964 matches
-
blând, ceresc, Cad petale dintr-un nor! Peisajul îngeresc, Dă trăirilor fior! Portocalii din castele Și cireși de luna mai, Plini de gânduri și mistere, Plâng spre noi cu flori din Rai! Se purifică Pământul! Se îmbracă-n haina albă! Amorțește-ncet cuvântul, Admirând podoaba dalbă! Orizontul înfrățește Albul cu un cer senin, Semn că totul se unește Pentru viață și destin! Referință Bibliografică: Se purifică Pământul ! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1466, Anul V, 05 ianuarie
SE PURIFICĂ PĂMÂNTUL ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352234_a_353563]
-
Și s-a oprit și vântul, e liniște deplină... Mai aud, din când în când, cum trece o mașină. Toată noaptea n-am dormit, că tot am stat pe gânduri; Anii tot se înmulțesc și-n carne sapă riduri... Îmi amorțise-o mână, spre umbra ta, întinsă... Și te-am văzut fecioară, în candela aprinsă; Mi-am amintit că iarna e anotimpul tău Și-ai apărut mireasă, bătând la geamul meu. M-am ridicat în grabă, îndată să-ți deschid... A
DORMI? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356341_a_357670]
-
sobă, lemnele trosnesc ... și în mine ard intens clipele de dor. Aud ecoul tainic al amintirilor tale. Ele sunt păsări ce și-au făcut adăpost în copacul umbros al sufletului meu, nepărăsindu-l nicio clipă. Trilul lor răsună în inima amorțită de durere. Scriu ... mâna parcă e de plumb, se mișcă anevoios, de fapt în întregul corp simt o mare greutate. Suferința e cumplită, o simt peste tot, în fiecare celulă, în fiecare atom. Suferința mi-a pătruns adâncimile sufletului. Lacrimi
LACRIMILE, PICĂTURI DE SUFLET de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356472_a_357801]
-
amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru doar ecoul mai susține vântul în amurg înlănțuit de trupurile amorțite în cenușă nu vreau să fiu viu în tine nu poți să mori singură de mine Referință Bibliografică: am existat în tine / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
AM EXISTAT ÎN TINE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356482_a_357811]
-
peste tot, reciproc. Nici nu am simțit, când ne-am trezit aruncați pe covorul generos, care ne oferea spațiu din plin. I-am căutat, febril, gura, sânii, tălpile picioarelor. Mușcam, sălbatic, sfârcurile întărite, buzele, gâtul, coapsele-i rubensiene, pradă patimii amorțite în timp. Vibra, abandonată definitiv, sub apăsarea greutății mele, învăluită de plăcere. O penetram, îmbătat de dorința bărbatului posesiv dintotdeauna. Gemeam, amândoi. Devenisem întregul, unul și același univers. Așa am adormit, dincolo de noi, de realitatea care avea să ne trezească
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
stihiile din oameni croncănitul corbilor nu a fost nicicând mai penetrant femeia aceasta care cerșește își poartă copilul desculț prin ploaia rece fără să-i pese de plânsul lui tot mai dureros ea îi intinde mana la fereastra fiecărei mașini amorțit de frig copilul se prăbușeste pe șosea în fata unei mașini care nu știe că oamenii uneori cad la fel ca și frunzele și nu se mai ridică pe șosea e sânge , nimeni nu-și smulge părul nimeni nu plânge
COTIDIAN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356702_a_358031]
-
cu încântare și frumos? Să fie versul lui Vasile Popovici această fascinantă punte dintre cer și pământ ? Citind poemele din acest volum, stau și mă gândesc dacă nu cumva ochiul cerului le-a scris; pentru că lumina irizațiilor metaforei poetului, te amorțește în câte un gând de unde nu mai vrei să pleci. A plecat de-acasă Dumnezeu; năzuințele pe rând ne pier. Cui să spunem că ne e atât de greu?! coborâm privirile din cer”. (A plecat de-acasă Dumnezueu). Asimilat cristalului
EXEGEZĂ REALIZATĂ DE MARIA COZMA ( PARIS) VOLUMULUI DE POEZII ,,ARC DE CURCUBEU” – AUTOR VASILE POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/356684_a_358013]
-
ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele narcise Privesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele. Cu razele-i
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
încălzită, așa că Dorian pentru a se încălzi aprindea pe rând cele trei lumânări, arse pe jumătate și acum asităm la o scenă demnă de Fetița cu chibrituri, basmul lui Hans Ch. Andersen, cu același sfârșit tragic, frigul din biserică îl amorțește, adoarme, în vis apare Maria, colega lui din gimnaziu, care murise, îi face semn să se apropie, îi întinde mâna, Dorian se stinge. Este găsit de preot și de copilul cu care fusese cu Iordanul și din nou clopotele anunță
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu aeru-i asmatic. Pitită
