844 matches
-
Tu, suflete ce simt că suferi fruntea îți 'pleacă-n umilință, cu dragoste să te acoperi și cu prea sinceră căință. SE CRAPĂ ZORII Se crapă zorii și-odată cu ei pășesc ,încet, tăcuți și ei ... norii. Eu.. p-acolo... gustând amarul cărărilor pustii ... te-aștept că să revii. Se crapă iar zorii, în clipe albastre, în clipe sihastre, și tac.. iar tac norii eu.. pe-aciiii ... gustând în taină din ce a mai rămas te-aștept că să revii. DECÂT ORICE, ORICUM
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
piața orașului cu tarabele pline de roade bogate, viu colorate, de galbenul strălucitor al lămâilor și cel al gutuilor ascuns sub puful maroniu, de movul până-n spre negru al prunelor, murelor, afinelor, de dulceața strugurilor copți - verzi, roșii, negri, de amarul - dulce-al nucilor verzi; de florile toamnei zâmbitoare de explozia culorilor strălucind în soare - crizantemele albe, mov, cu petale săgetate, garofițele liliachii, tuberozele parfumate, trandafirii catifelați, garoafele roșii mirosind a iubire -, de răcoarea plăcută a serilor de toamnă, de arcul
MI-E DOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369074_a_370403]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mai mult decât atât nu-i cu putință! Și-așa de fapt a fost cu prisosință și nu mai este loc pentru un peste oricât ar vrea nevolnica silință. Prea-i plin paharul vieții cu amarul strâns în atâția ani de suferință de când în bezne ne-au legat de glezne cu lanțuri ce insultă-orice ființă. O ne-ndurare fără-asemănare ne-a frânt mândria și-ultima voință și-ajunși fărâme nu ne mai rămâne decât să vomităm
ŞI MAI MULT SE POATE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370884_a_372213]
-
-nvie... Crăiasa mândră din frunzar sfioasă, albă și gingașă din reavăn lut de-abia ivită dar cu alura pătimașă cunună o-mpleteam, smerită, și-n Joia Mare, în altar o așezam cu sfiiciune... Îngenuncheau, pe rând, camelii din clopote curgea amarul Douăsprezece Evanghelii citea prelatul în altarul cu flori plecate-n rugăciune... Suntem în prag de sărbătoare ne străduim să fim mai buni și-n satul mirosind a pâine, cum dat ne este din străbuni, pășim încet, încet spre mâine căci
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
deschid câmpurile și se delimitează interesele în mijlocul cărora va trebui să apară opere autentice." Scrisul îți cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puțină îndrăzneală, enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri de a înghiți amarul propriei neputințe de a depăși limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalță fără jertfă. Scriind despre operele scriitorilor, se naște o interconectare cu autorul. Cine citește ce am scris despre ei, citește în același timp și despre mine
CONSEMNĂRI PE CURAT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369821_a_371150]
-
îmi sădiră-n suflet, grădină cu pelin, Și l-am udat cu ploi de lacrimă amară Sperând că s-o usca și-așa o să dispară. În fiecare an, vedeam cum se-nmulțesc Și-atunci rupeam din mine, sperând să risipesc Amarul lor din frunze, ce miroseau a jale Prin clipele menite, să treacă atât de goale. Dar lacrima a fost prea slabă să învingă O rădăcină de pelin ce știe să se-ntindă, Și-atunci, m-am răscolit, smulgând-o cu
AM DAT TRIBUT LA VIAȚĂ de ANA SOARE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370069_a_371398]
-
au devenit cântec. CRISTALINA APĂ De Margareta Mariana Saimac Trăsnetul despică muntele, din munte țâșnește-un izvor și dintre nouri străluce luna-n pridvor. Cum de-ai știut TU, Doamne, câtă nevoie aveam de apa cea pură, să-mi aline amarul din gură. La multe încercări, Doamne, ne-ai supus dar nimic nu este mai presus decât gândul cel dus în neant presupus. Îmi clătesc ochii în apa de izvor, cristalină e unda-i și gustul ce bun! La rugile Tale
APA de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370093_a_371422]
-
sufletu-l sfâșie, Cănd părăsit de toate și toți, pe lume, esti, Cănd singur cauți drumul ieșirii din pustie, Mă rog din suflet, Calea cea Sfântă, s-o găsești! Când peste tot în suflet mulțimi de răni deschise Îți adâncesc amarul din fiecare gând, Și parcă orișiunde ți-s ușile închise, Iisus Hristos deschide și cerul, prin Cuvânt! Când inima zdrobita caută vindecare Și ai dori de chinuri să fii pe veci scăpat, Dă-i Domnului povară și orișice te doare
ÎNDEMNURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370570_a_371899]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > VIE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am ochii însărați de coșmaruri Și buza prinsă-n strigăt de-ajutor Sunt zile cocoșate de amaruri Când gândul mi se frânge prea ușor... E-n noapte-un demon ce m-alungă Din zilele senine, pe pământ... Mă doare și mă spânzură-ntr-o dungă Un zumzet păcătos al unui cânt. Atârn așa, băgată-n mine, toată
VIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369379_a_370708]
-
muți te vor petrece Prin raiuri negre - Vechi latrine. Te caut prin lume, Te-am căutat și ieri, Ai rămas doar un nume Ce vine și pleacă De undeva din nicăieri Spre nicăieri. Privește-mă în ochi Și alungă-mi amarul, Culege-mi din lacrimi Și strivește-mi calvarul. Iubește-mă din nou În trupul ce plânge, Alină-mă ușor Și chinu-mi înfrânge. Scursoare de dor, Viziune de născare frivola, O văd mereu când mor Prin mărinimia-mi benevolă. Coborâșuri și
RIGOR MORTIS POETIC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369744_a_371073]
-
Cât pentru iarnă lor le mai rămâne; Când sub acele nesfârșite zări Tot auzeam de cote și de dări, De-un Horia înveșnicit pe roată Așteptându-l să mai vin'odată, De un Iancu fulgerând pe cal S-alunge tot amarul din Ardeal, Un tulnic încă murmură pe creste Dumnezeiască, tragică poveste... Mi-e dragă toamna, tare-i cumsecade! Frunza ei ce murmură și cade O să vină din adâncuri iară În fiecare an, la primăvară Și ierburile, tot mai fără coasă
MI-E DRAGĂ TOAMNA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368133_a_369462]
-
turn spre ceruri și voi urca în el preafericit, la mijloc voi mai bea o bere, apoi am să mă urc spre infinit. Dar nu sunt fonduri, zice funcționarul, și cine crede-n viața de apoi? Prea mult am mestecat amarul, Ce știe de-nălțare-un marțafoi? În fiecare noapte urc o treaptă, Simt o atingere de parcă ar fi un duh, Fecioara poate fi o strănepoată, Respiră turnul propriul lui văzduh. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Diptic / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DIPTIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362755_a_364084]
-
suflet curat? Unde te ascunzi, de frică? Ăsta ce-l am e pătat, Suferințele îl strică. Unde ești, chip inocent? Astăzi, lacrima te udă, Ți-ai vândut,cent după cent, Inima, pentru un iudă. Unde ești, zâmbet senin? Ia-mi amarul de pe buză... Că am obosit s-o țin, Pe-a durerii călăuză. Unde ești, copilărie? Unde te ascunzi, de frică? Vieții îi plătesc chirie, În ani mulți, că e calică. Referință Bibliografică: Unde ești, copilărie? / Andreea Văduva : Confluențe Literare, ISSN
UNDE EŞTI, COPILĂRIE? de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370161_a_371490]
-
cum viermișorul era o înșiruire de ațe moi și electrizate, se unduia între labele motanului, nevrând să se stingă de frică și dureri, cum s-ar fi întâmplat cu o vietate reală. Toată energia iradiată dinspre animăluț își făcu efectul. Amarul dispăru, sufletul se zvidui, pentru o clipă, putu să privească detașat grosieria verilor. Chiar zâmbi în sine, dându-și seama cât de închipuiți sunt când cred că un punct de vedere străin de al lor e, nici mai mult, nici
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
îmi sădiră-n suflet, grădină cu pelin, Și l-am udat cu ploi de lacrimă amară Sperând că s-o usca și-așa o să dispară. În fiecare an, vedeam cum se-nmulțesc Și-atunci rupeam din mine, sperând să risipesc Amarul lor din frunze, ce miroseau a jale Prin clipele menite, să treacă atât de goale. Dar lacrima a fost prea slabă să învingă O rădăcină de pelin ce știe să se-ntindă, Și-atunci, m-am răscolit, smulgând-o cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
odată-n viața. Am respirat aerul florilor, ce se vor face mere, Caisul m-a îmbiat și el cu-n aer sobru, Ca si cireșul, care-mi spuse, că îmi va păstra și el, Câteva fructe dulci, Să-mi potolesc amarul, apoi zâmbește. Of, da.. și setea-mi de tine, Ce mi-a cuprins întregul univers. Mă-nvart ușor, printre atâtea flori, Ce multe stau să cadă, Pe covorașul verde, al ierbii, Cu stropi de apă, aduși de noapte, Cea care
RUGĂMINTE FLORILOR de COSTI POP în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370228_a_371557]
-
