3,081 matches
-
lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare.” (Marcu 9, 42). Practic, uciderea sufletească presupune din partea făptuitorului săvârșirea unor fapte de natură să provoace unei persoane o puternică stare de istovire trupească și sufletească, de amărăciune, de frică ori o durere fizică sau sufletească. Dumnezeu consideră ucidere sufletească și ura față de semeni sub oricare din formele ei: invidia, clevetirea sau mânia revărsata asupra cuiva, căci: “Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și știți
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
medie între interesul social general și reabilitarea morală a celui care a încălcat norma de conviețuire. Acest instrument este legea penală care, spre deosebire de legea divină, acționează (de preferat, în toate cazurile) imediat, prin mijloacele sale de coerciție. Privitor la cauza amărăciunilor pe care le provoacă acești indivizi, în societate, Părintele Arsenie Boca ne încredințează un mare adevăr: “Vremea de amărăciune ține atât timp cât ține mândria și celelalte păcate. Izvorul răutăților este păcatul, isprăviți cu păcatul și se isprăvesc și relele”. Din analiza
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
legea penală care, spre deosebire de legea divină, acționează (de preferat, în toate cazurile) imediat, prin mijloacele sale de coerciție. Privitor la cauza amărăciunilor pe care le provoacă acești indivizi, în societate, Părintele Arsenie Boca ne încredințează un mare adevăr: “Vremea de amărăciune ține atât timp cât ține mândria și celelalte păcate. Izvorul răutăților este păcatul, isprăviți cu păcatul și se isprăvesc și relele”. Din analiza capitolelor anterioare se observă faptul că legiuitorul român a incriminat în Codul penal în vigoare din data de 1
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
oferă viața și timpul pe tavă, poftiți de gustați, luați o felie din Imperiul Roman, mușcați cu poftă din cea asiatică, Dinastia Ming, Ping, Beau de Sting sau cum o mai fi, încercați și bucata aceasta din vremea Inchiziției, are amărăciunea clasică și inconfundabilă a perioadelor de tristă amintire, am intrat acum niște luni într-o sală de tortură, nu mă-ntreba ce-am văzut acolo, dar de mâncat n-am mai mâncat două zile. Clic, clic, vin roșu care curge
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în spatele lor, deoarece valorile sunt, în bună măsură, unele asumate). O idee nu ne otrăvește, ci scoate la iveală o otravă ce ne macină pe nevăzute, secretată odată cu orientarea noastră față de anumite valori. Nu ideea succesului rivalului nostru este sursa amărăciunilor noastre, ci orientarea noastră către a fi mai buni decât el, centrarea propriei existențe pe comparații (care e de fapt o descentrare), pe ceea ce fac alții. Astfel, prin fiecare decizie pregătim ingredientele pentru ceea ce ne va amărî viața, deschidem calea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cele trei volume azi-dimineață când se întorcea de la baie. Le-a luat, pe rând, le-a examinat cuprinsul și apoi, cu un oftat ușor, le-a pus înapoi pe birou. M-a privit cu tristețe. Privirile îi erau pline de amărăciune, nu de neacceptare sau de antipatie. Mama prefera să citească opere de-ale lui Dumas tatăl, Dumas fiul, Hugo, Musset și Daudet. Știu că și astfel de romane frumoase de dragoste sunt pătrunse de spiritul revoluției. Oameni ca mama, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
urmelor, a bunului-simț civic. Aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un corpus epic pasional, polemic, incisiv și, nu de puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice și din scrisorile lui Bata Marianov, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
a amintit de tatăl său care a decedat și a început să plângă în fața mulțimii, care striga și aplauda la unison cu el. "Să vă iubiți tații și mamele", le-a transmis el spectatorilor, cu ochii plini de lacrimi de amărăciune.
