453 matches
-
amnezic: ,mașinăria veche de iubit - unsă de atingeri, urnită de priviri", ori ,și calcă pe struguri, pe văi și prin ploi/ cu regate de cai alergînd peste noi". Natură nu moartă, cît tristă. Lăsată, adică, să se pătrundă în abur amărui, ca vaporii din poupinel. Frăgezită apoi, și aseptică, e întinsă pe fîșioare lungi de pînză. Ies, așa, semne de carte pe care Bogdan O. Popescu le lipește la întîmplările de ținut minte. Al doilea ton de care vorbeam e al
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
s-a mai oprit până nu a terminat-o. Ce dulce și zemoasă mai era..! Eu, cu siguranță voi ajunge în sufragerie, pe masă, în fructieră, să înmiresmez încăperea. Parcă și aud cum or să-mi cânte: galbenă gutuie,/ dulce amăruie/ lampă la fereastră,/ toată viața noastră... Buna lui Ingrid o să mă fiarbă-n oală și o să devin dulceață și... ce e cel mai bun, voi deveni peltea, așa ca un jeleu, o bomboană jeleu vorbi de acolo dintr-un copăcel
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
îi acord suficient timp. Știu, e doar o senzație, realitatea e alta, dar... Îmi amintesc, știu că florile tale preferate nu sunt crizantemele, însă mie îmi plac mult, nu doar pentru varietatea culorilor, ci mai ales prin parfumul lor unic, amărui. Cireșe amare, flori amare... - Mami, cine e Mihu? Întrebarea a căzut ca un trăsnet. N-am știut pe moment ce să-i răspund. Am închis ochii, m-am aplecat și am sărutat-o pe creștet, așa cum chiar tu m-ai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios și amărui, ca sucul țâșnit din carnea albă a mestecenilor. Am să mă duc, îi spuse bătrânei, hotărâtă. Mă duc la bunica în pădure. Sigur, o aprobă soacra. Du-te, du-te. Poate dai de bucluc. Poate găsești un cerb cu stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
corespondența lui Lewis Carroll, ori că Nicolae Breban m-a străpuns cu ochi neguros și vorbe țepoase la standul lui Teșu Solomovici, în vreme ce C.T. Popescu abia mi-a întins, fără cuvinte, două degete disprețuitoare - n-au fost decât câteva migdale amărui la un tort, repet, surprinzător de dulce. Spre deosebire de alte dăți, nu m-au mai deranjat insistența psihotică a clujeanului neîmpăcat cu persistența postceaușistă a vocabulei „Napoca“, agresivele abordări pro paranormal și pro-fantasy, incriminările specifice caracudei etern nemulțumite, doamna cu manuscrisul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
celei de-a doua serii), amărăciunea tragerii oblonului la Idei în dialog, urâta licen țiere colectivă de la Evenimentul zilei sau riscantele vecină tăți semnatare care m-au făcut să mă retrag de la Jurnalul Național, ca să nu mai spun de gustul amărui cu care mi-am luat rămas-bun de la câteva reviste liceale și studențești. Pretutindeni, nu sentimente și idealism, ci numai interes carieristic și arghirofil ar fi trebuit investit. Dar ce te faci dacă ai fost bolnav de ziaristică încă din copilărie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ei, un interviu cu Simona Popescu, luat de Robert Bălan. A fost gîndit, pe cît se pare, ca o discuție la apariția unei cărți dar a fost, firește, o bună ocazie de-a mai lămuri una-alta. O filă cam amăruie, mai ales pentru cine cunoaște circumstanțele de care se face, fără nume (mai bine fără nume...), vorbire. Dau un singur citat, ca să nu ne enervăm și să sperăm că la vita (o, da, și literară, și prin redacții...) e bella
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
secretele alcovurilor. Ioanide e un om original, e șarmant, ce mai vorbă! Și povesti cum într-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireșe amare din speța acelora cărnoase, sangvinolente și tot așa de dulci precât de amărui. "Madam Farfara, zisese el (doamna Valsamaky iscălea Angela Valsamaky, născută Farfara), am să-ți spun un secret: am mâncat din bunica dumitale!" "Ce oroare! exclamase madam Valsamaky. Ce-ți veni?" " Totuși, e perfect adevărat!" și Ioanide reaminti doamnei Valsamaky-Farfara că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oprit de către Sokolow, și-i zice lui Biderman: Nu vrei, te rog, să-l trimiți pe meșughenerul ăla înapoi în terenul exterior? Crede-mă pe cuvânt, sunt o gașcă irezistibilă. Stau în