761 matches
-
de mituri în aparență dintre cele mai diverse; de asemenea, trebuie să înțelegem că un același mit este capabil să producă rezonanțe multiple și nu mai puține semnificații. Semnificații nu numai complementare, dar și adesea opuse. [...] Polimorf, mitul este deopotrivă ambivalent. Posibilitățile mitului de a inversa nu fac decât să răspundă reversibilității imaginilor, a simbolurilor, a metaforelor."255 Studiul "visurilor unei societăți" este un instrument de analiză care ne poate face s-o cunoaștem mai bine decât prin alte metode investigative
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
asemenea, mitul criminalilor naziști supraviețuitori, ascunși de către mișcarea Odessa în America Latină, pentru a se sustrage tribunalelor, dar și al "vânătorilor" unor astfel de fugari, este încă viu și productiv.309 Alt mare mit de această factură este maoismul, cu figura ambivalentă a lui Mao, machiavelic, distrugător al intelectualității elitiste, cel care a interzis îmbogățirea, comparat chiar cu Cristos, îndemnând la asceză, smerenie și uitare de sine sau cu Prometeu, cel care redă demnitatea umană, dar numai în interes comun (nu individual
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
realizarea formelor și scopurilor politicii? Țesătura de elemente raționale și neraționale constituie poate trama ireductibilă a reprezentărilor și credințelor politice, care se revelează, după un studiu, nici bună nici rea în sine, la drept vorbind neutră sau, și mai bine, ambivalentă, capabilă să producă efecte opuse, dintre cele mai bune, ca și dintre cele mai rele. [...] Imaginarul politic poate, fără îndoială, să devieze sau să degenereze în serviciul pasiunilor orbești sau distructive, dar poate și să participe la stabilizarea și legitimarea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mediul rural, și continuînd cu cele ale noilor valori, cum sînt educația, vîrsta și genul. Capitolul 6 ne arată că structura socială are o influență surprinzător de mică asupra sprijinului acordat democrației sau alternativelor sale. Moștenirea politică a trecutului este ambivalentă: acceptarea a fost considerată uneori drept un semn al sprijinului popular. Evenimentele ulterioare au arătat că mulți suportaseră vechiul regim în tăcere, iar cu ajutorul instituțiilor democratice au respins comunismul și operele sale. Cu datele BND asupra evaluării populare privind vechiul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
să evalueze fostul regimul comunist, populația fiecărei țări se divizează. În cele nouă țări BND, o medie de 45% au privit în mod pozitiv vechiul regim, iar 44% în mod negativ. Cele 11 procente mediane erau compuse din nehotărîți sau ambivalenți, plasînd regimul la punctul zero pe o scară care variază de la "rai" (+100) la "iad" (-100). Deoarece rezultatele sînt dintr-un singur sondaj, se poate spune că oamenii din țările post-comuniste și-au "rescris" de multe ori părerile asupra trecutului
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
În țările din Europa Centrală și de Est, reacționarii reprezintă în medie 18%, iar în Republica Cehă 8%. Democrații și conformiștii împreună formează de obicei o majoritate, dar nu una considerabilă. În șapte din cele nouă țări, grupurile mediane sînt ambivalente; fie acceptă pasiv atît vechiul cît și noul regim, fie sînt sceptici în privința ambelor. Împreună, scepticii și conformiștii repre-zintă 44% din respondenții BND un grup de mijloc mare și potențial fluctuant. Pentru a crea o cerere lipsită de ambiguitate de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și noul regim, fie sînt sceptici în privința ambelor. Împreună, scepticii și conformiștii repre-zintă 44% din respondenții BND un grup de mijloc mare și potențial fluctuant. Pentru a crea o cerere lipsită de ambiguitate de democrație, cei care sînt în prezent ambivalenți ar trebui să se îndrepte spre sprijinirea noul regim, transformînd astfel mica majoritate într-o majoritate considerabilă. Dacă s-ar întîmpla așa, am putea împărți populația în fruntași (cei care au devenit democrați imediat ce a fost introdus noul regim) și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
se justifică fie în fața unui tribunal "real", fie în fața publicului" (Kibedi Varga 1988: 85). Trebuie totuși să depășim etapa analogiilor prea simple (să încercăm, de exemplu, să apropriem tragedia raciniană de genul deliberativ), deoarece personajul de teatru impune [...] un rol ambivalent spectatorului, un rol care este de natură atât judiciară, cât și deliberativă: acesta este chemat să judece, dar și să se identifice cu el. În tragedie [...] partea de narațiune este restrânsă, ea rămâne în cea mai mare parte ascunsă și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la început cu un statut juridic echivoc, iar mai apoi ca misiuni diplomatice propriuzise. Situația s-a complicat și mai mult odată cu izbucnirea insurecției sârbe din 1804, de care Franța nu era străină. Aceasta a împins Rusia într-o situație ambivalentă: pe de o parte, St. Petersburgul intervenea la Constantinopol pentru găsirea unei soluții de compromis pe calea concesiilor; pe de altă parte, pentru a preveni creșterea și mai mult a influenței franceze în regiune, Rusia a trimis arme și instructori
