2,720 matches
-
supravegheze, pe o arșiță cumplită, munca băștinașilor; iar băiatul ce se voia autor celebru sfîrșește prin a fi angajat În redacția unui ziar de trei parale... Scuză-mă, te rog! adăugă Digby. Nu prea mă simt În puteri. SÎnt ușor amețit. Trebuie să Încetez... lucrul... pe ziua de azi. Se poartă bine cu dumneata aici? Îl Întrebă ea, din nou, cu o ciudată neliniște În glas. — SÎnt un pacient de excepție. Un caz interesant. — Dar doctorul Forester? Îți place? — E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răspunse doctorul. Digby nu-l mai auzi pe Johns, căci o luase la fugă pe coridor, spre odaia lui. La un moment dat se Împiedică de cordonul halatului și căzu, dar parcă nu simți șocul; se ridică În picioare ușor amețit și alergă mai departe. Era stăpînit de un singur gînd - să se privească În oglindă. Ajuns În camera lui, oglinda Îi arătă un chip devenit familiar - o față palidă și bărboasă. În Încăpere plutea o mireasmă de flori proaspete. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe Helen Remington, Vaughan păși spre trioul care ședea pe sofaua dublă din față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale lui Vaughan, clătină încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea amețit de hașișul pe care-l fumase - fumul dulceag plutea într-o diagonală lentă prin cameră - ca să-și direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întoarse către mine, cu un zâmbet liniștitor pe buzele cicatrizate, adoptând postura sa cea mai reușită - profil pe diagonală - ca și când l-aș fi supus unei audiții pentru noul său serial de televiziune. Vorbi pe-o voce distantă și confuză, parcă amețit de hașișul pe care-l fuma: - Ballard, femeia aia e baza fanteziilor tuturor subiecților pe care i-am testat. Timpul pe care-l avem la dispoziție e limitat, chiar dacă tu ești prea obsedat de propria-ți persoană ca să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spune: „Vreau să fii a mea, a mea pentru totdeauna. Te iubesc“. Mhm. Sigur. Nu. Bogdan apăruse pe la unsprezece, o salutase, nici rece, nici cald, și se luase la vorbă cu prietenii lui. Monica îi dăduse câteva târcoale. Era puțin amețită de Cinzano-ul pe care îl băuse cine știe de ce, căci de plăcut nu prea îi plăcuse. În cele din urmă, se apropiase de Bogdan și îl rugase să vină cu ea pe balcon. Nu îi scăpaseră privirile pline de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zigzag, stânga-dreapta-sus-jos, uneori se lovea de tavan cu un zgomot neplăcut, ca un creier care implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
noi. „L-am eliberat...”, l-a pus lângă pachetul de țigări, netezindu-i puful. De fapt, eu eram doar un spectator nesemnificativ, toată gesticulația ar fi trebuit să-i oripileze pe gazetarii de la masa de alături. Numai că băieții erau amețiți de alergătura de dimineață de la Judecătorie și de statul în burniță pe lângă sediul din Târgu Cucului, poate mai află ceva despre americanul pedofil și amanta lui intelectuală. Unul se-ntorsese bătut bine, fără cameră, de la un reportaj despre vila lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu vine nimeni. Iar hotelul devine atunci tractir. Știți ce-i aia tractir?" Nu știa, dar n-avea chef să asculte explicațiile orientale ale stăpînului. Îl lovise în față un aer vechi, cu miros stătut, nu era grețos, dar te amețea și te făcea să moțăi pe picioare. "Vreau o cameră. Mi s-a spus de la București că la dumneavoastră e foarte curat", încercă să-i cîștige bunăvoința. Ali Mehmet mormăi ceva, nu puteai decît să bănuiești că i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era prea gras pentru asta, da, da, prea gras ca să poată urî." Leonard Bîlbîie se simți foarte neplăcut, prințul vorbea iarăși ca pe vremuri, cînd se afla în Vladia, cu o morgă și o știință a zicerii care te putea ameți, vrăji, cuceri, iar dacă nu te lăsai, dintr-o dată te simțeai mic și rău, ca un cîine de maidan. Întîlnirea lor din această seară nu merita, cel puțin pentru el, nici un resentiment. "Dar dumneavoastră, prințe, ați cunoscut pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a trecut doar de atîtea ori pe sub fereastra de unde stăpînește aerul de deasupra așezării, s-a oprit iarăși în dreptul geamului, cu mîinile la spate, ca orice militar care gîndește. Trebuia să le spună ceva care să-i bucure, să-i amețească, dar care să nu însemne în fapt mare lucru. S-a întors brusc, iluminat parcă. Atunci cînd voia putea fi impresionant. "Domnilor, vă luați o povară grea, foarte grea pe umeri! E un plan măreț și aproape imposibil de realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sine vreo importanță, căci important era doar faptul că pe atunci fusese și ea tânără, presque une enfant, aproape un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în cafea ar face pe oricine să fie buimac, să amețească, să-i fie rău. Așa că au aterizat. Au debarcat pilotul. Au îmbarcat pungile. Domnul Jenson purtând în cârcă nitratul de amoniu. A apărut și fata lui Flint, Sheila, cu școala abia terminată și gata de decolare. Prin ușa deschisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-l mai trăise. Se îmbrăcă în fugă