tribuna de lemn de lângă prima bază, sorb parfumul amărui, primăvăratic, din buzunarul mănușii mele de jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu-mi imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sărutări din ce în ce mai fierbinți, mai toride, continuând să geamă și să se frământe, spre infinita voluptate a femeii. Începu cu creștetul și cu fruntea, apoi continuă cu sprâncenele, cu ochii și cu obrajii ei, iar când îi simți buzele umede și amărui i le acoperi pătimaș cu sărutări repetate, lungi, încete, amețitoare. O, Doamne, rosti el cutremurat pe dinăuntru, până la ultima fibră a făpturii sale, o, Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc din tot sufletul că mi-ai dăruit-o pe această femeie, îți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tu cumva că Dumnezeu este un cerber care stă să ne păzească pe noi cu strășnicie. Nu, El a pus Legea în creația Sa. A pus Legea și a dispus... Și asta, de fapt, ce înseamnă?... Asta numai tu știi, amăruia mea, eu nu sunt un inițiat ca tine, își recunoscu Bart nepriceperea. Tocmai de aceea te-am întrebat..., așa că fă bine să mă lămurești și pe mine, neștiutorul... Arm își întoarse capul spre el, ca să vadă dacă glumea sau vorbea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prea vesel pe chip, ca și cum i s-ar fi întâmplat de curând ceva neplăcut. Bart o privi oarecum mirat, nepricepând ce era cu ea în ziua aceea, apoi zâmbi, ca să destindă atmosfera, și îi oferi o cafea și puțină ciocolată amăruie, dar ea refuză. Cred că mă voi întoarce curând la jurnalistică, îi dădu el de veste pe un ton volubil, socotind că toate erau în ordine sau vrând să creadă așa. Mă simt foarte bine acum și trupește și sufletește
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întâlniri de familie din 7 ianuarie (de Sf. Ioan Botezătorul), când deobicei întârziai vreo oră două și erai puțin amețit de vreun coniac sau mai multe, băute cu vreun prieten în drum spre noi, și când îți făceam salvatoarea cafea amăruie la care, după prima sorbitură, dădeai decizia: “eu beau cafeaua dulce” și după care, îți spuneam ceva mărunt printre buze, dar zâmbind, căci te iubeam, rămâneai același tip bine, pentru ca peste o oră să animi masa cu cântecele tale arhicunoscute
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
comanda o trupă de soldați; „opriți timpul” și atât, căci atâta știa din cântec. Mă cam agasa, căci de fiecare dată când bea, și bea cam des, nu zbiera decât acest început de cântec. Am plecat de acasă cu gustul amărui al cafelei băute și cu un fel de lehamite, ca de un om care știe că mai are de trăit doar câteva zile. Presimțeam că ziua va fi nefastă, așa că am început-o ca atare. Tramvaiul așteptat a venit peste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar aspre de vânt și, parcă, tot mai reci, cu unul îi întredeschise gura, cu primele trei de la cealaltă mână îi pipăi lobul tot mai roșu al urechii, în valva căreia suflă ca o adiere, vârându-și limba în căușu-i amărui, căruia-i dădu, pe dinlăuntru, ocol de șase-șapte ori la rând, de parcă l-ar fi șlefuit precum un maâtre bimbelotier, după care, dându-i brutal capul pe spate, fără să uite, însă, a-i face pe obraz cu genele în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ardea ușor de la soare. De când Își amintea Milton, Tessie fusese mereu la ei prin casă, purtând costumațiile severe, bisericoase, pe care mama ei le găsea atât de amuzante. ― Uită-te la noi, spunea Lina. Ca un meniu chinezesc. Dulce și amărui. Lui Tessie nu-i plăcea când Lina vorbea așa. Nu i se părea că e amară; doar decentă. Își dorea ca mama ei să se poarte și ea mai cuviincios. Când Lina bea prea mult, Tessie era cea care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cutremurul, invazia inamicilor etc. sunt receptate ca ipostaze ale Haosului, care disturbă ordinea cosmică. Principiul Haosului își revendică drepturile și primatul. El încearcă să readucă lumea în starea haotică inițială, precosmogonică“, a subliniat Andrei Oișteanu, prezentând succint teza lucrării. Manifest amărui Matei Florian După îndelungi deliberări, de unul singur și nesilit de nimeni, iresponsabil și neavizat, am elaborat următoarea platformă program, înscrisă sub egida electorală „votați cea mai amară lună din an“. Așadar: 1. Rugăm cu insistență a nu se hrăni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
