696 matches
-
un răstimp, parcă să-și smulgă un cui din inimă, reluă înăbușit: ― Numai cucoana asta de n-ar mai sta pe aici că, nu știu, dânsa poartă toate relele... Barem de s-ar duce cu Dumnezeu, să nu ne mai amărască! Smaranda se înfurie brusc: ― Ducă-se pe pustii de cucoană, fire-ar a dracului! Primarul Ion Pravilă intră în cârciumă frecîndu-și mâinile mulțumit: ― Singur, Cristache, singur?... Uite-așa-mi place! Dă-mi repede un ciocănel că sunt grăbit!... Câte am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după câțiva pași, zise șovăind: ― Ce zici, dom' primar, n-ar fi mai bine să sculăm și pe boierul Miron? ― Ba lasă-l să se odihnească, bodogăni Pravilă, că are destulă vreme mâine să se tot supere și să se amărască! Copacii din parcul conacului închideau ca un zid negru zarea din curte spre Ruginoasa. De-abia în uliță Leonte Bumbu văzu și înmărmuri cu mâna la falcă: ― Aoleu, mamă, mamă! La răsărit, pe cer, atârna o uriașă perdea de flăcări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai de rușine și-a stăpânit mânia. S-a întors singur de la Lespezi, lăsîndu-i pe ceilalți împrejurul focului. Dacă și Matei Dulmanu s-a supărat că a omorît-o! Nu îndrăznea să-și mărturisească nici în străfundul său de ce l-a amărât într-atîta moartea cucoanei. Dar își zicea necontenit că el nu e vinovat și, fiindcă s-a întîmplat omor fără voia lui, el se dă deoparte. Nici n-a mai ieșit din ogradă și nici nu mai voia să iasă, orice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urcă să ia pe Eugenia înainte de sfârșitul ședinței și găsi pe coridor, la ușa tribunei, pe Titu. Trebuind să aștepte câteva minute, Gogu Ionescu profită să spuie tânărului Herdelea, într-ascuns de Eugenia, pe care nu mai voia s-o amărască, fiind și așa destul de îngrozită, că un deputat piteștean i-a comunicat adineaori lucruri foarte grave despre caracterul ce I-au luat tulburările în sudul Argeșului. Nu se știe încă nimic precis, căci legături directe nu mai sunt de vreo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a dat după ea, c-așa-i bărbatu, se dă după femeie. Numa omu ăsta al ei, nu l-a scos dintr-ale lui, când era tânără, lua aminte la tot ce-i zicea, ce mai plângea, ce se mai amăra, slăbise de-ajunsese s-o sufle vântu... Pân-a venit nași-sa odată, Dumnezeu s o ierte. Ce-ai, Vico, de-ai slăbit așa ? Uite-așa și-așa... Fugi, fată, i-a zis, și nu te mai omorî atâta... Așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la alea ale lui, la matracucile lui, la curvele alea ale lui un’ să duce, le face și la alea poiezii ? Dar-ar dracu-n coiu lui, îi venea ei să-i zică. Da nu-i zicea, ca să n-o amărască, știe ea ce trebuie să zici și ce nu în lume. S-a oprit în stație și așteaptă răbdătoare să vină tramvaiul. Plouă mărunt, picături mici îi înțeapă fața, dar ei nu-i pasă, și-a pus pe dedesubt toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da nimeni acolo, da nici acilea nu-ți dă... Ș-acilea, cât ai să dai, ești bun, cât nu, nu faci o ceapă degerată. Ș-acolo, ș-aici, așa-i acu... Așa a ajuns vremile... Haidi, lasă, nu te mai amărî, că știu de la madam Cristide că pe Tudor nu l-a lăsat comuniștii să intre în Partid și d-aia a trebuit să plece... Da timpul le rezolvă pe toate... Da nu vezi unde e ochelarii mei ? Că vreau și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mână mai spală pe alta ! Ehei, că era și-asta vicleană și rafinată, și materialistă, și dată dracu și numa pentru ea... Așa că mai bine că n-am mai avut io copii, că cine știe ce nebuni mai ieșea ! Și să te amărăști cu ei să-i crești, să te lași pentru ei pe tine, și când o fi la o adică, să vezi că tot aia e ! Ca Ivona, păi că n-o vezi ? ! Singură-n toată casa pustie, c-afară se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pus io p ale mele - toate câte le am -, de mult eram la biserica Capra, lângă mămica ! Da când văz că mă ncing, iau una d-asta, iau două, și-odată mă liniștește !... Dumneata ești femeie cu cap, păi te amărăști d-o nebună... — Bine-ar fi să fie nebună... Dar grija asta să vadă tot, să știe tot... Câte eforturi, și nu pleca, nu pleca ! — E, că și io tot așa stau, ș-încă d-azi dimineață ! Las’ că-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
