matches
-
în "perfidul Albion". Rover-ul elegant tras în fața ferestrei mele, cu volanul pe dreapta, blanc cassé cu scaune de piele, este încărcat metodic cu zeci de cutii și cutiuțe. El, tatăl, este chiar tipul de ofițer britanic din Indii: înalt, distins, alură de aristocrat, prezență de ansamblu impecabilă. Ea, fiica: părul vopsit în trei culori, îmbrăcată la solduri, haotică, militantă ecologistă bio-bio. O cunosc prea bine. Într-un cuvânt, o poamă drăgălașă. Nu prea știu ce să mai scriu despre o asemenea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe micii madagascarezi (madagscarieni?). Dar oare mai contează? O fraternitate reală s-a creat între noi. Gastronomie și inter-culturalitate, continuarea notei de ieri. Mi-e greu să fiu "politic corect" și neutru uneori. Un coleg de cămin, african (senegalez, după alură) prepară un "ceva" greu de definit, amestec de banane coapte, rădăcini de manioc, făină de furnici și oase de hipopotam, habar nu am ce tot adăugă el în imensa oală ce clocotește pe foc. Știu însă că niciodată în viață
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
capul locului un reper hermeneutic pentru orice cercetător al fenomenologiei eminesciene. Deși a fost scrisă înainte de decembrie 1989, noua exegeză [Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galați, 1992] a lui Theodor Codreanu a căpătat între timp, fără intenția expresă a autorului, alura unui veritabil manifest pro-eminescian vis à vis de multe detractări apărute în perioada post-decembristă. Căci iată, asistăm pe negândite, la o resurecție a "galaxiei Grama", la o prelungire a detractării poetului în spiritul obscurului canonic de la Blaj cu o sută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
despre un Eminescu victimă a unei agonii încheiate la 15 iunie 1889 printr-o "paralizie generală"", ambiționând în continuare să demoleze șablonul și să facă lumină asupra acelora pentru care verdictul acesta era convenabil. Intervenția sa are în bună parte alura unei intervenții de ordin publicistic, tocmai prin lansarea tranșantă a unor întrebări, deloc retorice, cărora le răspunde abordând totul dintr-un unghi netăgăduit politic. "De ce au recurs în favoarea acestor erori se întreabă autorul, avându-i în vedere pe criticii epocii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cuiva cu susținere de "sus", ba pentru că nu era în acord cu ideologia epocii, Theodor Codreanu apreciind că, în felul acesta, și-ar fi ratat șansa de a fi cuprins în ritmul generației '80, lipsindu-i, de pildă, energia și alura de luptător a lui Adrian Marino, din ale cărui mărturisiri știa despre necesitatea luptei cu editurile pentru impunerea unei cărți. Căderea unor asemenea obstacole insurmontabile din regimul comunist, odată cu Marele Duh, personajul din Varvarienii, în decembrie 1989, nu i-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valori cardinale și validate de istorie. Drept contraargument, sunt invocate idei din Mircea Eliade sau Carl Gustav Jung: distrugerea miturilor care țin de sfera sacrului urmărește anihilarea memoriei colective și invazia, fără piedici, a subculturii și surogatelor fumigene. Limbajul și alura disprețuitoare a unor așa-ziși elitiști dintr-un postmodernism artificial pentru că n-are obiect, ignorând componentele stabile ale spiritualității de la Carpați la Gurile Dunării, se transformă într-un comic provocator. Atacurile grobiene asupra lui Eminescu, și nu numai, corespund unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al lui Grigore Vieru În limba ta, poem dedicat lui A. Mateevici, Th. Codreanu crede că poetul și-a făcut din harul și rațiunea sa un scut de apărare a limbii române, limba acelora îngropați sub pietrele Prutului. Cu o alură mai mult firavă, dar misterioasă, decât de luptător, poetul crede că a sa este menirea să păzească limba maternă, cu atât mai mult cu cât el este acela care făurește în cuvânt. Altfel spus, Vieru poartă sentimentul că Poetul este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vervă polemică implicită. Theodor Codreanu nu este un polemist