549 matches
-
de poezie generală. Dramaticele, București, 1878; Marmontel, Bărbatul bun, București, 1832, Femeia bună, București, 1832; Byron, Din scrierile lui..., I-III, București, 1834, Corsarul și Lara, București, 1837, Din operile lui ..., I-III, București, 1837-1839, Don Juan, București, 1847; Molière, Amfitrion, București, 1835; J.-J. Rousseau, Julia sau Nuoa Eloise ori Scrisori a doi amanți locuitori într-o mică cetate la poalele Alpilor, I, pref. trad., București, 1837; Cervantes, Don Chișot de la Mancha, I-II, București, 1840; Felice Romani, Norma, București
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
decorului american, J.O. Noyes s-a îndreptat cu același poștalion spre țărmul bulgăresc al Dunării, glosând pe seama imaginilor lăsate în urmă, a primitivismului mijloacelor și căilor de transport, a moravurilor și tradiției istorice cu care localnicii, prin vocea unui amfitrion bucureștean (Ion Bibescu) nu conteneau a se mândri 25. Popasul nocturn făcut la Călărași i-a prilejuit neobositului călător american câteva constatări voit concluzive, desprinse din peisajul politic contemporan și din desfășurarea evenimentelor în mijlocul cărora se afla. „Valahii - nota el
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la care asistau celebrități ale timpului, Titu Maiorescu și B.P. Hasdeu între alții. Savant în toată puterea cuvântului, este acceptat ca membru al Junimii bucureștene, în cadrul căreia prezintă părți din lucrarea Literatura populară română (1883). De față se aflau, alături de amfitrion, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Petre Ispirescu, B.P. Hasdeu, prieteni ai lui G., despre care acesta va lăsa, la bătrânețe, prețioase amintiri. Frecventează de asemenea cercurile literare ale lui Take Ionescu, I. Haimann și I. I. Roșca și are
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
Neuitata restanță (1979) și Planeta Sadoveanu. Mai publică două librete de operă, Arcade peste timp (Iași, 1977) și Horia - Vulturul răzbunării (Roma, 1980). Traduce pentru Teatrul Național „V. Alecsandri” din Iași piesele Celestina de Fernando de Rojas (premiera în 1972), Amfitrion de Peter Hacks (premiera în 1975) și Căpitanul din Köpenick de Carl Zuckmayer (premiera în 1976). SCRIERI: Prințul nisipurilor. Povestiri de noapte, București, 1969; Visând la California, Iași, 1977; Audiență de noapte. Confesiuni imaginare, Iași, 1983. Repere bibliografice: Florin Faifer
FILIP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
unu”. Legătura este ruptă, fiindcă tânărul își tipărește, fără să-și consulte mentorul, placheta Bust. Totuși, grupul de la „unu” îl va sprijini pe fostul său colaborator, inculpat, împreună cu Geo Bogza, pentru „atac la bunele moravuri”. O vreme frecventează cenaclul Sburătorul, amfitrionul apreciindu-i proza (Oameni provizorii sau Oameni și vâlvătăi), din care un fragment apare, în 1935, în „Viața românească”. Până la sfârșitul războiului, în condițiile persecuțiilor rasiale, numele nu îi mai apare în presă. Tipărește totuși cartea Pinocchio în împărăția jucăriilor
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
radical, nu accepta ideea de modernitate, ceea ce determină respingerea candidaturii la votul în plen. De numele lui L. se leagă însă activitatea și prestigiul pe care îl are cenaclul literar Sburătorul, deschis tuturor din aprilie 1919 în locuința criticului, un amfitrion desăvârșit. Au trecut prin acesta, într-un sfert de veac, reputați creatori și o sumedenie de aspiranți, esențială fiind însă contribuția la modernizarea literaturii române. Imaginea criticului în posteritate îndreptățește convingerea lui Eugen Simion că după Titu Maiorescu L. este
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