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
identitate bine determinată - rămâne forța, soliditatea. Totuși, această forță se va diminua pe măsura trecerii timpului, până la fărâmițarea imperiului în zece democrații rivale. Dar aceasta nu se va întâmpla mai devreme de câteva secole, după cum vom vedea mai departe. Roma ambivalentă: imagine a Anticristului și katechon Asupra acestui punct, Hipolit ridică o întrebare destul de stânjenitoare, surprinzătoare chiar: „De ce preafericitul profet a dat câte un nume simbolic de fiară tuturor imperiilor precedente, dar n‑a spus ce fel de fiară reprezintă imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
PAGEREF Toc125451265 \h 162 HYPERLINK \l " Toc125451266" III. Comentariu la Cartea lui Daniel PAGEREF Toc125451266 \h 162 O HYPERLINK \l " Toc125451267" metafizică antipolitică PAGEREF Toc125451267 \h 164 HYPERLINK \l " Toc125451268" Succesiunea imperiilor PAGEREF Toc125451268 \h 165 HYPERLINK \l " Toc125451269" Roma ambivalentă: imagine a Anticristului și katechon PAGEREF Toc125451269 \h 167 HYPERLINK \l " Toc125451270" Persecuțiile PAGEREF Toc125451270 \h 169 HYPERLINK \l " Toc125451271" Imaginea paradigmatică a Anticristului PAGEREF Toc125451271 \h 171 HYPERLINK \l " Toc125451272" Venirea Anticristului PAGEREF Toc125451272 \h 173 HYPERLINK \l " Toc125451273
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reliefarea unui punct de vedere nepătimaș asupra perioadei istorice pe care scriitorul a traversat-o nu fără accidente. Deși subiectele dezbătute sunt încărcate de dramatism, cei doi nu devin nici o clipă patetici, iar luciditatea și, uneori, detașarea caracterizează acest discurs ambivalent. Trebuie remarcată și iscusința lui P. de a-și pune în dificultate interlocutorul, care uneori se eschivează, nu răspunde direct provocărilor. Textul nu e numai un interviu, ci o carte armonios construită, din care se deduc cu claritate și opiniile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
această observație le face cu privire la zborul fundamental pentru viață. Howells se ocupă de practica jurnalistică obiectivă și depersonalizată în două din romanele sale importante Hazardul noilor bogății și O judecată modernă. Sentimentele lui Howells față de jurnalism privit în ansamblu erau ambivalente. Pe de o parte își amintește cu tandrețe de zilele în care lucra ca băiat bun la toate la ziarul tatălui său din Ohio (Din anii tinereții mele, 131). Mai mult, există dovezi ale modului favorabil în care privea jurnalismul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Hemingway a apărut ulterior în format de carte. Atât McCarthy cât și Hemingway vor fi analizați mai în detaliu, McCarthy pentru că jurnalismul său literar nu era luat în serios, iar Hemingway pentru că, în mod ironic, și-a dezvăluit atitudinea ambivalentă față de jurnalism în/prin jurnalismul său literar. Dar mai întâi ar trebui precizat faptul că, spre deosebire de portretul social ce abordează teme variate - greu de împărțit pe subiecte - alte genuri de actualitate, delimitate mai clar, cum ar fi narațiunile din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a schimbării aproape complete a centrului de interes al criticilor literari în favoarea hainei frumoase a formalismului și a Noului Criticism. Printre lucrările de jurnalism literar scrise de Hemingway în anii '50 se numără și un articol ce reflectă atitudinea lui ambivalentă față de această formă de nonficțiune. Dintre toți scriitorii menționați până acum, el este în multe privințe cel mai problematic, întrucât refuză să își dezvăluie propria subiectivitate. Dacă totuși dezvăluie ceva despre el însuși, o face prin mijloace indirecte. În anul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ este destul de nou; privilegiind romanul ficțional tradițional în defavoarea noului jurnalism, Powers meditează asupra răspunsului criticii în ceea ce privește jurnalismul literar în secolul al XX-lea, în ciuda practicii sale răspândite. În cel mai bun caz, atitudinea critică față de noul jurnalism a fost ambivalentă. Câteodată însă a fost complet ostilă. Mai mult decât atât, nu numai instituțiile literare au fost ostile sau ambivalente față de formă, dar și întreaga lume a jurnalismului, specialiștii și academicienii. Începând cu anii '60, criticii din acest domeniu au început
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în secolul al XX-lea, în ciuda practicii sale răspândite. În cel mai bun caz, atitudinea critică față de noul jurnalism a fost ambivalentă. Câteodată însă a fost complet ostilă. Mai mult decât atât, nu numai instituțiile literare au fost ostile sau ambivalente față de formă, dar și întreaga lume a jurnalismului, specialiștii și academicienii. Începând cu anii '60, criticii din acest domeniu au început să aprecieze forma cu adevărat. În mod paradoxal, ostilitatea și ambivalența comunității jurnaliștilor - printre care se numără specialiștii și