umoral. La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință a angajarării ontologice. Maieutica ideilor din jurul arheului național presupune neapărat (la români! dar oare numai la ei?), pe lângă o potențialitate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aerul unei bune fripturi de porc. Senzația cea mai agreabilă a fost contactul cu apa mării. Înot în fiecare zi kilometri întregi și bietul meu corp ruginit începe încet-încet să-și regăsească vigoarea. Dar sunt departe de a avea acea alură decontractată pe care o admir și o detest la alții și nu am încă acel aer stupid de sănătate. Sunt ciudate zilele de vacanță pe care le petrec la acest Club Mediteranean, o adevărată colivie aurită: un ghetou. Marile probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu se simte bine, totuși mă binecuvântează cu o voce plină de căldură și vitalitate, spunând că vor veni luni. În aceeași zi, pe când Fanny (Kuritzen) aranja masa de jucat poker, s-a sunat la ușă; un domn înalt, cu alură atletică, mi-a dat un pachet mare din partea ambasadorului român din Stockholm: Istoria literaturii române de Călinescu, în engleză! Sunt uimită, n-am fost niciodată la ambasadă și nu l-am cunoscut pe domnul ambasador. Iau pachetul mulțumind. În același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am ancorat la vreo câteva sute de metri. Barcagiul mi-a întins o masca și un tub pe care le încercam pentru prima oară. În spatele lui, înotam lent deasupra unui peisaj pietrificat cu blocuri imense, printre pești plați, argintii, cu alură de magistrat, pești mici si vioi, unii cu priviri răutăcioase, peștișori în albastru electric, alții cu aripioare roșii și negre, alții verzui-azurii. Am ajuns apoi într-o peșteră uriașă, o sală de bal cu bolți înalte, formată din umbre albastre
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
salonul ei de mătase, de la ultimul etaj al clădirii. Eram un fel de valet, un fel de nepot favorit, care împărțea farfuriuțele pentru prăjituri, deschidea sticlele cu bere de ghimbir din cămară, cu portțigaretul în gură, atotștiutor, serviabil, cu o alură de om care nu s-ar da înapoi de la un pic de distracție, cu pomada strălucindu-mi în păr, o floare înfoiată la butonieră, mirosind a loțiune de păr, culegând informații despre cum trebuie să te porți în societate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
strict și să mă gândeam foarte serios cum să fac să intru în Camera Mică de Comerț. Nu că aș fi avut idei profitabile. Eram un vânzător priceput, dar nu eram inventiv în ce privește banii. Mă anima mai degrabă entuziasmul social, alura mondenă, hainele cu care mă împăunam. Felul în care se punea în valoare modelul ciorapilor mei croșetați când puneam picior peste picior, modul în care se asorta papionul cu gulerul Princeton mă loveau în inimă cu o putere și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
afirme din nou, și mă simțeam din nou atașat de el. Acest nou atașament nu s-a desăvârșit propriu-zis, dar oricum îl iubeam. Când s-a ridicat în picioare cu pânza înflorată a rochiei ei de plajă pe umeri, avea alura unui om sfidător și brav, cum stătea acolo deschis atacului și ars de soare, lângă dâra pură a apei, de parcă încerca să glumească cu faptul că e în grațiile acestei fete. I-am condus la vaporul de seară, căci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-o la mine. Nu puteam merge la ea în cameră. Locuia împreună cu sora ei și amândouă erau logodite cu doi frați. Trebuiau să se căsătorească în iunie, peste șase săptămâni. Am văzut și poza logodnicului; era un grecotei calm, cu alură de om responsabil. Ea credea că e deșteaptă, că își stochează momentele acestea de plăcere ca să nu simtă nevoia să-l înșele când vor fi căsătoriți. Era tare bine făcută, și toate micile ei frumuseți erau complicate și bine legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
