2,910 matches
-
se schimbe. O să te iau cu mine în diminețile de sâmbătă, să dai o mână de ajutor. Ți-ar plăcea? Am putea aranja un banc de lucru special pentru tine - unul mai scund - de înălțimea scaunului cu rotile. — Sunteți foarte amabil, Rra. Restul zilei rămase alături de el, urmărind îndeaproape fiecare procedură, punând din când în când întrebări, dar având grijă să nu-l deranjeze. El meșteri și făcu reglaje până când motorul microbuzului fu, în cele din urmă, așezat la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
împletesc în coș. Americanca primi coșul politicoasă, cum era obiceiul în Botswana, cu ambele mâini. Cât de nepoliticoși sunt oamenii care primesc darurile cu o singură mână, de parcă îl smulg de la cel care le oferă; ea știa lecția. — Sunteți foarte amabilă, Mma, spuse ea. Dar de ce și-a dat girafa lacrimile? Mma Ramotswe dădu din umeri. Nu-și pusese niciodată problema. Bănuiesc că înseamnă că toți avem ceva de dăruit, zise ea. Iar girafa nu are altceva în afară de lacrimi. Oare asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fi revendicat mai devreme ceea ce socotea că-i aparține. Ani Întregi În care-și rumegase singurătatea și angoasa la prova unui vapor, Îndurînd briza de pe mare, ploaia, vîntul sau un soare necruțător, În așteptarea unei voci prietenoase, a unui gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu era vinovat că se născuse diform. Și ani de zile Își Împărțise singurătatea cu fiarele sălbatice de pe o insulă ascuțită și stîncoasă. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Totuși, oamenii n-au făcut altceva decît să mă insulte și să-mi reproșeze asta, și-ți jur că mi-a trebuit multă vreme ca să accept ideea că nimeni... Nimeni, ascultă-mă bine... nu a făcut față de mine un gest amabil. - Trebuie să-ți fi fost greu. - Greu nu e cuvîntul potrivit - dădu el din capul acela monstruos, ca și cum l-ar fi costat mult să admită că trăise acele vremuri. Nu există nici un cuvînt capabil să descrie asta... Nici măcar lacrimile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
portughezului dispăruse sub apă. Ce contează că peștii Îl mănîncă cu totul sau Încep cu ficatul? - Ești un monstru! - Frumoase vești! Cu mișcări abile spintecă un pește mare, Îi tăie capul, Îi scoase mațele și i-l oferi imitînd gestul amabil al unui ospătar: - Mănîncă! Îi porunci. Mestecă Încet și Înghite zeama, dacă deocamdată nu poți Înghiți carnea... Recupereză-ți forțele, pentru că singurul lucru de care avem nevoie este puterea. Făcu un gest spre prora. Chiar dacă deviezi și nu-ți vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi străduit nu auzea și atunci se trezea cu urechile țiuind. Cum să auzi ceva dacă îți țiuie urechile? A fost recunoscător domnișoarei și pentru cît îi spusese. În fapt nu avea nici o obligație față de el și totuși a fost amabilă și i-a dat firul de care să se agațe. Așa că atunci cînd i-a întâlnit pe cei doi chiar în fața cârciumii lui Bercu i-a luat la fix: "Hei, hei, ce mai face excelența-sa, ne-a uitat, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu să pot cerceta În liniște Biblioteca Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție... Ce‑mi rămânea altceva de făcut decât să accept amabila propunere. Portarul mă conduse În fața unei uși uriașe pe care o descuie, după care aprinse o lumină chioară și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrână Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tânără și amabilă; purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
afecteze prea mult. Compensau lipsa de intimitate printr-un respect tradițional față de intimitatea celorlalți, si neplăcerile provocate de contactul excesiv, cu o politețe deosebită în relațiile zilnice. Cea de a doua lege la bord era că fiecare trebuia să fie amabil cu toți ceilalți. Evident, prima fusese dintotdeauna supunerea totală față de căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí, atât de aspru și de respingător pe uscat, își schimbă atitudinea imediat după ce se îmbarca. În primul rând, în virtutea unei tradiții, vechi de secole, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Teatea Maó -, salășluiau sufletele dornice de răzbunare ale oamenilor care fuseseră condamnați la blestemul etern pentru crimele oribile pe care le-au săvârșit. Locuitorii acelei insule - care făcea parte din micul arhipelag Tokelau, aflat la nord de Șamoa - erau oameni amabili, deși nu excesiv de primitori, si acceptaseră prezenta călătorilor veniți de departe așa cum se acceptă o sarcină neplăcută pe care viața ne-o impune câteodată, fără să înțelegem foarte bine de ce trebuie să ne-o asumăm. Singurii care păreau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o tăcere aproape totală; s-ar fi putut crede că acel grup de femei și bărbați avea nevoie de această liniște pentru a se putea obișnui cu gândul că tocmai trecuse pragul către necunoscut. Marea era mereu aceeași, pacifica și amabila, insă cerul era deja altul, iar pentru navigatorii polinezieni acesta era mult mai important decât însăși marea sau decât însuși pământul. Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, în aceeași noapte se petrecu ceva care îi impresiona profund. Luna, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
