741 matches
-
De ratione fidei), sau Breviarul credinței împotriva arienilor (Breviarum fidei adversus Arianos), sau, în sfîrșit, cu o lungă scrisoare (nr. 3) a lui Faustus însuși. E vorba de niște teme nu foarte noi, după cum se poate vedea, mai ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru De mai mare actualitate este în schimb tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sufletul nu poate fi într-un loc și nici ocupa un loc în spațiu. O a doua carte conține dovezi în sprijinul celor afirmate în prima. Claudian se sprijină pe filozofii greci, în primul rînd pe Platon; sînt pomeniți apoi Ambrozie, Augustin (care, spre deosebire de ceea ce se întîmpla în acea vreme în Gallia, este considerat de Claudian un gînditor care trebuie urmat), Ieronim și, în sfîrșit, apostolul Pavel. A treia carte își propune să preîntîmpine obiecțiile ulterioare și să confirme unele subiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu, proslăvit pentru opera sa de creație; Dumnezeu este rugat să-i dea poetului și inspirație, pentru că datoria și scopul său sînt doar didactice: el vrea să prezinte adevărul creștin. După ce expune facerea lumii, avînd poate ca model Hexaemeronul lui Ambrozie, poetul abordează în prima carte și alte teme importante: liberul arbitru și condamnarea politeismului. în a doua carte declară că știe foarte bine că a cînta adevărul nu e în contradicție cu sarcina poetului, și de aceea descrie condiția nefericită
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se întîmplă de obicei cu epistolarele din epoca imperială, de la Pliniu cel Tînăr pînă la Symmachus, conținutul acestor scrisori este foarte variat: sînt scrisori de recomandare, de afaceri, de felicitare; sîntem deci departe de marile epistolare creștine datorate lui Ciprian, Ambrozie sau Ieronim. Ultimele par mai animate de un suflu creștin: cele douăsprezece scrisori din cartea a șasea sînt adresate unor episcopi și în ele sînt dezbătute sporadic chestiuni cu caracter spiritual; în schimb, lipsesc cu desăvîrșire temele de ordin teologic
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doctor al Bisericii”, Leon e mai mult un conducător și un predicator, și mai puțin un teolog și un învățat. în acest sens, cultura lui este tipică pentru Occidentul secolului al V-lea, adică mult mai restrînsă decît cultura lui Ambrozie sau Augustin. Cu atît mai puțin vom găsi în scrierile sale vreo urmă a culturii clasice. Mai mult, chiar și scriitorii creștini pe care Leon i-a citit și i-a folosit (de exemplu în culegerile de auctoritates utilizate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secolul al XVII-lea, J. Sirmondi. Subiectele sînt variate, însă importanța lor e scăzută; și totuși, epistolarul său, pentru care Ennodius a folosit ca reper scrisorile unui literat faimos din Antichitatea tîrzie, Quintus Aurelius Symmachus, senatorul cu care a polemizat Ambrozie (cf. vol. II, t. 1, p. 298), a fost considerat ulterior un model pentru acest gen, datorită multitudinii de subiecte și de tonuri, chiar dacă, în urma unui examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate pînă și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o operă Despre taina Sfintei Treimi (De mysterio Sanctae Trinitatis), din care ne-au parvenit fragmente, un Scurt tratat contra ereticilor (Breviarum adversus haereticos) și Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), constînd în extrase din operele lui Ambrozie, Augustin și Ieronim, privitoare la problema harului și liberului arbitru; a combătut și așa-numitul semipelagianism, atît de răspîndit în Gallia secolului al V-lea, care a fost condamnat la sinodul de la Orange în 529, după cum am spus. Recent, lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589, la sfîrșitul conciliului din Toledo. Aici scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, precum și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. Bibliografie. Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera alla sorella Fiorentina: O. Giordano). Studii: L. Navarra, Leandro
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și pentru istoria acestuia duce la o restrîngere a orizontului cultural. Pentru Isidor nu există decît Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminînd păgînismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie și cu atît mai puțin, cea a lui Grigorie cel Mare, observă cu îndreptățire Cazier, nici Africa lui Augustin și nici Gallia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
afirmînd că nu se poate impune credința cu forța (Maxime II, 2, 4). în fine, Isidor se ocupă și de practica ecleziastică și compune o operă Despre datoriile privitoare la Biserică (De ecclesiasticis officiis); titlul Despre datorii ne trimite la Ambrozie și poate chiar la Cicero; e prezent în această scriere și Tertulian, ce pare să fi fost citit destul de mult în Spania vizigotă. Isidor e și autorul unei Reguli monastice (Regula monachorum) al cărei conținut e legat de cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spus că micul tratat ar constitui un fel de apendice la Istoria Lausiacă. Conținutul operei e format mai degrabă din legende, dar dovedește interesul lumii bizantine pentru Orient. O versiune latină a acestui tratat a fost păstrată printre operele lui Ambrozie. Bibliografie. Ediții: Palladio. La Storia Lausiaca, Intr. C. Mohrmann, text critic și comentariu G.J.M. Bartelink, trad. it. M. Barchiesi, Fondazione Lorenzo Valla, Mondadori, Milano, 1974; textul e o reviziune a ediției lui C. Butler, The Lausiac History of Palladius, I.