găștii. Nu reușeam să trec peste aerul lor straniu. Persoana care ședea lângă el părea să posede un fel de creastă de os exact pe mijlocul țestei, iar dosul palmei lui semăna cu scobitura tălpii altcuiva - albă, îngroșată și cu alură de mort. Și apoi, Nettie Kilgore. Și după aia Iggy, cel cu ochii roșii. Și apoi un tip în secret poreclit Ethelred Niciodată Gata - în tradiția Bunicii Lausch sau a Comisarului Einhorn, mai făceam de-astea, mai dădeam câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
blond, nu tocmai sănătos, tâmple cu vinișoare, o bărbie lunguiață și o gură de profesoară pe care nici rujul nu reușește s-o îmbunătățească. Se dă cu un kil de fard și miroase dulceag a cosmeticale și detergent. Are o alură de om ocupat. Tropăie rapid pe podele și duduie când merge, dar e o persoană cu o fire blândă, deși e bârfitoare și are tot felul de ambiții sociale greu de înțeles. Pe lângă slujba de menajeră are și o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc, precum opinase, cândva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și copilărise în zonă. Nici unul dintre amici nu apucase să observe, însă, umbra înaltă, care se desprinsese din peretele cârciumii, dintr-un intrând neatins de iluminatul stradal și care înainta acum, înspre dânșii. Un tânăr chipeș, blond, bărbos și cu alură neîndoielnică de hipiot purtând cu stângăcie o pereche de blugi Dolce & Gabbana gri, mototoliți și un tricou galben, smuls de la uscat (se mai vedeau pe el urmele cârligelor!), cu inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către ei, plecându-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
retoric luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune luarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în absolut. Ultimele zece versuri ale cărții a patra conțin formula acestei alternative la ce-i mai rău: prietenia amoroasă. Nu e nevoie de frumusețe, care presupune întotdeauna și un blestem... Calea de acces către ființa ideală nu implică aparența, alura sau medierea judecății altuia. Nu-l iubești pe cel despre care spui că-l iubești dacă mai întâi cauți efectele produse de el în privirea celorlalți. Dorința mimetică presupune disprețul unui al treilea, utilizat ca un mijloc de a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
insensibilă la corupție și capabilă, teoretic, să se opună la orice tentativă de distrugere. Mulțimea se îndesea pe măsură ce se apropiau de Mașină, iar enormitatea masei acesteia devenea din ce în ce evidentă. Forma sa circulară și dimensiunile îi confereau o alură avântată și aerodinamică, pe care nu o alterau rândurile de cabine individuale care se înșirau în lungul bazei colosale fracționându-i linia. De jur împrejurul bazei erau numai cabine. Primul etaj era ocupat de alte săli de concurs și de culoarele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dacă n-ar fi cerut centrala? Cine s-ar fi gândit să-l caute tocmai aici?... Ce mai, dacă apuca s-o șteargă, șeful cel mare ar fi... ― Gura! Întunecat, Blayney se stăpâni. Gosseyn se întoarse către tipul slăbuț cu alură de șef: ― În locul tău, Crang, n-aș mai avea încredere în Blayney când va depăși 40 de ani. ― Ce? Blayney fusese cel care exclamase, sufocat de furie. Ochii galbeni ai lui Crang îl scrutau cu atenție pe Gosseyn. ― Gestul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că nu-ți trece prin cap să te apuci de teologie dacă nu ești urât. Iar ea, care Înotase toată ziua și dansase toată seara, iar acum nu-și dorea decât să doarmă, Îi spuse. Era foarte Înalt, slab, cu alură ascetică, parc-ar fi fost Isus Cristos. Avea ochi verzi și barbă. E bărbatul cel mai inteligent pe care l-am Întâlnit vreodată. Antonio Își imagină rivalul: un profet măsluit ce Înșelase o virgină ingenuă de șaisprezece ani. Își dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fantezia iubirii de-o clipă și de-o veșnicie, fără să știi că tu însuți ești o fantasmă pe pânza de celuloid a cine știe cărui aparat Practika, pe care te miri când o reîntâlnești? Primele filmări ne arată patru băieți fără alură de vedete în devenire (cum, de exemplu, se vede strașnic într-un clip de tinerețe al lui Billy Idol, pe vremea când era în trupa Generation X). Hainele folosite pe scenă sunt aceleași pe care le poartă și-n stradă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]