2,414 matches
-
amfiteatru, cu fagurii viilor învăluindu-te la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele cărora soarele și pământul și-au cuibărit dogorâtoarea dragoste a tuturor anotimpurilor. Nicăieri natura nu apare mai măreață ca în amfiteatrele înlănțuite, cățărate pe cele mai înclinate și amețitoare pante, cu totul neeconomice pentru alte culturi, cu excepția viței-de-vie. Podgoria Huși, consemnată în hrisoavele marilor domnitori, de la Ștefan cel Mare care avea cramă și vie domnească la Huși, și-a mărit faima
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că și-a mîncat mălaiul... Cotoronțul a trăit un moment dramatic: povestește cum și-a uitat în tren bidonul cu vin (nou) și-i convins că va realiza proza etalon, proza viitorului. Îl confirmă generația PRO, care lipește pe ușile amfiteatrelor (unde au conferențiat Ibrăileanu, Călinescu, Petrovici, Cioculescu, Simenski, Caraman, Dima, Drăgan) instrucțiuni pentru un concurs literar: "Fredonați, Fredonați. Fredonați; Literatura s-a zis cu ea. Literatura e cacealma. Trimiteți 5 poezii sau proze pe dischetă sau prin e-mail. Numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile în trepte de pe dealurile pietroase ale Dobrogei. Când trecea Ea. Băncile afișau Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luăm pe rînd, din aproape în aproape, ca să înțeleagă tot prostul. Cît ziceați că e deschiderea? Zece mii? O nimica toată dacă te gîndești la ce pot barosan ne așteaptă, adaugă zvîrlind pe masă un mototol de hîrtie. La primele întîlniri amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să fie convingător de la început? Omisese ceva foarte important sau era de vină doar neîncrederea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un amfiteatru prin care bate vîntul, fără nici o privire ațintită asupra sa, fără urechi atente la cea mai mică bîlbîială, la cea mai măruntă greșeală de exprimare, încerca Bătrînul să-l convingă. Își bătea joc de el? încerca doar să-l încurajeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
numai cîteva minute, ar fi fost nevoie și de ambulanță. Sectoriștii i-au legitimat imediat pe cei de față, au completat cîteva procese verbale, i-au tras deoparte pe cei doi și abia după aceea s-au hotărît să evacueze amfiteatrul. Să nu creadă ei că ăsta e sfîrșitul, încercă să-l încurajeze Delfinaș imediat ce totul se potolise și rămăseseră iar singuri pe un trotuar în colțul străzii Quinet. Noi doi abia ne-am întîlnit, adăugase. Vorbește serios? O fi nebună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai elocvent pe care l-a ținut vreodată. Se credea că va cuprinde în cuvinte toată înțelepciunea pe care o acumulase în decursul vieții. Într-un final, veni și ziua cea mare, iar mii de persoane se îngrămădiră într-un amfiteatru, așteptînd cu nerăbdare pe marele om și discursul său. Churchill s-a ridicat, s-a îndreptat către microfon și a spus: "Să nu te dai bătut niciodată, niciodată, niciodată, repet, niciodată". Apoi s-a așezat la locul său. Acesta a
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
pentru el, să-l cocoț sus! Ușurel, că-l poți enerva și mai mult. Guran pe loc a trecut la opoziție. După doi ani scapă și va redeveni făcător de miniștri. Viitorul ministru Marcel stătea într-o bancă situată pe la mijlocul amfiteatrului, urmărind formal expunerea tezei de doctorat a soției sale, Mirela. Marcel era economist, de fapt contabil, și Mirela era cadru didactic la Matematică. Privea admirativ cum nevastă-sa umplea tablă după tablă, cu calcule foarte complicate, cu o ușurință dezarmantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