bucureștene. Invitat de un prieten al rudelor sale regățene, moșierul Grigore Iuga, să îi facă o vizită la conac, Titu Herdelea descoperă satele flămânzite. Trăiește îndată răscoala de aproape, fiindcă pârjolul cuprinde și satele din zona unde se află latifundiile amfitrionului, ale Nadinei, soția sa, și ale tatălui acestuia, bătrânul boier Miron. Nadina și Miron Iuga îi vor cădea victime. Cartea zugrăvește evenimentele din 1907, o sângeroasă tragedie socială, dar și o criză de conștiință individuală. Titu Herdelea, junele romanțios, înflăcărat
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
se reflectă lipsa de cultură și civilizație, de educație din societatea în care trăim. Artiștii vin, majoritatea, dacă primesc vreun premiu. Cei mai mulți preferă să stea "pe margine" și să comenteze negativ și distructiv. Ion Caramitru - directorul programului Gala Uniter și amfitrionul spectacolului - este supus unei lecții de disecție an de an. Rareori i s-a recunoscut (lui și echipei de la UNITER) meritul extraordinar de a susține un eveniment, de a invita mari personalități artistice și culturale din țară și de aiurea
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
în 1921, și Facultatea de Drept, luându-și licența în 1924. Începând din 1926 face studii de drept la Paris, dar intenția de a obține un doctorat nu se va realiza. A frecventat cenaclul lui E. Lovinescu, fiind descris de amfitrion ca un tânăr „timid, nostalgic, sentimental”, „iepure de casă pitit după o frunză de varză”. A debutat cu poezia Tristeți de toamnă la „Sburătorul literar” în 1922, iar editorial în 1923 cu placheta Restriști. Desfășoară o intensă activitate publicistică proavangardistă
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
a copilărit, se răsfrânge în prozele ei de mai tîrziu. A învățat la Școala Centrală de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare la Universitatea din Geneva. Împinsă de veleități scriitoricești, participă la ședințele cenaclului Sburătorul, unde, potrivit însemnărilor amfitrionului, face o figură mediocră. S-a avântat și în politică, aderând la Partidul Național Agrar, ulterior la Partidul Național Creștin. De numele ei se leagă înființarea unor cooperative pentru femei la sate. A elaborat, se pare, și un roman inspirat
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
era în țară și refuza să devină clironomul averii, impresionante, a tatălui vitreg, Costache Conachi. Din moștenirea lăsată de Petrache Negre își păstrează moșia de la Mânjina, care avea să fie un loc de întrunire al unioniștilor din cele două provincii. Amfitrion prețuit pentru tactul, modestia și chibzuința lui, pentru caracterul său ales, N. se bucură de multă autoritate. În 1845 ajunge în Anglia. La Paris, în 1848, înmânează Guvernului Provizoriu tricolorul românesc, realizat - după unele mărturii - chiar de el, prin combinarea
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
Internaționale al Universității de Stat Chico (California, SUA), având strânse legături cu comunitatea românească de aici. Colaborează la „Clopotul cultural artistic” Botoșani, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, Viața românească”, „Orizont”, „Steaua”, „Bucovina literară”, „Clopotul”, „Crai nou”, „Hyperion”, „Amfitrion”, „Pagini bucovinene”, „Caiete botoșănene”, „Confluențe”, „Orient latin”, „Porto-Franco”, „Tibiscus”, „Glasul națiunii” (Chișinău), „Literatură și artă” (Chișinău), „Glasul Bucovinei” (Cernăuți-București), „Lumina” (Pancevo), „New York Magazin”, „Lumină lină”. „Gracious Light” (New York), „Luceafărul românesc” (Canada) ș.a. Debutează cu versuri în revista „Lumina” a liceului
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