irlandezii sunt pretinși irlandezi. Tu nu știi ce să faci, văd bine, Ai vrea să stai Și-ai vrea să pleci de lângă mine. Și nu poți să te hotărăști. Ai vrea să pleci, dar, vai! Nu-ți place să mă amărăști. Haide să ne rotim privirea E casa care ne-a adăpostit iubirea, Nu suferi, nu-mi spune că ți-e greu, Și nu pleca încă la gară. Atâta timp cât sinceră vei fi Eu nu mă voi schimba, să știi. Să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Iar eu, nu te speria, sunt eu. Iubito, nu mă părăsi Cât de iubesc, tu nu te îndoiești, Dar inima nu vreau a ți-o răni, Ești liberă să pleci, dacă dorești. Eu n-am să plâng, să nu te amărăști. De fapt, de ce să ții la mine? Nu văd nici o rațiune. Tu poți pleca fără suspine, Și fără amărăciune. Eu aș fi vrut să-mi fii soție, Și viața mea să ți-o dau ție. Dar dacă pleci, și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a intra în casă. Acum își regreta refuzul, dar nu vedea în ce fel și-ar putea remedia gafa care o silise pe Hattie să stea afară, în iarba umedă, și să tremure în vântul rece. Gabriel mai era amărâtă și pentru că, în chiar momentul când sosise la Papuc, îl zărise o clipă pe George, lângă ușa din spatele casei Belmont, stând nemișcat în picioare și uitându-se în grădină. Rochia-salopetă a lui Hattie o făcea să arate ca o scolăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu, nu puteți intra în Papuc, nu e nici un fel de petrecere, am vorbit aiurea, a fost o glumă. Bine, dar acum e o petrecere. De ce să nu intrăm? Ai spus că e o petrecere... Da, dar nu e... eram amărât... a fost un pretext ca să pot pleca. Tu ne-ai adus aici! Nu-i adevărat, voi ați venit după mine. Vreau să intru, întotdeauna mi-am dorit să văd interiorul acestei case. Nu! Stai așa, nu se poate. Oricum, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
izbucnire de disperare; dacă fiecare și-ar țipa disperările pe toate drumurile, nu s-ar mai putea trăi. Pe altă hârtie, notam argumentele care erau de partea ei: ― femeia nu voise decât să muncească onest, să-și ducă viața ei amărâtă până la capăt; și dintr-odată s-a văzut lipsită de această posibilitate; ― ea n-a răspuns glumei sau grosolăniei unui frizer; ceea ce a strigat în ea a fost disperarea care o sufoca; ― un om într-o asemenea situație este la fel de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
călare, vai de capul meu, și am făcut prima comandă de haină la un croitor evreu. Când a fost gata, la un alt drum, sunt invitat la masă. Nu pot să refuz din cauza candelii de bunătate din ochii lor. Erau amărâți fiindcă aveau un băiat în armată și primeau vești că era mereu înjosit și agresat. Și nu era altceva decât un ostaș credincios al Armatei Române! Oameni și oameni, lume ca vai de lume. În fine, la 31 august 1929
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
măi pâine și nenorociților ăștia că mor de foame, fiindcă nu-i minut în care să nu mai rămână câteva pâini. Dați-le ca pomană de la morții noștri”. Soldații și ofițerii se întrebau ce căutăm noi peste Nistru. Și mâncam amărâți pâinea pe jumătate cu mălai: Foaie verde de susai Antonescu și Mihai Ne dau pâine cu mălai. La Dalnic, în jurul Odesei, au pierit mulți, foarte mulți ostași români. Era o porțiune între două lacuri și ne curățau ca pe răzătoare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
spune: „Pentru aceea ca să-i fie sfinții sale aceste trei dughene...dreaptă ocină și moșie cu tot venitul.” „Nu mai pot spune nimic, pentru că ai dreptate. Ba aș mai spune eu multe despre acești stăpâni, dar nu vreau să-mi amărăsc sufletul degeaba. Hai mai bine să citim... o scrisoare.” Ce fel de scrisoare, părinte? „ O scrisoare pur și simplu. Scrisoarea Catincăi Racoviță către soru-sa Nastasica Racoviță vistierniceasă.” Cam pe când se întâmpla asta? „ Apoi, cam pe la 1729 (7238), ziua 15, luna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