și se repezi afară, fără să se mai spele și să stea la masă. Se opri în fața pomului de la poartă și privi în sus, spre creanga din vis. Era atât de departe că ameți. O văzu, cu ochii minții, pe verișoara ei stând agățată cu picioarele în coroana înverzită și în clipa aceea știu că ea, nicicând, nu se va afla acolo lângă Luana, făcând ce face Luana, trăind ce trăiește Luana. O urî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se scărpină în vârful capului și se puse de acord că într-o oră vor fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța că, o dată ieșiți în stradă, le va veni și ideea salvatoare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite de emoție. Se lipiră unul de altul năuciți, căutând cu frenezie să aducă împlinirea viselor de altă dată. Așteptaseră atât, doriseră, cu ardoare, o clipă ca asta, de la prima zvâcnire de iubire. Amețiți de vin și de trupurile tinere, ce învățaseră între timp împlinirea, se rătăciră pe un drum fără întoarcere, uitând de îndatoririle și jurămintele conjugale. Rosti o iubise cu devotament, cu un fanatism ce-l împinsese la gesturi nebunești. Îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o floare, sperând că astfel își va șterge păcatele. Luana se înroși de nervi. Îi ceru să părăsească încăperea, până nu face un gest necugetat. Întorcând capul, când la unul, când la altul, ca la o partidă de tenis, Cordel ameți. Începu să urle isterică, luând apărarea bărbatului, învinuind-o pe fată că abia sosise în fabrică și deja atentase la pudoarea unui coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bucurie. La rândul ei, Luana se simțea, în sfârșit, împlinită. Avea să fie mamă, să țină în brațe trup din trupul său, așa cum milioane de femei o făceau în toate colțurile globului. Duse sarcina foarte greu. Voma tot ce mânca, amețea și abia se putea ține pe picioare. Stresat la gândul că ea ar putea pierde copilul, neștiind cum s-o ajute și încurajeze, pus în fața unei situații atât de delicate mai înainte de a învăța ce-i căsnicia și viața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu ochi pierduți. El nu putea realiza sfânta împlinire cu care-l milostivise Dumnezeu. Acel suflet era sufletul lui. Acel trup se născuse parte din trupul lui. Era incapabil să ridice tonul sau să-și bruscheze puiul în vreun fel. Amețea, purtat de o încântare fără margini, atunci când își strângea copilul la piept și-o iubea înzecit pe Luana pentru toată fericirea pe care i-o adusese în viața goală de până atunci. Familia Darie erau singurele persoane din vechiul anturaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Fericită că avea unde să iasă, dornică să învețe cât mai mult, ea trecu dintr-un curs în altul fiind mai mereu absentă la reprezentațiile de acasă. Seara, în așternut, mustrările și reclamațiile bărbatului ei rămâneau fără rezonanță. Ea îl amețea cu mângâieri, făcându-l să-și uite șirul și motivul pentru care pornise tirada. Mai greu era cu Sanda. Luana suferea s-o vadă atât de tristă și amărâtă, lipsită de un moment în care să-și tragă sufletul. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui nu erau altceva decât doi străini. O abandonă în pragul ușii și-o ignoră pe tot parcursul serii. Bău, peste măsură, așa cum nu-i era în obicei. La apariția Rebecăi Schtac, el se repezi spre ea cu ochi sticloși, amețit de nenumăratele pahare cu vin pe care le golise. Își înecase în licoarea lui Bach gelozia, neîncrederea, neputința, spaima că nu știe cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o declarație către director în care să justifice absența acestuia. Scoase o foaie de hârtie dar amână s-o facă. Nu se simțea în stare. Îi tremurau genunchii și starea de greață persista cu încăpățânare. Dădu să se ridice și ameți. Avea un gol în stomac pe care nu și-l explica. Din câte știa, deși nu era sigură pe amintirile ei, mâncase bine în ultimul timp. Se întrebă cum de nu comentase Nuța evenimentul morții Rebecăi. Cum de scăpase ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
La ce bun insistau să facă uitată o realitate peste care ea, în fapt, arătase că trecuse destul de ușor? Și de ce, naiba, Radu bântuia fabrica și nu era la închisoare? Se închise în biroul ei, pradă unei oboseli din ce în ce mai profunde. Amețea la fiecare mișcare a capului și-o durea în tot trupul. Privi pe fereastră și văzu copacii goi, arcuiți de un vânt puternic ce-i făcea să-i bată în geamuri. Se încruntă. Când venise toamna? Cu doar câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită de iubire, își cufundase degetele de atâtea ori, îi cădea acum neîngrijit, crescut fără măsură, peste chipul obosit. Inima i se frânse de o suferință cruntă. Îl ura. Nu voia să-l vadă, să-l audă, să știe de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită din vreme cu un botic nostim, ce voia să arate de departe o teribilă supărare, Luana, încadrată de buclele strălucitoare, îl ameți cu frumusețea chipului ei. Se rezemă de tocul ușii să-și tragă sufletul, să se dezmeticească și să nu-i cadă la picioare, făcând-o în acest fel să se îndrepte către el mai înainte de-a fi pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]