suflet curat? Unde te ascunzi, de frică? Ăsta ce-l am e pătat, Suferințele îl strică. Unde ești, chip inocent? Astăzi, lacrima te udă, Ți-ai vândut,cent după cent, Inima, pentru un iudă. Unde ești, zâmbet senin? Ia-mi amarul de pe buză... Că am obosit s-o țin, Pe-a durerii călăuză. Unde ești, copilărie? Unde te ascunzi, de frică? Vieții îi plătesc chirie, În ani mulți, că e calică. Citește mai mult Unde ești, copilărie?Zilele-alea îmi lipsesc
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
suflet curat?Unde te ascunzi, de frică? Ăsta ce-l am e pătat,Suferințele îl strică. Unde ești, chip inocent?Astăzi, lacrima te udă,Ți-ai vândut,cent după cent,Inima, pentru un iudă.Unde ești, zâmbet senin? Ia-mi amarul de pe buză...Că am obosit s-o țin,Pe-a durerii călăuză.Unde ești, copilărie? Unde te ascunzi, de frică? Vieții îi plătesc chirie,În ani mulți, că e calică.... IX. PARFUMUL TĂU...PE PIELEA MEA..., de Andreea Văduva , publicat
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
și respectivele Busuioace plângeau de mila lor, pentru că nu mai voiau să se răstoarne în paharele goale de alături, ci se pupau discret cu gurile mereu uscate și plângăcioase ale celor doi omuleți nefericiți, compătimindu-i duios. Ca să le aline amarul. --Mă jur pă sufletul meu, domnu’ Firfirache... --Rică! --Bine, Rică dacă vrei dumneata! Mă jur, dom’le...ăă... că, deși am tocat toți banii în seara asta, nu-mi pare rău. --Nici mie. --Da’, dumitale...de ce? Că ai băut și
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
ca să se abțină să nu îl înjure pe acel om, ba mai mult simți o furnicare prin tot corpul o furie groaznică îl cuprinse s-ar fi năpustit asupra acelui individ să-l zdrobească în bătaie să-și reverse tot amarul adunat în ultimul timp însă se abținu îi întoarse spatele și plecă împreună cu Sofia așa o chema pe soția lui. În ultimul timp se certau tot mai des își reproșau unul altuia că ar fi vinovat pentru situația în care
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
însă Rică scurtă convorbirea și de atunci nu îi mai sună iar de câte ori ei îl căutau la telefon niciodată nu le mai răspundea. Uneori așa din senin izbucnea cearta între ei, Mihai se enerva și dorea să-și reverse tot amarul pe Sofia atunci îi reproșa în mod dur spunându-i: Nu îți e rușine de tine din ce erai odată iată în ce te-ai transformat acum, eu măcar sunt bărbat beau dar îmi port capul pe umeri.” ,,Nerușinatule uită
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
ceea ce numim "inteligența inimii" și că influențele acesteia sunt foarte profunde pentru noi, pentru că ea generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Eminescu - profund cunoscător al istoriei poporului român, asemeni poetului G Coșbuc care ”îi cânta amarul ” (pentru că amândoi cunoșteau deopotrivă poporul cu istoria sa și amarul), prin rațiunea și mai ales prin inima sa, a radiat în timpul vieții pământești un câmp extraordinar, câmp - care prin scrierile care le-a lăsat omul de cultură Mihai Eminescu a
EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353365_a_354694]
-
profunde pentru noi, pentru că ea generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Eminescu - profund cunoscător al istoriei poporului român, asemeni poetului G Coșbuc care ”îi cânta amarul ” (pentru că amândoi cunoșteau deopotrivă poporul cu istoria sa și amarul), prin rațiunea și mai ales prin inima sa, a radiat în timpul vieții pământești un câmp extraordinar, câmp - care prin scrierile care le-a lăsat omul de cultură Mihai Eminescu a continuat și continuă să vibreze și azi, și în viitor
EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353365_a_354694]
-
Acasa > Poezie > Delectare > A PLECAT ASEARĂ... Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului A plecat aseară dorul, Nu și-a luat nici bun-rămas Și am plâns strângând amarul, De la ultimul lui mas. A lăsat ușa deschisă Și cum n-ar fi fost de-ajuns, Inima acum stă prinsă Într-un frig de nepătruns. Din cotloane-ncep s-apară Umbre vechi ce nu s-au stins, Vântu' iar le
A PLECAT ASEARĂ... de DANIEL DAC în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353401_a_354730]
-
-o zarul a(m) pierdut-o înc-o dată România parcă-i beată i-a ajuns la gât și marea fost-am daci parcă odată Doamne sună deșteptarea Căci ni s-a umplut paharul și-am să-l sparg f...-i amarul Costel Zăgan, GRAVITAȚIA SUFLETULUI, 2012 Referință Bibliografică: ROMÂNIE DEȘTEPTAREA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1165, Anul IV, 10 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ROMÂNIE DEŞTEPTAREA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353521_a_354850]