529 matches
-
calități de istoric literar), „nu-și recunoaște însușiri didactice, nici un anume dogmatism fără de care, pare-se, criticul nu se întrupează”; el va prefera să-și prezinte, cu modestie, foiletoanele ca pe niște „mărturisiri ale unui cititor”. Modesta, aparent umila „registratură” (ambiționînd însă cuprinderea integrală, panoramică) va fi astfel opusă orgolioasei, dar reducționistei, „magistraturi” critice (v. și „În tinda unei registraturi”, Opere, vol. II, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 13-16: „Voi plivi... orice prejudecată sectară și mă voi sili să comentez orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marele cercetător Eugenius Darius lucra zi și noapte pentru a descoperi noi lumi, deoarece nicio planetă în afară de Tarunia nu era locuită. Pe Tarunia, locuitorii nu mai aveau loc, deoarece erau numeroși - aproximativ 535 miliarde de locuitori. Acest lucru l-a ambiționat pe acest genial cercetător în cercetarea de lumi noi. În anul 5425, marele cercetător Eugenius Darius a descoperit cea de-a noua planetă, numind-o Eldara. Eldara era cea mai mare planetă văzută vreodată, iar cercetătorul Eugenius Darius a estimat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
foștii și din alte partide, mai ales la legionarii cu care colaboraseră de câteva ori, și înainte și după război, să-l informeze ce vești mai veneau dinspre București, ce indicații mai primeau și din afară, de la cei care se ambiționau să creadă că încă mai luptau pentru Țară și Rege, prin Germania, Franța, Spania, Portugalia, ba chiar și în îndepărtata Sudica, pe unde se ascunseseră. La un momentdat, Goncea se arătă interesat în mod deosebit de cele ce se întâmplau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce servește el. Când europenii au ajuns în America, pământurile nu aparțineau nimănui; erau un bun comun al tribului, moștenit de la străbuni. Fiecare generație se bucura de uzufruct, îngrijindu-le pentru generațiile viitoare. Dar, pentru albi, pământul înseamnă putere. Se ambiționau să exploateze într-un timp scurt imense întinderi de pământ, fără să-și facă griji pentru ce se va întâmpla după aceea. Nu le păsa că vor fi secătuite, că vor fi luate de eroziuni sau că se vor transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Acolo, câțiva colegi de generală își înserau diverse eseuri, poezii, texte din diferite domenii; matematică, fizică, chimie, istorie, biologie. Era singura din școală care știa să bată la mașina de scris. Scria toate articolele pentru revistă, stând până noaptea târziu, ambiționându-se să le termine la timp. Așa că, această recomandare i-a venit ca o mănușă. După Paști, Frusina începu serviciul. Îi plăcea foarte mult la primărie. Avea un birou singură și bătea la mașină diverse duplicate după acte originale sau
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și perfecționarea deprinderilor profesionale și îmbogățirea permanentă a cunoștințelor în domeniul său de muncă. Iuliana nu era departe de Eugen sub aspectul interesului acordat pregătirii și ascensiunii profesionale. A urmat cursurile universitare în orașul natal și tot acolo s-a ambiționat să învingă timpul printr-un program riguros de pregătire individuală în vederea obținerii tuturor gradelor și treptelor specifice învățământului general și universitar. Nu a avut timp de viață personală, nu a dorit să se risipească prin activități distractive pe care le
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
00 punct, așa cum era prevăzută în planul întocmit atent de el, doctorul Tomescu strângea în brațe trupul doamnei Luiza, mama lui Iustin, pentru a o liniști. Nu a fost chiar ușor. Biata femeie s-a abținut până aproape de plecare. Se ambiționase să reziste, să nu-și dea în vileag teama și grijile care o frământau. Momentul care a rupt echilibrul păstrat cu stoicism a fost cel în care l-a îmbrățișat pe Iustin, de rămas bun, la ușa apartamentului. Atunci a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să nu-i dea nimic fetei. Și atunci își clocește singur banii, până ce, într-o bună zi, gata, că nu suntem nici unul eterni, și rămâi dumneata moștenitoare unică! Așa, ce-ai făcut? Te-ai certat cu moș Costache, l-ai ambiționat, și omul se răzbună. S-au mai văzut zgârciți care mor pe o rogojină și lasă averea pe la aziluri, la stat! Aglae îngălbeni deodată. - Da, da, la stat! o sperie Stănică - Trebuie să fie nebun! - Asta e singura nebunie pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
grupului de băieți care se văitau că nu mai pot fugi. Vroiau chiar să renunțe la această probă, chit că le punea nota patru. Câțiva s-au oprit și la rândul lui era gata, gata să capoteze însă s-a ambiționat când a văzut linia de finish mai erau numai 3-400 de metri până la capăt. Și-a autoimpus să nu mai gâfâie aiurea, a mărit tempoul de fugă cum văzuse la alergătorul finlandez Vatainen. A început să își depășească colegii, profesorul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
