967 matches
-
lapiezuri de dimensiuni variabile, nisip și blocuri de dezagregare. Procesele determinate de acțiuni biologice se desfășoară în partea inferioară a domeniului litoral și se referă la perforarea rocilor de către moluște, arici de mare, microorganisme prin secreții acide, rezultatul fiind numeroase alveole, scobituri, galerii de câțiva mm până la câțiva cm. Algele pot ajunge la o asemenea abundență, încât frânează acțiunea valurilor, diminuând eroziunea. Faleza reprezintă un abrupt, cu o pantă cuprinsă între 30ș și 90ș, cu înălțimi variabile, ce se desfășoară la
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
negative de scurtă durată: Nicotina produce dependența de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de mare ca și cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenți. Nicotina, indiferent de calea de administrare, pătrunde în organism prin difuziune, fumul inhalat ajunge în alveolele pulmonare și toți constituenții sunt absorbiți.80 % din nicotină este distrusă la nivel hepatic, restul de 20 % se fixează pe receptorii nicotinici prin intermediul cărora exercită efectele sale multiple. Pentru a măsura dependența de nicotină se utilizează testul Fagerstrom; testul are
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
căile respiratorii superioare" (cavitatea nazală și faringele) și "căile respiratorii inferioare" (laringele, traheea și bronhiile). Plămânii au rolul cel mai important în respirație, la nivelul lor are loc "respirația pulmonară", schimbul gazos între organism și mediu realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare. Structura aparatului respirator este adaptată modului de viață al animalului și tipului de respirație. Ființele unicelulare nu au un aparat respirator, ele fiind ușor pătrunse de gaze și de lichidele care le înconjură. Nu același lucru se petrece la
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
care se ramifică în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung să aibă 1mm în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termină cu saci pulmonari, alcătuiți din mici umflături cu pereții foarte subțiri, numite alveole pulmonare. Alveola pulmonară este unitatea structurală și funcțională a plămânului. Între sacii pulmonari se află un țesut conjunctiv elastic. Plămânii nu au mușchi. Suprafața lor este acoperită de două foițe, numite pleure. Una este lipită de plămân (pleura viscerală), cealaltă
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
ramifică în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung să aibă 1mm în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termină cu saci pulmonari, alcătuiți din mici umflături cu pereții foarte subțiri, numite alveole pulmonare. Alveola pulmonară este unitatea structurală și funcțională a plămânului. Între sacii pulmonari se află un țesut conjunctiv elastic. Plămânii nu au mușchi. Suprafața lor este acoperită de două foițe, numite pleure. Una este lipită de plămân (pleura viscerală), cealaltă de peretele
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
venele pulmonare (câte două de fiecare plămân) și ies din plămân tot prin hil. Ele se deschid în final, în atriul stâng. Un plămân este, deci, alcătuit dintr-un mare număr de saci pulmonari. Suprafața acestora este foarte mare datorită alveolelor, a căror suprafață totală atinge 200 m pătrați. Astfel, sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Ele sunt separate doar de pereții foarte subțiri ai alveolelor și ai capilarelor. Funcționarea sistemului respirator, prin care se asigură
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
număr de saci pulmonari. Suprafața acestora este foarte mare datorită alveolelor, a căror suprafață totală atinge 200 m pătrați. Astfel, sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Ele sunt separate doar de pereții foarte subțiri ai alveolelor și ai capilarelor. Funcționarea sistemului respirator, prin care se asigură respirația, cuprinde, în principal, respirația pulmonară și respirația celulară. Această etapă a respirației cuprinde două faze: pătrunderea aerului în plămâni (inspirația); eliminarea aerului din plămâni (expirația), care durează mai mult
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
și alte gaze în cantități foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat. Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbon și vapori de apă. Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și pereții alveolelor, de unde va fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în anveole în urma inspirației traversează pereții
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
