866 matches
-
dădu mânile. Lepădatu nu pricepea lămurit ce este, însă îl străbătu o înfiorare fierbinte, când o simți pe fată tremurând lângă pieptul lui. Îi cuprinse cu dreapta grumazul. Și ea i se zbătea moale în brațe, iar el o sărută amețit. —N-ai să te duci, așa-i că n-ai să te duci? zicea ea, și-l privea c-un fel de sălbătăcie. Vină desară la bordei, am să-l mân pe tătuca de-acasă... ș-om sta de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu sta, du-te înainte, că te ajung... Fata se desfăcu de lângă Lepădatu, își trase iar broboada pe ochi și peste gură; obrazul i se întunecă de ură. Șopti pripit: „Să vii, bădică...“ Și se strecură afară. Lepădatu rămase singur, amețit. Se cinchi jos iar, între blănile de oaie, lângă clitul de opinci. Încercă să lucreze cu custura și cu țăpușa, dar n-avea nici un spor. Bordeiul întunecos, în care trebuia să-l aștepte fata humelnicului, i se așeză în luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
izbiră în toate părțile. Bătut și de valul acesta greu, șopronul începu să se surpe. Mugind, vitele scăpau prin spărturi. Sărmanu avu un plâns omenesc de desnădejde. O plasă de stuh ca o aripă uriașă plesni pe Lepădatu. Se plecă amețit, căutându-și buzduganul, voind să se apere de un dușman. Vântul scăpătă ca o bătaie de pușcă prin spărtură și-l orbi cu omăt aspru. - Toate se petrecuseră într-o clipă, și vitele mugeau prin împrejurimi. - Căzut în brânci, Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia care-l ținea amețit. Se opinti c-un răcnet, trăgând de jos în sus jugul; Murgul rămase moale; necheză ușurel, într-un chip nou, cu totul straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-a rupt piciorul de la genunchi“, gemu el în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-am auzit spunând. (Îmi tremura vocea.) Eu sunt. Ești bine? O să mă contactezi într-adevăr cât de curând posibil? Te rog s-o faci. (Ce altceva?) Te iubesc, dragul meu. Sper că știi asta. Am închis, simțindu-mă tulburată, amețită, exaltată; îi auzisem vocea. Dar, câteva clipe mai târziu, am clacat. Să îi las mesaje pe mobil nu-mi era de ajuns. Puteam încerca să-i trimit un mail. Dar nici asta nu avea să-mi fie de ajuns. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că îmi ieșea prin toți porii. Într-o secundă eram scăldată de sudoare și a trebuit să fug în baie ca să vomit. Au trecut zece, poate cincisprezece minute, în care mi-am rezemat capul de vasul rece de porțelan, prea amețită ca să pot sta în picioare. Trebuia să-i vorbesc. Aș fi dat tot ce aveam, aș fi fost gata să mor și eu, pentru cinci minute în care să-i pot vorbi. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Am mai făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la o viață împlinită. Ce i s-a întâmplat... lui Trish? Cum a murit? Anevrism. Într-o seară de vineri a venit acasă de la serviciu, ca de obicei- era profesoară, profesoară de engleză. Pe la șapte a zis că se simte amețită și că îi e greață, la opt intrase în comă și la 1.30 dimineața, la terapie intensivă, a murit. S-a oprit. Ca și Aidan, Trish murise tânără și pe neașteptate. Nu-i de mirare că simțisem o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ore întregi, urmărind tot ce mișca în jurul Alhambrei. Cred că mi-aduc aminte că am văzut în ziua aceea soldați castilieni care cântau, strigau și se împăunau sus pe ziduri. Spre amiază, au început să se împrăștie în oraș, deja amețiți, iar Salma s-a resemnat să meargă să-și aștepte bărbatul acasă. Trei zile mai târziu, unul dintre vecinii noștri, un notar în vârstă de mai bine de șaptezeci de ani, care fusese luat ostatec o dată cu tatăl meu, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care a apucat-o zdravăn de cot spunând cu glas scăzut: — Să ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în mod vizibil amețiți și înarmați la fel ca el, cu impunătoare halebarde; toți ceilalți trecători