Buzdugan a plâns în fața a 100.000 de oameni by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72272_a_73597]
-
vol. II); culmea discursului critic aparține activistului de partid Tutilă Unu, și el un comunist și un marxist dezamăgit (cap. VIII din vol. II). La toate acestea, Desiderius Candid nu mai adăuga în final, internat la ospiciu, decât lehamitea, disperarea, amărăciunea, epuizarea psihică, resemnarea totală ca victimă: "întreaga rezistență spirituală a culturii noastre creștine, democratice și europene se prefigurează emblematic și premonitiv prin existența și funcționarea, la toți indicii și parametrii, a acestui ospiciu în care demența puterii cuprinse de frică
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
îndreaptă virulența continuă să rămână un obiect la vedere. Pentru cel de al doilea în aceea de a-i asigura un anume confort spiritual, de ce nu?, o bună dispoziție, descrețindu-i fruntea și făcându-l, chiar și cu o oarecare amărăciune, să râdă complice. Lucian Sabados are ochi pentru comedie. Știe să condimenteze, dar nu mai mult decât trebuie, situațiile și personajele specifice genului. În plus, lasă interpreții să se miște lejer, cu aerul că improvizează, permițându-le să recurgă la
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
unei revelații deturnate, revelația tenebrelor a cărei relativă răscumpărare ar putea fi socotită Forma: "Poate sperai să smulgi nepătrunsului un secret, să-l împingi să-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un fabulos magnet în stare a realcătui Forma, splendoarea-i irosită" (ibidem
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
a fost primit fugarul, hotărât să riște totul spre a evada în lumea liberă, discuții se poartă între el și gazdă, modestul, dar onestul Bențea, sanitarul încrezător în promisiunile comunismului. Dispus la compromis, Bențea va avea prilejul să cunoască toate amărăciunile deziluziei, Lucian va izbuti, prin întâmplătoare cunoștințe, să se salveze. Romancierul, care a ales exilul în anul 1975 n-a avut inima să-și sacrifice alter-ego-ul. Tragic este finalul nuvelei Fuga în paradis, unde se moare în cala vasului în
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
perisabilitatea operei sale, sumbru profetizată de Lovinescu, nu s-a confirmat. Pe de altă parte, nu se poate susține că în această îndoită izbândă n-ar fi - din punctul de vedere al strictei actualități, cel puțin - o substanțială doză de amărăciune. Ce-ar mai fi de adăugat? Ne-ar putea oare consola constatarea că ne apasă un blestem sisific? Că Istoria a fost cu noi nedreaptă, obligându-ne, adică, s-o luăm mereu de la capăt? N-am avut parte - e adevărat
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
cum s-a zis, mereu etapele și faptul acesta nu ne-a permis să ne așezăm, să ne armonizăm și, o dată cu asta, să ne limpezim - o dată pentru totdeauna - condiția limbii în care ne exprimăm și care ne reprezintă. Cu toată amărăciunea unor atari constatări, nu e cazul, totuși, să ne speriem când citim, de pildă, că în cincizeci de ani limba română va dispărea. Dacă n-au dispărut - în o sută cincizeci de ani! - cei care o foloseau - așa cum o foloseau
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
o nouă identitate și o nouă viață. Vor deveni simboluri înscrise în ecuații cărora cel mai adesea le va lipsi o semnificație fizică. Cine va trăi cu convingerea că ecuațiile matematice trebuie obligatoriu să poarte un înțeles intuitiv va gusta amărăciunea celor care confundă realitatea cu siluetele rigide ale unor simboluri matematice. Zero e doar "0" și infinititul e "Ľ" și nimic mai mult. Simboluri matematice care își dobîndesc semnificația numai în interiorul unor ecuații. Desprinse de cîmpul ecuațiilor, simbolurile acestea nu
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
Mai bine pe fundul unui canal decît pe un piedestal" (III, 100). Deseori, ura de sine și de ceilalți provine la Cioran din neputința de a amîna măcar păcatele eului. Iată: "Nu mă iert cînd simt o cît de mică amărăciune din cauza tăcerii în jurul activităților mele - imperceptibile, trebuie să recunosc" (idem). Să spună asta cineva care își considera neamul o scenă prea mică pentru energiile sale teribile?! Cioran coboară acum în eșec cu voluptatea celui care găsește aici singura justificare a
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