îmbogățește în dioxid de carbon și vapori de apă. Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și pereții alveolelor, de unde va fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în anveole în urma inspirației traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajunge în sânge, care îl transportă la organe. Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are loc întotdeauna în acest fel
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
persoanele cu HIV, riscul ca ele să dezvolte tuberculoză activă crește cu aproximativ 10% pe an. Dacă nu se administrează un tratament eficient, rata deceselor la cazurile de tuberculoză activă este de 66%. Infecția tuberculoasă începe atunci când micobacteria ajunge la alveolele pulmonare, unde invadează și se multiplică în endozomii celulelor macrofage alveolare. Localizarea principală a infecției plămânilor, numită și „focar Ghon”, este în partea de sus a lobului inferior sau în partea de jos a lobului superior. De asemenea, tuberculoza pulmonară
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
Scufundarea în saturație reprezintă scufundarea în care țesuturile corpului scafandrului se saturează cu gaz inert la presiunea de lucru. La saturație se egalizează presiunea parțială a gazului dizolvat în țesut cu presiunea parțială a gazului din alveolele pulmonare. Saturarea diferitelor țesuturi are loc cu viteze diferite însă după un anumit timp (peste 12 ore), se consideră că toate țesuturile s-au saturat, nemaiexistând gradiente de presiune între ele. Indiferent de durata staționării la adâncime, decompresia are aceeași
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
cărbunelui: HSO + SO + CCl → 2HSOCl + COCl În Primul Război Mondial fosgenul a fost folosit ca gaz de luptă, cauzând moartea a circa 17.000 de oameni. Deoarece gazul se dizolvă greu în apă, la inspirare ajunge în pulmon până la nivelul alveolelor, unde se transformă încet în dioxid de carbon și acid clorhidric, care distruge țesutul alveolar. După 2 - 3 ore de la inhalare apare o tuse înecăcioasă chinuitoare, cianoză și edem pulmonar, asfixie, dar până în clipa morții intoxicatul nu-și pierde cunoștința
Fosgen () [Corola-website/Science/310857_a_312186]
-
inhalare apare o tuse înecăcioasă chinuitoare, cianoză și edem pulmonar, asfixie, dar până în clipa morții intoxicatul nu-și pierde cunoștința. Dozele mari de fosgen produc moartea în secunde sau minute, moleculele de fosgen, care reacționează cu moleculele de aminoacizi din alveole, împiedicând schimbul normal de gaze din pulmon. Spre deosebire de iperită care acționează și prin piele, fosgenul acționează numai prin pulmon. În prezent fosgenul este utilizat la producerea halogenaților acidului carbonic, a maselor plastice ca poliuretanul, sau a insecticidelor. Datorită toxicității mari
Fosgen () [Corola-website/Science/310857_a_312186]
-
Cancerul pulmonar reprezintă o afecțiune anatomopatologica ce se caracterizează printr-o crestere a celulelor maligne sau benigne în cavitatea toracică, mai precis la nivelul unui plămân sau al ambilor plămâni, la nivelul bronhilor sau al alveolelor pulmonare. Datorită celulelor canceroase care prin tromboză și embolirea căilor respiratorii cauzează și duc la incapacitatea plămânilor de a face față schimbului de gaze (OXIGEN / BIOXID DE CARBON). Dacă nu este tratată, această creștere se poate răspândi și la nivelul
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
Lama" și "Vicugna" 1•1•2•3/3•1•1•3 x 2 = 30. Stomacul rumegător este lipsit de foios și este format din trei camere (ierbar, ciur și cheag). O parte din ierbar și ciurul au în pereții lor alveole (cămăruțe) mari, în care poate fi acumulată o mare cantitate de apă. Camelidele diferă de celelalte mamifere prin forma ovală a globulelor roșii (nu circulară). Alte particularități ale camelidelor sunt: o osificație în diafragmă și lipsa vezicii biliare Sunt animale
Camelide () [Corola-website/Science/306689_a_308018]
-
la stimuli și , ocazional , deces . Aceste valori au fost mult mai mari decât doza clinică maximă recomandată . Șobolanii tratați cu Luminity timp de 1 lună au prezentat infiltrate eozinofilice peribronșiolare și perivasculare reversibile , dependente de doză , acumulare de macrofage în alveole și creșterea dimensiunii și numărului celulelor goblet în plămâni . 6 . 6. 1 Lista excipienților 1, 2- dipalmitoil- sn- glicerol- 3- fosfatidilcolină ( DPFC ) Sare monosodică a acidului 1, 2- dipalmitoil- sn- glicerol- 3- fosfatidic ( ADPF ) Sare monosodică a N - ( carbamoil 5000
Ro_606 () [Corola-website/Science/291365_a_292694]
-
este cuprinsă între 500m și m iar răspândirea acestora este pe tot globul, dar cu precădere în zonele muntoase ale zonei temperate. Coniferele au rădăcina pivotanta, alta deosebire față de foioase care au rădăcina foarte ramificata. Conurile sunt fructele bradului, în alveolele conurilor se dezvoltă semințele bradului. Cand semințele sunt coapte, alveolele se desfac și semințele pot ieși din conuri. Căzând pe pământ, ele dau naștere la noi brazi. Deasemenea, semințele brazilor sunt o sursă de hrană pentru păsări , veverițe și alte