liniștit. Oamenii aceia îi bănuiesc pe toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am povestit, în amănunt, întâmplările prin care am trecut, s-au liniștit. Au devenit amabili? Ar fi cam mult spus amabili. S-au mulțumit să fie respectuoși, convinși fiind că eu îmi consider călătoria încheiată și că intenționez să rămân definitiv printre ei. Clatină de mai multe ori din cap, ca și cum s-ar fi mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am povestit, în amănunt, întâmplările prin care am trecut, s-au liniștit. Au devenit amabili? Ar fi cam mult spus amabili. S-au mulțumit să fie respectuoși, convinși fiind că eu îmi consider călătoria încheiată și că intenționez să rămân definitiv printre ei. Clatină de mai multe ori din cap, ca și cum s-ar fi mirat și el de această atitudine. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cănd rivalul său oferea o bucată uriașă de soare, care mai și cântă? Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care erau în stare să pună stăpânire pe soare și pe lună. Mereu amabila Vahíne Tiaré păru să-i înțeleagă amărăciunea și se apropie să-l consoleze, desi prea puțină consolare putea să-i ofere și slabe erau argumentele cu care putea să-i ridice moralul. —Poate că Maianei n-o să-i placă, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un colț al punții, prințesa nu suportă decât prezenta mereu amabilei Vahíne Tiaré, pe care încerca s-o convingă să intervină pe langă Miti Matái ca să-i permită să se întoarcă pe insula „baracudelor“. — Dacă n-o face, argumenta ea, Octar o să vină după mine până în Bora Bora și-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ultimul timp. Se întrebă cum de nu comentase Nuța evenimentul morții Rebecăi. Cum de scăpase ocazia s-o înțepe și să râdă de nefericirea ei. Ieși din birou și intră la personal. Doamnele o serviră cu o ceașcă de cafea, amabile și prietenoase ca întotdeauna. Se așteptă să fie descusută, îmbiată să povestească amănunțit întâmplările nefericite care avuseseră loc. Dar se părea că nici una nu știa ce se petrecuse. Femeile vorbeau despre ale lor aruncându-i priviri din cele mai senine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
discreție și sensibilitate, profitând de orice prilej, pe fiecare angajat în parte iar în scurt timp știu, cu exactitate, ce responsabilități au oamenii din agenție. Ea îi cuceri cu vocea caldă, chipul drăgălaș și seninătatea privirii. Căuta să fie întotdeauna amabilă și bine intenționată, evita, cu delicatețe, discuțiile despre problemele personale încercând, obsedată de amintirea celei al cărei nume jurase să nu-l mai rostească vreodată, să evite orice controversă, orice conflict. Era conștientă că, dincolo de hainele impecabile și pregătirea intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acolo, în apropierea gării, el și o sacoșă din pânză goală. Dar era sigură că, dacă l-ar fi întrebat ce făcea acolo, el ar fi evitat, ca întotdeauna un răspuns sau i-ar fi plasat una dintre expresiile lui amabile: ești o mică japiță curioasă! Parcă-l vedea tronând la biroul lui masiv, încărcat de cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne, bețe de chibrit sau scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, micile lor elogii "ești o japiță drăgălașă", "ascultă, dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare dată, aproape cuvânt cu cuvânt, fraze amabile, fără să schimbe măcar tonalitatea vocilor. Le zâmbea măgulită și încurcată totodată, dar nu-i mai putea crede, cum o făcuse la început. Observase ea din reacțiile bărbaților că se schimbase ceva. Figura ei proiectată în vitrine nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dincolo de masca meditativ surâzătoare, atrofierea pupilelor, împietrirea articulațiilor, paliditatea epidermei. Dar în casa profesorilor Alexe era, de obicei, prea mult fum ca cineva să poată sesiza cu adevărat, în amănunt, fizionomia și toate transformările petrecute. Dar nu ca să audă fraze amabile despre o frumusețe pierdută venea Carmina în casa profesorilor. După ce făcuse extracția măselei și umpluse acea coală cu scris mărunt, în zilele următoare reușise să pună în ordine propoziții, să găsească expresia cea mai potrivită, să elimine repetițiile supărătoare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceai, la plita ei electrică, minusculă care purta denumirea conspirativă de "firicel" și se putea camufla foarte ușor datorită dimensiunii ei extrem de reduse. Când cerea plita electrică, folosea foarte multe cuvinte, dacă vreți, dacă sunteți bună, dacă sunteți așa de amabilă să-mi permiteți... Da, poftiți, da, sigur, îi răspundea doamna Olimpia și-l scotea pe "firicel" din biblioraftul din birou. Pe urmă iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunteți așa de amabilă să-mi permiteți... Da, poftiți, da, sigur, îi răspundea doamna Olimpia și-l scotea pe "firicel" din biblioraftul din birou. Pe urmă iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeie, ori ea aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația sau rujul de buze îi lăsau cu totul nepăsători, dacă aveau ei chef să facă complimente unei persoane puteau ei s-o orneze după bunul plac, s-o urce până la ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]