diferiți și diferite, și să-l îndemne a le primi lucruri care, pe el,îl cam speriau, și, pe care, le și refuza. Unul,îmbrăcat destul de bine, care nu arăta a fi prost de rând, îl îndemnă: văd că ești amărât tare. Da. Sunt. Așa se vede. Uite, eu doresc să te ajut, cumva, dar nu cu un ban-doi, ci, cu ceva cu mult mai de preț. Cu ce?îți dau un hectar de pământ, că am douăzeci. Și sunt singur
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Femeia începutului de mileniu Tu mâine ai grevă, nu știi dacă și soțul. Vei face gesturi necugetate te vei răscula, vei gesticula, te vei amărî, vei striga până vei răguși ; știi că ai dreptate, nervii ți se vor întinde la maxim, vei trăi cu intensitate febrilă dar gustul revoltei se va cocli. Ești dezamăgită... totul pleacă de la centru obosită, târându-ți pașii te vei întoarce
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]
-
ia cărticica deschisă din mîna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pămînt!" 9. M-am dus la înger, și i-am cerut să-mi dea cărticica. "Ia-o", mi-a zis el, și mănîncă-o, ea îți va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. 10. Am luat cărticica din mîna îngerului, și am mîncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mîncat-o, mi s-a umplut pîntecele de amărăciune. 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
gură. Nu pomenise niciodată, nici măcar în glumă, că și-ar fi dorit să moară. O întrebară dacă fusese furios sau agresiv în ultimele săptămâni. Nu în mod deosebit, le răspunse ea. Îi spuseră că fusese la Silver Bullet, un bar amărât de pe Route 183. Ea le spuse că mergea acolo frecvent, după serviciu. Era un șofer prudent. Nu se urca niciodată la volan dacă nu se simțea treaz. Mașina era copilașul lui. Îi interesa dacă mai consuma vreodată și altceva în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timp valoare istorică și profetică pentru că se găsește În el Întreaga istorie a erorilor Europei În privința Americii. Căci trebuie să spunem În legătură cu toți acești exploratori și aventurieri din vremuri mai Îndepărtate sau mai apropiate, care s-au Întors din America amărîți că n-au găsit aur Împrăștiat pe pămînt, că ei au dat greș nu pentru că nu era aur, ci pentru că n-au știut unde și cum să-l caute și pentru că nu l-au recunoscut cînd l-au avut În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Will“ - zice. „Mi-am bătut capul În fel și chip să găsesc o scăpare“ - zice - „și, după cîte văd, or să ajungă-n ștreang. Să-ți spun drept“ - zice, dînd din cap, și taică-tu zicea că tare mai era amărît - „dacă stai să te gîndești, e Îngrozitor! Ce să mă fac?!“ - zice. „Au atîția copii, și-or să poarte toți pata asta pe obraz cît or trăi, căci vor fi urmașii unor tați spînzurați pentru omor. E Îngrozitor, e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
totdeauna vorba aspră, Înțelegi. „Nici unul nu-i mai breaz. N-am văzut În viața mea un bărbat care să fie-n stare să stea locului cinci minute. Nu, zău, parc-ar avea foc pe coadă“ - a zis. Sigur că era amărîtă că plecaseră toți așa și-o lăsaseră să vadă singură de fermă, fără să-i spună o vorbă. Ascultă-mă pe mine, aia era femeie, nu glumă; a trăit pîn-la optzeci și șapte de ani și-a fost zdravănă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sau altceva“. „Așa e, ai dreptate“ - a zis. „Există ceva acolo, despre care nu știm nimic“ și cînd te gîndești că nici el nu mai avea decît un an de trăit, căci Își scurta singur zilele cu băutura, că era amărît de purtarea femeii ăleia, Înțelegi. Bine-nțeles că negrul ăla de la spital i-a povestit lui Luke cum venea noaptea la spital așa de beat că trebuia să urce scările În patru labe ca un urs bătrîn, cînd el trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]