Brad () [Corola-website/Science/308439_a_309768]
-
pe tot globul, dar cu precădere în zonele muntoase ale zonei temperate. Coniferele au rădăcina pivotanta, alta deosebire față de foioase care au rădăcina foarte ramificata. Conurile sunt fructele bradului, în alveolele conurilor se dezvoltă semințele bradului. Cand semințele sunt coapte, alveolele se desfac și semințele pot ieși din conuri. Căzând pe pământ, ele dau naștere la noi brazi. Deasemenea, semințele brazilor sunt o sursă de hrană pentru păsări , veverițe și alte rozătoare ale pădurii. Brazii cresc foarte drepți și din această
Brad () [Corola-website/Science/308439_a_309768]
-
a și construit. Deși inițial s-a dorit o construcție mai mică, ei au donat mai mulți bani, astfel încât capela are 3m lățime și 5m lungime, în formă de navă dreaptă, cu un altar rotund, având Sfânta Masă chiar în alveolă, pentru a folosi cât mai bine spațiul mic. Acoperișul este semicilindric, având și o turlă mică, așezată puțin într-o parte, din cauza rețelei electrice ce trece chiar pe deasupra bisericii. Dat fiind faptul că în acea zonă sânt foarte mulți bătrâni
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
rând invaziile populațiilor migratoare, chiar dacă temporar a trebuit să renunțe la vechile așezări, retregându-se din fața invadatorilor. Contactul cu lumea slavă este atestat prin descoperirile din aceleași puncte, unde s-au găsit fragmente de ceramica decorată cu incizii în val sau alveole și care atesta că slavii nu atinseseră un nivel prea ridicat în perfecționarea mesteșugurilor. Pentru secolul al XVI - lea este atestat satul Șerpenița - 28 iulie 1509, iar în secolul al XVII -lea este atestată localitatea Liveni - 17 august 1667, acestea
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
eclozează larve mici (mormolocii). Femelele genului "Pipa" (broasca fagure) din America de Sud depun ouăle cu ajutorul unui ovipozitor în formă de pungă pe spate, în mici adâncituri, unde se clocesc și din ele ies larve, a căror metamorfoză se petrece tot în alveolele din pielea mamei; din aceste alveole iese un pui asemănător cu adultul. Broasca râioasă cu gheare ("Xenopus laevis") din Africa tropicală este o broască de 8 cm lungime, cu degetele palmate, din care cele trei interne au un început de
Pipide () [Corola-website/Science/336962_a_338291]
-
Pipa" (broasca fagure) din America de Sud depun ouăle cu ajutorul unui ovipozitor în formă de pungă pe spate, în mici adâncituri, unde se clocesc și din ele ies larve, a căror metamorfoză se petrece tot în alveolele din pielea mamei; din aceste alveole iese un pui asemănător cu adultul. Broasca râioasă cu gheare ("Xenopus laevis") din Africa tropicală este o broască de 8 cm lungime, cu degetele palmate, din care cele trei interne au un început de gheare; ea a fost folosită pentru
Pipide () [Corola-website/Science/336962_a_338291]
-
câini și maimuțe , nu s- au fost observat efecte funcționale asupra sistemului nervos central sau periferic la expuneri sistemice mai mari decât cele atinse la doze terapeutice . În studiul de 2 ani la șobolani s- au observat dilatarea și obstrucția alveolelor . Într- un studiu farmacologic de siguranță cu doze repetate , la maimuțe la expuneri sistemice de 4, 6 ori mai mari decât cele obținute la doze terapeutice la om nu s- au evidențiat modificări electrocardiografice , inclusiv ale intervalelor QT și QTc
Ro_711 () [Corola-website/Science/291470_a_292799]
-
emfizemul. Spre deosebire de aceste boli, obstrucția căilor respiratorii în cazul astmului este, de obicei, reversibilă; totuși, dacă rămâne netratată, inflamația cronică cauzată de astm poate duce la obstrucția ireversibilă a plămânilor datorată remodelării căilor respiratorii. Spre deosebire de emfizem, astmul afectează bronhiile, nu alveolele. O criză de acutizare a astmului este cunoscută pe scară largă sub denumirea de "atac de astm". Simptomele clasice sunt dificultatea de respirație, respirația șuierătoare sau stridorul și senzația de apăsare în piept. În timp ce acestea sunt simptomele principale ale astmului
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează arcada dentară superioară ("arcus dentalis superior"). Marginea sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară numită arcada alveolară ("Arcus alveolaris"), în care sînt săpate cavități numite alveole dentare ("Alveoli dentales"), pentru rădăcinile a opt dinți supriori. Alveolele dentare, despărțite între ele prin septuri interalveolare ("Septa intralveolaria"), se îngustează în profunzime. În alveolele dinților multiradiculari (molari) se văd și septuri interradiculare ("Septa interradicularia") care separă rădăcinile acestor dinți
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]