romane și studii critice, la cărți de istorie și de filozofie, de la biografii la antologii tematice și dicționare, de la volume de interviuri la albume de benzi desenate, am adunat mii de piese care-mi populează pereții, visele și senzația de amărăciune tot mai pronunțată că mult prea multe dintre ele vor rămâne necitite. Chiar în timp ce voi citi cinci sau zece, alte douăzeci sau treizeci își vor găsi locul fie în teancurile de pe podea, fie, prin supraaglomerare, în rafturile bibliotecii. Deși-mi
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
mari, spinarea solidă, gîtul, pulpele tari pînă s-a spulberat încrederea în forța ei. Au rămas umeri delicați, indiferenți. Gema sarea din inel, atît de mică se făcuse femeia alintată sub greutatea iubirii tale. La început, cu toate reculurile, toate amărăciunile, era din nou început, semăna cu o revelație: să privești cu patru ochi, să te găsești din cuvinte pe tine și lumea închipuită, să intri în trupul celui pe care-l iubeai. Mai tîrziu a devenit bărbatul mic cu riduri
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
atragi atenția asupra ta, chit că ești o nulitate, un ratat sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
sine. Microromanul Copistul (Il copista, Sellerio editore, Palermo, 2000) îl are ca protagonist pe F. Petrarca, imaginat într-una din zilele anului 1368, în plină glorie, chinuit însă, în ciuda unor zvîcniri senzuale, de jenanta degradare fizică și, mai ales, de amărăciunea că soarta îl lipsise pe nedrept de ființele cele mai apropriate. Cu excepția mai tînărului prieten, Boccaccio, nimeni nu intuiește că renumele obținut prin trudă și talent, apărat cu lumească egolatrie, nu-i alină suferința. Deși istoriografia literară a oferit demult
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
a fost - istoria pe care am prăpădit-o (prăpădul istoriei, dragii mei). Și așa voi face până mi-o descoperi cineva, prin vreun cotlon al odăii, caietul rătăcit, fiindcă eu din scris nu mă opresc nici fără el, altfel toate amărăciunile și suspinele s-ar lăsa peste mine" (pp. 210-211). Scrisul lui Dan Perșa este unul de o densitate cu totul neobișnuită, în care riscă să se piardă nu doar cititorul, dar și personajele cărții și chiar autorul însuși. El însumează
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
Sorin Lavric Nu știu dacă vă amintiți amărăciunea cu care Noica deplîngea faima pe care gînditorii de mîna a doua au ajuns s-o capete în cultura română. În ochii filozofului, cultura noastră semăna cu o seră a asimilărilor nefirești și disproporționate, un fel de mediu în care
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
în parte, dreptate. Altfel spus, nici unul nu este totalmente fără culpă. Trăgînd linia, la final, nici unul n-a rămas dator celuilalt sub raportul loviturilor, al injuriilor, al jignirilor. În consecință, episodul nici n-ar fi trebuit să provoace vreunuia, ulterior, amărăciune. Dacă totuși așa se întîmplă lucrurile cu C. Stere, în Spovedanie..., explicația nu poate fi decît că viitorul autor al lui Vania Răutu are, de pe acum, nevoie de această autoimagine, de om solitar, superior tuturor celorlalți și victimă inocentă a
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
decît modificînd într-o măsură realitatea, amalgamînd lucrurile. Fie și numai prin denaturarea poziției celor "doi oameni de societate", care, documentele ne-au demonstrat, nu "au invocat sau cel puțin insinuat motivul că șelț, ca Ťveneticť, n-șareț dreptul la reparație". "Amărăciunea" provocată, știm acum, de Nicu Gane și de Iorgu Morțun mai mult decît de George A. Scorțescu nu l-a împiedicat pe C. Stere să colaboreze strîns, cîțiva ani mai tîrziu, cu cel dintîi. În 1898, ca socialist (neînregimentat totuși
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
are parte de o revizuire critică, în urma căreia urcă vertiginos în topul poeziei românești postbelice: "Rodul inspirației sale lirice, adunat în volumul antologic, de peste șase sute de pagini, Un trandafir învață matematica, apărut în colecția "Ediții definitive" a editurii Vinea, justifică amărăciunea pe care o va fi resimțit. Ne aflăm în fața unuia din cei mai fertili poeți români (comparabil cu Mircea Ivănescu și Miron Kiropol), autor a peste 2500 de poeme. În plus, lui Grigurcu nu i-a fost dat să scrie
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]