sine și cu lumea. Perspectiva de abordare este a mitului modern al seducătorului; cele două cărți sunt de fapt componente ale unei macrotrilogii, Don Juan, a cărei ultimă parte este nu un roman, ci, la rândul ei, o masivă trilogie, Amfitrion (1994), formată din volumele Demonii mărunți, Procuratorii și Alberta. Deși întâmpinat de critică cu o ciudată reticență, Amfitrion este o întreprindere vastă, vădind o ambiție artistică temerară, un pariu cu miză enormă, în mare parte câștigat, o operă care cuprinde
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
fapt componente ale unei macrotrilogii, Don Juan, a cărei ultimă parte este nu un roman, ci, la rândul ei, o masivă trilogie, Amfitrion (1994), formată din volumele Demonii mărunți, Procuratorii și Alberta. Deși întâmpinat de critică cu o ciudată reticență, Amfitrion este o întreprindere vastă, vădind o ambiție artistică temerară, un pariu cu miză enormă, în mare parte câștigat, o operă care cuprinde unele dintre cele mai bune pagini scrise de B. Ziua și noaptea (1998), prezentat de autor ca prim
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
simbolic Don Juan - Don Quijote. E în joc o tipologie a „slabilor” și „puternicilor”, dar cei doi termeni ai opoziției se regăsesc de fapt asociați paradoxal și complex în „personajul enorm” (Grobei, Minda, Castor Ionescu, Rogulski din Don Juan, Marchievici din Amfitrion, Jiquide din Ziua și noaptea), el însuși o lume, polimorfă, tensionată, în care sălășluiesc laolaltă polaritățile forței și slăbiciunii, semnificând în fond divergența dintre aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
CRISTEA SCRIERI: Francisca, București, 1965; În absența stăpânilor, București, 1966; Animale bolnave, București, 1968; Îngerul de ghips, București, 1973; Bunavestire, Iași, 1977; Don Juan, București, 1981; Drumul la zid, București, 1984; Pândă și seducție, București, 1991; Elegii parisiene, Cluj-Napoca, 1991; Amfitrion, vol. I: Demonii mărunți, vol. II: Procuratorii, vol. III: Alberta, București, 1994; Confesiuni violente. Dialoguri cu Constantin Iftimie, București, 1994; O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban, îngr. Ovidiu Pecican, București, 1994; Spiritul românesc în fața unei dictaturi, pref. Ovidiu Pecican
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Petrescu, Moment Nicolae Breban, ST, 1995, 1-2; Nicolae Bârna, Don Brebjuan, Don Brebjote, CC, 1995, 3-4; George Pruteanu, Pești de plastic în acvarii diferite, RL, 1995, 45; Caius Dobrescu, Aventurile unei provocări (mereu) amânate, RL, 1995, 45; Gabriel Dimisianu, Nedreptățitul Amfitrion, RL, 1995, 45; Simona Sora, Apocalipsa după Breban, RL, 1995, 45; Nicolae Bârna, Banalități interesante, CC, 1996, 6-7; Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, 1996; Micu, Scurtă ist., III, 148-158; Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei, București
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
romancier și visul său estetic din dictatura de zi și noapte, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Două dimensiuni europene (interviu cu Nicolae Breban), F, 2000, 5; Nicolae Bârna, „Animale bolnave” - o paradigmă a romanului brebanian, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Amfitrionul brebanian - eros divin și eros uman, F, 2000, 5; S. Damian, Silueta câinelui, APF, 2000, 6-8; Alex. Ștefănescu, Nicolae Breban, eseist amator, RL, 2000, 30; Dicț. esențial, 111-116; Dimisianu, Lumea, 128-158; Grigurcu, Poezie, I, 139-144; Ghițulescu, Istoria, 411-413; Manolescu, Lista
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