se dăduseră în lături, spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajuns sclav, ca noi. Flamma ridică mâinile spre cer în semn de victorie, râzând. Apoi se întoarse spre Valerius. — Dobitocule... Dă-te la o parte! — Eu? — Praf te fac! — Ticălosule! Valerius îl lovi cu pumnul în maxilar. Flamma se clătină amețit și încercă să riposteze, dar Valerius îl împinse și-l doborî la pământ, sări peste el și se așeză la capătul unei mese. Flamma se ridică și se apropie de el cu pumnii strânși, gata să lovească. Valerius apucă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Fii - Vreme Bună considerase de cuviință să le stabilească, depășind orice închipuire și amintire, întrecând chiar previziunile mamei domnului Chawla, Ammaji, căreia îi plăcea să creadă că știe exact ce rezervă viitorul. Era o vară dintr-acelea care fac pulsul amețit al febrei să se ridice până la cer, în care până și legile sau regulile care rămâneau neclinitite, pline de semnificație, își pierdeau orice vlagă și se moleșeau ca plantele lăsate după-amiaza la soare. Căldura înmuia și transforma străzile în piscine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mi s-a înfipt în plafonul mașinii în mijlocul unui zgomot infernal ca de armă automată. Era exact ce-mi lipsea, zău așa. Și-așa capul, fața, spatele și inima mă dureau deja mai tot timpul, și în continuare mă simțeam amețit, înnebunit și leșinat după călătoria cu avionul. — Doamne, am exclamat eu. — Mda, mormăi șoferul din spatele geamului făcut zob. Nenorociții ăștia de americani. Șoferul taxiului meu avea în jur de patruzeci de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Spunk sau Butch Beausoleil. Ei îmi amintesc de copii. Ceea ce nu e cazul tău.“ Mi-a luat mâna și mi-a pus-o pe cașmirul electrizat ce-i acoperea coapsele - când mi-am simțit sula dând o zvâcnitură leșinată și amețită. A fost un noroc că plămânii Prințului Kasimir și-au ales acest moment să o trezească la viață. Caduta îmi spune că Lorne îi spune mămica acum. Chiar trag câte o beție zdravănă împreună. Lorne și-ar da și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unu, au impresia că gândurile și acțiunile lor sunt determinate de ființe din altă lume. Și oamenii care cred așa ceva nu sunt niște tâmpiți sau niște cerșetoare bâlbâite: sunt perceptori bântuiți de acufenă, avocați cu ochii bulbucați și birocrați bine amețiți. Înainte (și tare aș mai vrea să știu mai multe despre acest timp - înainte. Nu cred că astăzi mai pot afla multe despre el), înainte ca triburile astea cu fețe de extratereștri să ne fi cucerit, s-au tot gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmei, Ordonarea Finală a insulei mai putea aștepta puțin... Vultur-în-Zbor descoperi că încăperea se dizolva chiar când el întindea mâna către clanță. Șocul îi zgudui încrederea proaspăt dobândită. Se lăsă întunericul. Preț de o clipă bărbatul se simți orbit și amețit. Lumea părea să gonească în cerc. Când capul i se limpezi, abisinienii se adunaseră deja în fața lui. DOUĂZECI ȘI UNU Dansul are multe funcții. Este un spărgător de gheață social și un spărgător de nori ritualic. A fost dintotdeauna o dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru Virgil Jones) urma să aibă o surpriză. Domnul Jones a înconjurat încet corpul lui Vultur-în-Zbor, fredonând o notă joasă. în timp ce făcea asta, se întorcea de jur împrejurul lui, lăsând urme cu tălpile picioarelor la distanțe regulate. După un timp, simțindu-se amețit, s-a oprit. După un timp și mai îndelungat n-a mai trebuit să se gândească la ce făcea. Corpul său a preluat comanda și l-a condus pe cărarea întortocheată ca și când ar fi fost acționat de la distanță. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acord. Da, zise Vultur-în-Zbor, sunt de acord. î...la orice rană mi-ai provoca, spusese Virgil. - De acord, răspunsese Vultur-în-Zbor.) O’Toole se întoarse. — Hai, zise el, hai acum să încercăm din nou, da? Domeniul de interes? Fețele așteptau. Vultur-în-Zbor, amețit și încurcat, spuse, fără să știe de unde-i venise gândul: — Grimus. E Grimus. Ah! exclamă O’Toole, neștiind ce să mai zică. — Țț, țț, spuse Vânătorul. Din nefericire, ai darul de a atinge anumite puncte sensibile. Noi nu vorbim prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de mult timp, încât le-a devenit o a doua natură. De aici și tulburătoarea iluzie a realității, căreia i-ai căzut pradă, și acea aparență eterică, nepământeană. Ei locuiau aici, dar locuiau pentru preocupările lor, astfel că păreau detașați, amețiți, întregi. Priceperea le-a crescut odată cu puterea Efectului, ținând pasul cu el, astfel că i-ar fi putut rezista pe vecie. Moartea lui Gribb a schimbat totul. Acum sunt mulți cei care consideră că fac un efort încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă lași în pace treizeci de secunde, Suki? se plânse ea peste umăr. Am nevoie să fiu lăsată în pace. Suki, în mod surprinzător, o luă pe sora ei în serios. Desigur, draga mea, probabil că încă te simți puțin amețită. Sunt sigură că nu ai vrut să te repezi la Sam. Hai - îmi zise adoptând din nou vocea ei suavă și superficială de gazdă-, hai să mergem să înfruntăm lumea. Am să-l țin pe David departe de tine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
continuă mișcare, vorbind cu invitații, făcând prezentările, fiind, pe scurt, gazda perfectă. Cel puțin pentru un timp se pare că-și dusese la capăt responsabilitățile. Îmi aduceam aminte de câte ori o văzusem lângă bolul cu punch. Era beată sau oricum numai amețită, dar clar băuse câteva pahare mai mult decât de obicei. —Bună, Sam, mi-a spus în timp ce urcam pe scări. Te simți bine? Oh, da, i-am răspuns cu diplomație. Ziua perfectă de duminică. A fost foarte drăguț din partea lui Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Charles nu ne mai stă în cale. Nu îl plăceai? Se pare că numărul mai mare de pahare avea efectul de a-i deschide gura. Dar poate că și soarele a contribuit la asta; te făcea să te simți mai amețit decât erai. Geneviève a închis ochii și a dat din nou din cap. Era modul ei de a spune un „nu“, categoric mai puternic decât ar fi putut spune prin cuvinte. Englezii nu erau nici pe jumătate la fel de buni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nu mi-e rușine să recunosc că am băut. După cum nu-mi era rușine - dar atunci nu mai știam ce-i cu mine - să ies beat în lume. Să mă duc beat de dimineață la serviciu, să discut cu feluriți amețit, să duhnesc permanent a băutură, cu limba împleticită, cu scrisul șui, ilizibil și toate celelalte, multe și penibile. Deși - cu o lașitate pe care încerc s-o reprim - îmi pare ușor rău că nu s-a găsit cineva atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pronunțe numele soției) „se află acum În dumneavoastră... De aici vi se trage tot răul existențial...” „Răul a existat dintotdeauna...” „A existat doar ca posibilitate, acum el s-a materializat...” „Nu e doar răul meu acolo”, murmură Noimann, pe jumătate amețit. „Desigur”, aprobă ciungul. „E răul tuturor. Avem de-a face cu un fetus blestemat!” PAGINĂ NOUĂ Andante non troppo Noimann se cutremură. Cuvintele ginecologului ciung puneau gaz pe foc. De atâtea ori se gândise, chiar fără să fie superstițios, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de doi ani. Atacurile de panică pot apărea În orice moment” și alte aberații... În privința atacurilor de panică, Noimann nu avea dubii. Ele puteau apărea, o știa din propria experiență, oriunde și oricând. Nu trebuia să fii nici măcar mahmur sau amețit ca să simți că luneci Într-un abis dubitativ, din care greu puteai ieși. Acum În memorie Îi venea o altă scenă, petrecută tot la Corso, În aceeași companie... PAGINĂ NOUĂ VI. Aria lui Satanovski ... Se făcuse deja ora șase. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]