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
forma sînt noi. Același proces are loc și în Occident, unde am văzut cum s-a format (pp. 000-000) o poezie creștină cultă, inițial cu Victorinus și Ilarie, apoi cu Paulinus și Prudentius, dar s-a înregistrat și încercarea lui Ambrozie de a da formă literară poeziei populare. Metrul folosit de Ambrozie în Imnurile sale este, la rigoare, un metru clasic, însă putea fi citit și cîntat și potrivit pronunției din limba de zi cu zi, care era ritmică și bazată
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
am văzut cum s-a format (pp. 000-000) o poezie creștină cultă, inițial cu Victorinus și Ilarie, apoi cu Paulinus și Prudentius, dar s-a înregistrat și încercarea lui Ambrozie de a da formă literară poeziei populare. Metrul folosit de Ambrozie în Imnurile sale este, la rigoare, un metru clasic, însă putea fi citit și cîntat și potrivit pronunției din limba de zi cu zi, care era ritmică și bazată pe accent. Cum cîntul era foarte important în liturghia creștină antică
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca leșul, pradă muștelor, să nu putrezească, și atunci Tetis îi 76 spune să fie fără grijă în privința aceasta, să se lepede de mânia sa, să se împace cu Agamemnon și să reintre în luptă. Iar apoi, îmbălsămând leșul cu ambrozie și cu roșu nectar, îl face incoruptibil. În sfârșit, zeii, în frunte cu Zeus, văzând că Ahile nu încetează să târască în fiecare dimineață leșul lui Hector, legat de car, jur împrejurul mormântului lui Patrocles, se hotărăsc să pună capăt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
literatură bachică ... (Prof. univ. Th. Martin). A îmbogățit tezaurul literaturii științifice dar și eseistice, aforistice și anecdotice - cu mai multe cărți și numeroase studii, articole, cronici și eseuri despre vie și vin. Muzeul viticol, vinoteca (și microvinoteca sa personal pasională "Ambrozie și nectar") pe care le-a înființat, dezvoltat și slujit cu har. Deține înscrise în cărțile "de aur" gânduri și aprecieri ale unor mari personalități ale spiritualității românești și străine (înnobilate cu o degustare sărbătorească aforistică umoristică de A.D.T.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și pentru întreaga familie, este o încălcare a integrității și unității familiei” <footnote N.E.Pestov, op. cit.,p.33 footnote> Copiii trebuie încurajați cu grijă înțeleaptă și multă blândețe din partea mamei și, la nevoie, cu povețe și exigențe. Nu întâmplător Starețul Ambrozie de la Optina ori de câte ori se afla în fața părinților care-i cereau sfat în legătură cu creșterea și educarea copiilor, făcea următoarea remarcă: ”...învățăturile altora acționează asupra minții, iar cele ale mamei asupra inimii”. 1.2. Absența sau insuficienta prezență paternă În opoziție cu
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
4, 23), se aseamănă În slavă cu Dumnezeu și sunt nemuritori Împreună cu El, primind viața cea veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se Închină acestora (zeilor) se aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri Împreună cu ei În gheenăă”159. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, Împăratul prigoni‑ tor Antioh a poruncit să fie duși la cazne fiii preotului Eleazar, mai Întâi cel mai mare dintre frați, care a grăit râzând : „«Bine că păstrezi ordinea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
moartea devine sacrificială, dacă și numai dacă sunt acceptate de bunăvoie de cel care trebuie să sufere sau să moară. Pentru a Întări această trăire avem destule mărturii și din primele secole creștine. Astfel, cunoaștem din Tradiție și de la Sfântul Ambrozie al Milanului (scrisoarea a XXI‑ a) cele Întâmplate cu Sfântul Apostol Petru care, pe când semăna 146 Suferința și creșterea spirituală În popor Învățăturile lui Dumnezeu, a Întărâtat din această pricină sufletele păgânilor, care au Început să‑l caute ca să‑l