soției sale, Mirela. Marcel era economist, de fapt contabil, și Mirela era cadru didactic la Matematică. Privea admirativ cum nevastă-sa umplea tablă după tablă, cu calcule foarte complicate, cu o ușurință dezarmantă. Este deșteaptă, ce mai, gîndea Marcel. În amfiteatru erau numai capete luminate, profesori din alte centre universitare și din Iași. Marcel și-o amintește pe Mirela la bucătărie, spălînd vase, făcînd mîncare și alăptînd copilul. Doamne, cîte preocupări casnice și uită-te ce limbaj academic are! Cîte lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un valoros sprijin în elaborarea tezei. Vă felicit, domnule Marcel, aveți de ce să vă mîndriți. În mintea sa, Marcel le răspundea în gînd sincer: Să mă mîndresc la colegii de pahar? Cum ar putea ei să înțeleagă atmosfera din acest amfiteatru? Viața lui Marcel a fost o înșiruire de relații cu fel de fel de brute, bețivi, golani și doar la facultate acumulase ceva, dar a pierdut prea ușor totul, după aceea. Omul reface drumul parcurs și constată că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de acasă și m-am Întors de acolo tot acasă. Era În 1961-1962. Din ianuarie ’63, aveam să trec scurt din internatul altei școli În banca din sala de clasă din aceeași clădire, iar mai tîrziu, din căminele studențești În amfiteatrele și sălile de seminar ale universității. Numai În acel prim an am pornit-o În ceată la drum, sporovăind ungurește și din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asemănătoare La plecare, în loc să iasă ca de obicei pe ușa facultății de matematică, o apucă înainte pe un coridor spre facultatea de filologie, sperând să întâlnească pe vreun scriitor sau cu vreun profesor cunoscut al facultății vecine. După ce trecu de amfiteatrul Odobescu și o făcu la stânga pe lângă lift, fără ca, bineînțeles, să dea ochi cu nici o figură de literat celebru, el coborî în holul facultății de filologie și dădu să o apuce spre ieșire. Dar imediat observă, în partea cealaltă a holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare naturalețe de la lucrurile cele mai serioase la năzdrăvănii juvenile și din amfiteatre ori săli de seminar, în salonul zugrăvit și dichisit de la Carul cu Bere, localul său preferat. Desigur, s-ar fi dus și la Capșa, dacă i-ar fi dat mâna. Era și un mare afemeiat și, chiar din primele săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se abătu pe la facultatea de filologie, cu gândul să-i dea de urmă. Nu îi fu deloc greu să găsească grupa din care făcea parte. Studenții filologi din anul întâi tocmai se aflau la un curs de teoria literaturii în amfiteatrul Hasdeu, astfel că trebui să aștepte răbdător pauza. În vreme ce aștepta, el se gândi bine ce pretexte ar fi putut să invoce pentru faptul că nu-i mai dăduse nici un semn de viață și pentru a putea reînnoda, de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
năvală afară studenții, inima îi zvâcni în piept, cu emoție și cu teamă. Dar surpriză și dezamăgire: nici urmă de Felicia printre studenții care ieșeau din sală. Zadarnic o așteptă, sperând s-o vadă totuși apărând mai târziu. Nici în amfiteatru nu dădu de ea. O găsi, în schimb, pe bruneta care fusese, împreună cu prietenul ei cel înalt și blond, în holul facultății atunci când o cunoscuse pe Felicia. Ea îi spuse că Felicia nu fusese la cursuri decât în prima săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tot cu glume sau cu vorbe în doi peri, ceea ce-l făcea să treacă drept un tip simpatic și destupat la minte, care nu privea lumea prin ochelari de cal, ca alții. Astfel că prezența unui student de la matematică în amfiteatrele celor de la filologie, unde nu se limita numai să audieze cursuri de literatură și de estetică, dar adesea își lua chiar notițe cot la cot cu filologii, ajunsese sa fie ceva obișnuit. Profesorul Vianu, care îi reținuse bine figura, de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să afle mai multe în legătură cu ea. Acest lucru îi dăduse mult de gândit, fiindcă nu reușea să-i găsească nici un fel de explicație logică. Și în anul al doilea, întâlnirile lor aveau loc tot la universitate, pe holuri și în amfiteatre, ca la început, iar după cursuri el o însoțea până în dreptul Cișmigiului, unde invariabil ea își lua rămas bun de la el, cu un aer parcă din ce în ce mai misterios, grăbindu-se apoi să se facă nevăzută undeva pe aleile parcului. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un coș de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca și scoase dinăuntru o coală împăturită cu grijă. Cu inima zvâcnindu-i de emoție, el recunoscu scrisul caligrafic al Feliciei și citi următoarele rânduri: "Dragă uriciosule, Am tot așteptat un semn de viață de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țara vecină, care luau de la o zi la alta, nu mai era nici o îndoială, turnura unei insurecții anticomuniste și antisovietice. Împreună cu Dobrescu și cu Romică ochelaristul, Victor ajunse să-și petreacă o bună parte din timp pe holurile și prin amfiteatrele celor de la filologie, unde se puteau auzi remarci și comentarii destul de îndrăznețe, directe sau aluzive, despre ce se întâmpla la Budapesta: Ai dracului, ungurii ăștia, nu ca noi! Când nu le convine ceva, ies cu toții în stradă și-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sandule? îl întrebă pe medicinist. Acesta nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia lui Victor, plecară cu toții la facultatea de filologie. Se nimeriră la țanc. În fața unui amfiteatru dădură peste un grup de filologi, care tocmai comentau ultimele vești despre evenimentele din Ungaria, ca și ieșirea la rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la Budapesta era exclusiv problema ungurilor și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bucluc! îl auzi Victor pe amicul Dobrescu șoptindu-i îngrijorat la ureche. Hai la Carul cu Bere, că fac eu cinste... Parcă ziceai că ție nu ți-e frică! i-o întoarse Victor și, zărind-o, printre fetele din amfiteatru, pe Felicia, o salută, făcându-i un semn cu mâna. Dobrescu îngăimă o scuză, mai stătu pe acolo câteva clipe, apoi se fofilă printre studenți și dispăru. Ți-a plecat prietenul, observă politehnistul Tase. Nici o pagubă! spuse Victor înțelegător. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
porni o discuție animată în legătură cu atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii aveau un curs de socialism științific, iar profesorul întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să se mute în amfiteatru. Ideea fu imediat acceptată și studenții se grăbiră să părăsească holul unde staționaseră până atunci. Lângă ușă mai rămase doar un singur student, ca să le dea celorlalți de veste când avea să vină profesorul de marxism. 8 În loc să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vedere, mai ceva ca în filme. Irina era o fată nu doar atrăgătoare, ci și inteligentă și plină de viață: îl atrăsese irezistibil, cu forța unui magnet. În ultimul an de studenție, înainte de licență, își făcuse veacul mai mult prin amfiteatrele și sălile de dans și de canto ale Conservatorului decât prin austerele săli ale celor două facultăți pe care le urma și din care doar pe una avea s-o finalizeze cu examen de licență. Cu toate că nu erau decât logodiți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
le sunt asociate. Dacă dl. Popescu ar ține cont de faptul că satisfacția colectivă crește cînd el se spală pe dinți, ar face-o, cu siguranță, mai des. Dacă studenții ar fi nu-i așa? sensibili la satisfacția profesorului în fața amfiteatrului plin, ar veni în număr mult mai mare la cursul său. Dacă întreprinderea poluantă ar ține cont de efectele nocive ale producției sale asupra colectivității, ea ar produce mai puțin sau ar pune la punct mai multe mijloace pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu reducă, să nu afecteze consumul celorlalți. Se înțelege că bunul nu este cu adevărat colectiv decît în măsura în care consumul său nu este îngrădit, limitat. De pildă, cînd cursul are un asemenea succes încît nu se mai găsesc locuri libere în amfiteatru, consumul unora începe să se facă în detrimentul altora. Piața concurențială este în mod clar ineficientă pentru producția unei categorii particulare de bunuri colective, așa-numitele "bunuri colective pure" sau "servicii colective pure". Un bun (sau serviciu) colectiv pur este un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]