care-l mână la acțiune. Cu aceiași forță satirică, săpând ca apa tare, Marx a gravat în câteva cuvinte chipurile personajelor politice burgheze din vremea sa, Marrast, liderul republicanilor de dreapta în guvernul provizoriu e «sfântul părinte». Marrast, «gentilomul tricolorului, amfitrionul și totodată trubadurul cinstitei republici»; ministrul Odillou Barrot, «nulitatea solemnă, platitudinea conștiincioasă» transformată brusc în «Orlando Furioso» la ideea pierderii portofoliului abia înșfăcat; generalul Cavaignac asasinul muncitorilor francezi e arhanghelul Cavaignac «salvatorul» ordinei și proprietății. Galeria de portrete ale comandanților
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lectură. Mai sunt încă locuri goale, dar Herius are dreptate. A întârziat. Era datoria ei să fie la ușă să-și întâmpine primii invitați. Însă până în ultimul moment a sperat că totuși Gallus își va îndeplini și el obligațiile de amfitrion. Noroc că nomenclatorii sunt toți grămătici stilați, obișnuiți cu relațiile sociale. Sigur i-au întâmpinat cum se cuvine pe musafiri. Cineva a luat deja loc pe estradă și citește. Rămânem aici, îi șoptește lui Herius și-l împinge înaintea ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu mai înfăptuim nimic vrednic de laudă, socotim că nici lauda nu-și mai are rostul... — Mărite Nero, îl aduce la realitate o voce sonoră, am ajuns ca-n Roma-ntreagă truda brațelor cinstite să nu mai aducă nici un rod. Amfitrionul ridică din umeri a neputință. — Străvechiul templu al Capenei, continuă necunoscutul, unde se zice că Numa se-ntâlnea la miez de noapte cu nimfa lui, a ajuns astăzi al nimănui... — Și ce-ai vrea să fac eu? se impacientează gazda
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după amiază am tren spre Iași. - Nu mergeți cu noi la nuntă? - ?! - Haideți cu noi, măcar să vă mai relaxați un pic! Am urcat în mașina domnului director și am descins la nuntă. După câteva vorbe șoptite la urechea unuia dintre amfitrioni, toți ochii erau ațintiți pe mine așa, ca și cum aș fi fost o persoană foarte importantă. Când să intru pe poartă, mi s-a întins o sticlă cu vin cam pe trei sferturi, fiind îndemnat să beau în cinstea tinerilor însurăței
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
C.A.E.R. de la Varșovia, în anul 1962, unde însă nu s-a ajuns la un numitor comun, iar în documentul adoptat, intitulat "Diviziunea internațională socialistă a muncii", nu s-a consemnat niciuna dintre propunerile de mai sus. Profund nemulțumit, amfitrionul Conferinței, W. Gomulka, a declarat că, dacă 50% din cele discutate s-ar realiza ar fi foarte bine, iar N. S. Hrușciov a afirmat neîncrezător spunând că și 30% ar fi bine. Ideile respinse la Varșovia și-au găsit însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
remarc faptul că, în vreme ce Principatele Române s-au folosit de concurența dintre Marile Puteri, spre a-și afirma poziția de stat riveran, guvernanții noștri, pentru motive care ar trebui, totuși, să fie cunoscute (dezvăluite), se simt bine în rolul de amfitrioni pentru Federația Rusă, ducând în derizoriu șansele de a fi stăpâni pe ceea ce ne aparține de drept. Și mai simptomatică mi s-a părut, însă, atitudinea reprezentantului Germaniei (ministru plenipotențiar în M.A.E.), care, într-o discuție purtată cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Nu-mi puteam scoate din minte cuvintele lui Fumero, nici fața acelui polițist care mă prinsese, probabil ca să mă protejeze. Imediat am băgat de seamă că apa Începea să se răcească și am prepupus că epuizam rezerva de apă a amfitrionului meu. Am stors ultima picătură de apă călduță și am Închis. Aburul se ridica din pielea mea ca niște fire de mătase. Prin perdeaua dușului, am Întrezărit o siluetă nemișcată, În dreptul ușii. Privirea Îi strălucea ca a unei pisici. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]