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nimeni să nu șovăiască ; el e acel luptător nebiruit. Aceste oseminte le recunoaște Domnul, ele s‑au luptat Împreună cu sufletul fericitului. Ele și sufle‑ tul lui vor primi cununa la dreapta zi a răsplătirii lui”317. La rândul său, Sfântul Ambrozie al Milanului, Într‑una din scrisorile sale, amintește și el de rugăciunile ce se săvârșeau atunci când Într‑o localitate se primeau oseminte sfinte : „(...) să strângem, așadar, sfintele moaște și să le ducem Într‑o clădire vrednică de ele și toată
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
vă mântuiește astăzi și pe voi” (I Pt. 3, 20-21). Iarăși e lesne de închipuit că din familia lui Noe făceau parte și copiii săi, care au fost de asemenea luați în arcă și salvați de la potopul de ape. Sfântul Ambrozie, aducând în atenție cele petrecute la scăldătoarea Vitezda, menționează că apa aceea îl tămăduia pe unul („... un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ținut” (In. 5, 4), însă Botezul îi tămăduiește pe toți, deci inclusiv pe prunci. „La Ierusalim - precizează Sfântul Ambrozie - era această scăldătoare, în care se însănătoșea în fiecare an câte unul; dar nimeni nu se tămăduia înainte de a fi coborât îngerul. Se tulbura apa din pricina necredincioșilor, ca să le fie semn că îngerul coborâse. Pentru aceia (era) semn, pentru tine
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
acum se tămăduiesc toți, sau, desigur, un singur popor, cel creștin; căci există la unii și o apă mincinoasă (...) Așadar, și acea scăldătoare a fost o preînchipuire, ca să crezi că în această apă (a botezului) coboară puterea dumnezeiască”<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, IV, 20-23, traducere, introducere și note de Preot Prof. Dr. Ene Braniște, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 53, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 14. footnote
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
circumcizie în gândirea paulină, referința la critica neo testamentară a practicii tăierii-împrejur apare, într-adevăr, ca un argument în favoarea Botezului creștin al copiilor<footnote Oscar Cullmann, op. cit., p. 66-67. footnote>. Continuând incursiunea în Vechiul Testament, menționăm și o relatare de Sfântul Ambrozie al Milanului care aduce în memorie cele întâmplate în Vechiul Testament cu Neeman, căpetenia oștirii regelui Siriei, care, lepros fiind, își căuta vindecarea. Acesta a fost trimis de Elisei, prin sluga acestuia, să se scufunde de șapte ori în Iordan - aceasta
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
trebuie să-l urmeze, a fost spălată de toată întinăciunea păcătoșeniei. Și Neeman cel puțin s-a îndoit înainte de a se tămădui; tu însă te-ai tămăduit deja și de aceea nu ai dreptul să te mai îndoiești”<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, op. cit., III, 16-18, p. 13. footnote>. Putem adăuga că, în cazul nostru, copiii nu manifestă această îndoială și astfel, cu suflete genuine și imaculate, se apropie firesc de Hristos și de unirea cu El prin Botez. Este binecunoscută
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
de vis, pline de bogăție. Aurul, chilimbarul, cristalele de cuarț, diamante, onix, safir, smarald și rubin, erau comorile acelor tărâmuri fantastice, atracție pentru hoți și cotropitori. Misterioasa și înfloritoarea civilizație, cu nemăsuratele-i bogății, metamorfoza viața într-un ținut al ambroziei și nectarului, al agoniei și extazului. Stăpânitorul acestor feerice meleaguri, era poporul ales, condus de Rafael și Izabel, sub binecuvântare și ocrotire celestă. Acoperiți cu robe de in de un alb strălucitor, trăiau într-o comunitate a frăției, bunei înțelegeri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]