perfecta gratuitate a generării Vieții divine (pe care Ioan Damaschinul a numit-o perihoreză), fidel oglindită în comuniunea de tip euharistic, doxologic și liturgic, a mădularelor „trupului mistic” al lui Hristos 2. Este corolarul definitiv al unei fenomenologii care se ambiționează să depășească determinarea grecească a gândirii filozofice europene, propunând o fenomenologie a Vieții pentru care însăși teologia (ca discurs) nu e decât la un nivel secundar. Ceea ce unește fenomenologia și teologia în punctul terminal de reflecție a lui Michel Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
atunci problema europeană era tratată ca o dinamică a relațiilor între sistemele imperialist și socialist. În urma acestei propuneri, unitatea europeană tindea să deschidă căile destinderii între cele două blocuri. În august 1962, Institutul de Economie Mondială de la Moscova s-a ambiționat și mai mult și a publicat 32 de teze privind "integrarea imperialistă a Europei Occidentale", în care, printre altele se afirma: "Comunitatea Economică Europeană a apărut după ce blocul agresiv al N.A.T.O. a desfășurat activitatea sa subversivă. Piața comună, ai
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
-și fixeze un scop mai înalt. Așadar, prin extraordinara sa simplitate, teoria lui Bandura se aplică unor domenii variate și explică infinita diversitate a „pasiunilor” și hobby-urilor pe care nu le putem justifica doar prin nevoi. Alpinistul care se ambiționează să escaladeze piscuri tot mai înalte sau colecționarul de timbre, de insecte, de mașini ori de motociclete caută întotdeauna „piesa” unică; surferul caută „valul” cel mai mare etc. De altfel, această aspirație spre un scop mereu mai înalt a devenit
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
că altcineva poate să se încumete a se compara cu el. Valoarea o deduceau din "poziția socială", singura în care credeau. Probabil că fără stimulentul acestor două femei Pomponescu ar fi fost mult mai sceptic în privința posibilităților sale, femeile îl ambiționau și-l înveninau, de aceea satisfacțiile sociale rezolvau parțial drama lui intimă, dîndu-i o proeminență pe alte căi decât pe aceea a creației. Pomponescu nu renunțase complet la ideea de a face un lucru excepțional. Ideea unei "catedrale a neamului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
v-ajungă. Cu toate astea, îi dădu cinci mii de lei, pe care Doru îi vîrî în buzunar ca pe niște hârtii fără valoare, neexprimând nici un interes. Ioanide începuse de la o vreme a fi curios de copiii săi și se ambiționă a-i cerceta mai de aproape. Totuși excursia lui Doru ar fi trecut neobservată dacă în după-amiaza acelei zile telefonul nu i-ar fi produs o nouă surpriză. Cineva întrebă: - Camaradul Ioanide? - Da! răspunse arhitectul puțin șocat de expresia"camarad
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deopotrivă dorite și respinse, căutate și evitate. c. Relații concurențiale existente pe fondul încrederii în sine a unei părți sau a ambelor părți (a încrederii în eficiența, productivitatea, creația/inventivitatea proprie) și a admirației concurentului. Acest tip de relații concurențiale ambiționează, dezvoltă, emancipează, provoacă spre noi (și/sau valoroase) realizări personale și/sau de grup/echipă. 76 În concepția lui J. Hollis (2009), "bunătatea, afecțiunea și empatia sunt părți componente ale oricărei relații" (p. 135). La toate acestea, ne permitem să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de creație discontinuă prin excelență? Suprapunerea perfectă dintre existență și reflectarea ei scrisă este exclusă, fără Îndoială, de la bun Început. Și atunci, autoportretul nu se relevă, el Însuși, ca o Încercare disperată de a transcende limitele umanului? Nu doar pentru că ambiționează să eternizeze ceea ce este trecător și schimbător, ci și pentru că el se opune evidenței, incompatibilității și tensiunii dintre două lumi. În viziune augustiniană, conflictul dintre instantaneitate și eternitate se rezolvă În stabilirea unui punct de vedere ce aparține divinității. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Discursul analizei este, Într-o anumită măsură poetic, adică pură creație. Doar că el e produs de identitatea dintre cuvânt și acțiune. Transcrierea directă, strânsă, pliată pe obiect Își găsește În jurnal una din manifestările ideale. „Stadiul oglinzii” Jurnalul intim ambiționează să reunească toate fragmentele trăitului. Dar el se izbește de imposibilitatea cuprinderii precise a ceea ce, trăind, și-a adjudecat: elaborarea insesizabilă a unui „câmp de existență și acțiune”31. Adică acel obsedant au jour le jour care, oricât ar părea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autor de jurnale pasiv este o contradicție În termeni. Mărturisirea Înseamnă și fermentul mărturisirii, după cum opera-oglindă nu e decât o reflexie goală. Ca operă de artă, jurnalul intim rezistă doar prin forța autopropulsorie a unui eu care-și domină (sau ambiționează să-și domine) discursul, lansând și invitația la distincție: Între creație și delir 50. Altminteri, confesiunea se compromite prin indistincție, prin repetabilitate și prin mecanizarea subiectivității. Strălucirea ei provine din aparența de virtuozitate, din sfidarea memoriei, din impresia de altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dragostea de țară, de frumusețea limbii și a versului românesc. În serile sale de tainică reverie, școlarul ultimului an de lic eu, acela care biruise prin muncă aprigă, prin voință neînfrânată, fiind în fruntea promoției, visa, înjgheba planuri de viitor, ambiționa și nădăjduia pentru neamul acesta. Pe dânsul nu-l preocupa niciodată dorința de a ajunge. Dacă voia să se înalțe cât mai mult pe treapta pe care societatea înțelege să ierarhizeze pe oameni, o făcea numai spre a putea face
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de tip magistrocentrist are următoarele caracteristici: centrată pe predare; percepția era principala sursă a cunoașterii și se constată o dirijare autoritară a învățării. J. A. Comenius este cel care, prin Didactica magna (1657), a consacrat termenul de didactică și se ambiționa ca prin această disciplină pedagogică să-i învețe pe dascăli „arta de a învăța pe toți totul”. Comenius a fost primul teoretician al organizării procesului de învățământ pe clase și lecții. În concepția sa, intuiția era „regula de aur” a
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
perspectiva multiplicității modalității de filozofare pe terenul unei limbi unice, dar se menține și ideea că limba însăși are integrată în sine o filozofie, o perspectivă de a vedea lumea. Trăsături ale limbii ca trăsături ale textului filozofic Filozofia a ambiționat din totdeauna să fie o explicație a lumii, a cauzelor ultime sau a esenței lumii. Această ambiție nu a fost părăsită niciodată, dar evoluția științei a arătat că asemenea cauze și asemenea esență se dezvăluie treptat pe măsura dezvoltării cunoașterii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbajul (sau limba). Această orientare, începută cu Gottlob F r e g e la sfîrșitul secolului al XIX-lea, devine tot mai evidentă în secolul al XX-lea și este, în ultimă instanță, o decădere în raport cu prestanța vechii metafizici ce ambiționa să ofere o explicație completă a universului. Pe de altă parte, orientarea în discuție, reducționistă în principiu, ambiționează totuși să reconstruiască ontologia și gnoseologia, pornind de la antropocosmos, pe baza unei sugestii vechi potrivit căreia "omul este măsura tuturor lucrurilor", dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
-lea, devine tot mai evidentă în secolul al XX-lea și este, în ultimă instanță, o decădere în raport cu prestanța vechii metafizici ce ambiționa să ofere o explicație completă a universului. Pe de altă parte, orientarea în discuție, reducționistă în principiu, ambiționează totuși să reconstruiască ontologia și gnoseologia, pornind de la antropocosmos, pe baza unei sugestii vechi potrivit căreia "omul este măsura tuturor lucrurilor", dar cu alte premise și cu altă finalitate. Opinii în legătură cu existența unei filozofii imanente limbii au fost susținute insistent
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
datând din aceeași epocă, Jean Brun se străduia să teoretizeze resurgența lui Dionysos în societatea abundenței pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în relief „dionisismul postmodern”. Orgii ale consumului, bulimii de imagini și de ritmuri, erotism exacerbat, frenezii ale modelor și ale senzațiilor: J. Brun interpretează pasiunile apărute în societățile supradezvoltate ca fiind tot
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
descriere suficient de sistematică pentru a putea percepe legăturile între diferite elemente și, în caz de nevoie, de a acționa asupra unora dintre ele pentru a le modifica pe altele (UNESCO, 1981, p.137). Sunt proiecte oarecum nonstandard care pot ambiționa și pe cercetătorii, evaluatorii și cadrele didactice de la noi, depășind vechi paradigme și preconcepții. Evaluarea conduce la menținerea permanentă a unui feedback funcțional între profesor și elevi ce reorientează procesul de învățământ înspre perfectarea sa. Datele la care se ajunge
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]