subțiri, iar pe pământul negru dintre tulpinile lor tăcute se înșirau pete bălțate de lumină albă și galbenă, strălucitoare. Soarele se ivea, orbitor, printre crengile scuturate de-o boare verde de vânt. Coaja copacilor se jupuia și mirosea a tananți amărui. O ceață, dar nu de aburi, ci de alean și de nostalgie, se vărsa răcoroasă în dimineața eternă. Zărisem luciul cheii de departe și mă abătusem cu câțiva pași din cărarea mea ca să ajung până acolo. Am îngenuncheat și am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe ăsta l-am scăpat eu de armată),zise Stănică, patronul e aici? G. Călinescu - Este! Să-l chem? - Nu, nu, nu acum! Stănică și Felix începură să mănânce, dar mai ales să bea, și vinul translucid, aburos și puțin amărui amețise pe tânăr. Stănică vorbea de toate zgomotos, regreta trecutul, se bătea în piept de pierderea unor mari șanse, își făgăduia onoruri viitoare și din când în când se împușca fictiv. Lui Felix, devenit fără voia lui volubil, îi scăpă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aceea m-am liniștit și am prins creanga cu merișoare. Primul merișor era atât de acru că mi-au țâșnit lacrimile, ca atunci când cineva mă enervează, semințele lui albe mi-au plesnit între dinți și am supt un timp gustul amărui, tot privind spre terasa cu clematite. Nu m-am mirat că l-am văzut pe Ștefan pe terasă, ascuns după bolta de clematite, scotocind cu ochii aceia sfredelitori totul - curtea, strada, grădina. Dacă ar putea să-mi știe orice gest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp Iarăși În facsimil Primul avion a fost o pasare Cu chip de inventator Vlaicu l-a aruncat În jocul luminii călătoare Și s-a făcut O pădure de marmură amăruie. Primul avion a fost o pasare Care plânge După ochii rămași În cer.” Peste Iași trec poeziile. Printre ele În mod sigur și cele ale lui Malin: ,,Si apele chiue-n crengi că o nuntă”. E vreme de nuntă. N-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu nume de floare albă și delicată de primăvară a avut și un suflet de floare. Malin a fost Într-adevăr un trandafir albastru de câmp, smuls dintre noi de soarta nemiloasa. Petalele de floare albă, cu miros și gust amărui de migdala, se vor scutură În fiecare primăvară și-mi vor aminti de bunul meu Malin. Era prietenul tuturor, se apropia cu ușurință de oricine, era capabil să Înțeleagă zbuciumul și sufletul răvășit al fiecăruia...Avea dreptul la un viitor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În el, apoi se așeză pe un scaun tare, cu fața la domnul Mundy. Duncan se duse la fereastră și se așeză pe o cutie joasă, capitonată, cu haina domnului Mundy În poală. Fereastra avea o perdea de plasă cu un miros amărui, care atîrna Îndoind sîrma. Pereții erau Înveliți În tapet cu Lincrusta și vopsiți ciocolatiu. Domnul Leonard Își frecă mîinile. — Așa deci, zise el. Cum ne mai simțim de la ultima ședință? Domnul Mundy plecă fruntea. — Nu prea strălucit, răspunse el. — Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
facem. — O să știm data viitoare. — Mi-au zis: „Ia-o-ncet, cucoană!“ — N-are a face, spuse Helen. Își luară ceștile de porțelan. Spuma berii se ridică Înnebunitor de repede pînă la marginea curbată a porțelanului. Dedesubt, berea era rece, amăruie, minunată. Helen Închise ochii bucurîndu-se de razele soarelui care-i cădeau pe față, plăcîndu-i la nebunie sentimentul de nepăsare, de vacanță, faptul că bea bere Într-un loc atît de public. Dar ascunse sticlele Într-un pliu al sacoșei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu atît de furie, cît de dezamăgire: o dezamăgire legată de vreme, de Helen, de ziua aceea, de toată chestia asta nenorocită. — Pentru Dumnezeu, zise ea. Își mai aprinse o țigară fără să-i ofere una lui Helen. Simți gustul amărui al fumului În gură, care semăna cu propria ei stare posacă. — Îmi pare rău, Kay, spuse Helen Încet, după ceva vreme. Își prinsese mîinile În poală și se uita la ele. Ce naiba ai? — SÎnt puțin tristă, nimic altceva. — Ei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]