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pozitivă” atunci când a îndeplinit criteriile noastre de calificare, și anume: dacă mai mult de trei sferturi din fraze au fost pozitive; sau a fost, dimpotrivă, etichetată ca „negativă” dacă mai mult de trei sferturi din fraze au fost negative ori „ambivalentă” atunci când frazele pozitive și negative apăreau în proporții aproximativ egale. Selecția acestor criterii pentru definirea pozitivului, negativului sau ambivalentului este arbitrară, cum sunt, de altfel, multe alte decizii de-a lungul procesului de cercetare. Deși nu au existat diferențe esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
fost pozitive; sau a fost, dimpotrivă, etichetată ca „negativă” dacă mai mult de trei sferturi din fraze au fost negative ori „ambivalentă” atunci când frazele pozitive și negative apăreau în proporții aproximativ egale. Selecția acestor criterii pentru definirea pozitivului, negativului sau ambivalentului este arbitrară, cum sunt, de altfel, multe alte decizii de-a lungul procesului de cercetare. Deși nu au existat diferențe esențiale între grupe în evaluarea negativă, absolvenții claselor normale au fost ceva mai marcat pozitivi (53% și 67% pentru adulții
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
esențiale între grupe în evaluarea negativă, absolvenții claselor normale au fost ceva mai marcat pozitivi (53% și 67% pentru adulții de vârstă mijlocie și adulții tineri versus 52% și 33% pentru grupele care au absolvit clase experimentale) și mai puțin ambivalenți (29% și 25% versus 27% și, respectiv, 52%) în ceea ce privește experiențele lor din liceu. Grupa celor de vârstă mijlocie au amintiri ceva mai marcat pozitive și și-au evaluat experiența mai optimist, prin comparație cu grupa adulților tineri. În urma lecturii, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
dilemele legate de identitatea lor. Evaluarea generală pozitivă a anilor de liceu a fost mai frecventă printre cei care au absolvit clase normale. Acest lucru este confirmat de clasificarea simplă pe care am aplicat-o enunțurilor principale - pozitive, negative sau ambivalente -, în urma căreia s-a remarcat faptul că relatările absolvenților claselor normale conțin ceva mai multe aprecieri pozitive și mai puține ambivalente decât relatările absolvenților claselor segregate. Cu alte cuvinte, realizările obiective ale acestora din urmă, oricât de impresionante ar părea
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
clase normale. Acest lucru este confirmat de clasificarea simplă pe care am aplicat-o enunțurilor principale - pozitive, negative sau ambivalente -, în urma căreia s-a remarcat faptul că relatările absolvenților claselor normale conțin ceva mai multe aprecieri pozitive și mai puține ambivalente decât relatările absolvenților claselor segregate. Cu alte cuvinte, realizările obiective ale acestora din urmă, oricât de impresionante ar părea la prima vedere, s-au grefat totuși pe niște experiențe sociale nefavorabile și, probabil, au facilitat persistența unor îndoieli legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
faptul că mamele lor erau „tot timpul gravide”. Alții au fost critici față de regulile de comportament stricte impuse de părinții lor, având la bază ceea ce li se părea atunci a fii tradiții depășite. Percepția asupra părinților se schimbă și devine ambivalentă sau negativă atunci când naratorii își povestesc adolescența. Tranziția spre perioada de liceu, adesea însemnând transgresarea limitelor cartierului în afara mediului familiar, era adesea percepută în termenii unei schimbări culturale. Expunerea la o altă cultură a făcut posibile observarea și reflectarea asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
class" sunt cele mai expuse iar "societatea socialistă multilateral dezvoltată" putea dirija sentimentul de insecuritate, generator prin compensație al unui complex de superioritate culturală (incluzând imaginarul drept de a indexa performanțele lingvistice ale celorlalți). s Poziționarea în sistemul referențial este ambivalentă: "prostituată" dar și "lesbiană" (vezi CNTRL). Interesant este faptul că perechea masculină a cuvântului (gramatical vorbind), GOUIN, este înregistrat ca "matelot d'une mauvaise tenue" (marinar prost îmbrăcat, cu ținută neglijentă). Asta explică în parte preocuparea organelor (profesioniste, contractuale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și metode. Această lucrare a fost efectuată În Clinica de Psihiatrie, Chișinău, În baza unui studiu pe 16 pacienți depresivi cu tentative suicidare. Rezultate și discuții. Opțiunea suicidară este asociată cu existența unor nevoi neîmplinite, nerealizate, fiind expresia unor conflicte ambivalente Între supraviețuire și impasul existențial, dar și nevoia de evadare și sentimentul profund de neajutorare. Deseori aceste persoane emit semnale de avertisment, de multe ori neînțelese, minimalizate sau ignorate, prin care solicită Într-o modalitate proprie ajutorul. Conform teoriei lui
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1472]