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
zi. Mergea tiptil cu brațele încărcate cu lemne, alintându-le la piept, apoi le vâra ușor în sobă. Un pic mai târziu lemnele, cât erau ele de lemne, pârâiau, șuierau, pocneau, topindu-se într-un cântec de leagăn ce-mi amorțea pleoapele îndată, făcându-le să cadă lin ca niște plăpumici peste ochii obosiți. O văd îmbujorată, cu același zâmbet cald, lovind cu sârg un aluat gros de covata de lemn, ca mai apoi să-l mângâie și să-l umple
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
necrezut de mare al spectatorilor. De aceea, la cabine, maestrul Ion Caramitru mi-a pus o întrebare de mare forță a lămuririi despre cum faima unui oraș poate crește și descrește într-o secundă prin participarea lui vie sau neparticiparea amorțită la evenimentul cultural: „toți oamenii aceia erau din Bacău?” (întreba despre spectatori). O haină frumoasă nu te ferește de frig mai bine decât o haină călduroasă, dar aceea frumoasă mai înflăcărează pe deasupra, ochii. Așa mi-a căzut acea întrebare a
ION CARAMITRU. DIN NECUPRINS, ÎNTR-O SINGURĂ STRÂNGERE LA PIEPT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370790_a_372119]
-
nouă, este mai mult schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește Iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii, de aspră vreme. Pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru Iarna-n agonie. Dar s-a-ntors, să împietrească pe Dochia, în statuie. Se mai zvonește în popor, c-ar fi ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. Vin
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
nouri blestemați ți-au întunecat zările? Am nevoie să știu cine a avut nevoie mai mare de tine? Ce ți-au promis spiritele întunericului mai mult decat ți-am putut oferi aici, pe pamant? Te vreau să îmi deschizi genele amorțite de așteptare, Să îmi potolești asfințiturile dureroase, Să îmi stropești zilele cu explozii vocale, Să mă aștepți, să îmi dăruiești arderea ta neobosita, să gonesc moartea care te ține prins în capcane reci, de gheață! Referință Bibliografica: Te aud, te
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
sau să mai aștepte câteva zile. Acea detașare a spiritului de substanța lui se lăsa așteptată, greu cucerită, ca o ceață densă, abandonată în mângâierea ultimelor suflări. Pacea, liniștea și aroma blândă a celeilalte lumi îi fura orele, minutele, secundele, amorțindu-i mintea și ființa desfrunzită, corpul umilințelor și lașităților, carcasa aceea zaharisită cu care străbătuse mormane de timp. Închise ochii încet și i se păru c-o vede pe Emilia. Draga de ea! Tânără, vioaie, dornică de viață, zâmbind printre
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
ziua. Astăzi nu am cântat. Astăzi am ascultat doar melodiile fredonate de suflete triste, versurile lor răscolindu-mi sufletul deja obosit. Am simțit cum mă pierd într-o lume de nostalgii, de vise ce revin și valsează prin viața noastră, amorțindu-ne clipa, pentru a o trăi în deplinătatea ei. De ce doare? Doare dorul de tinerețe, doare graba anilor ce trec, doare trupul în neveșnicia lui, doare visul rămas printre amintiri? Așteptăm cuminți, dar neîmblânziți, un semn că totul se desfășoară
CUVINTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368181_a_369510]
-
a unei stări de fapt foarte vechi), materializată prin trainica conservare a dorinței de iubire. Biserica, vatra satului, poiana înverzită, veselia tinerilor doritori de apropiere unul de celălalt, după o iarnă geroasă care i-a îndepărtat, însă nu le-a amorțit dorința iubirii, sunt elementele străvechi, specifice unui neam comun civilizațiilor lumii. Sărbători ale iubirii au existat și încă dăinuie ca date de celebrare în calendarele lumii, ca simbol al fertilității a ceea ce în fapt oamenii au avut cel mai la
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
pâine în cuptoare de piatră am văzut odată cum morile își ridicau fustele și plecau în câmpie și se transformau în sperietori pentru păsări și cumva nu mă miram dimpotrivă mă așezam lângă ele și fluieram după ciori când îmi amorțeau buzele de atâta fluierat mă spălam cu țărână pe față până prindeam rădăcini poate aș fi înmugurit și mi-ar fi crescut frunze subraț iar ochii mi-ar fi strălucit ca două boabe de rouă Referință Bibliografică: Sisifși muncile câmpului
SISIFŞI MUNCILE CÂMPULUI de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353469_a_354798]
-
care și acum aștepta răbdător doctorul, ca în cele din urmă să se refugieze în camera ei, în care spera să-și regăsească liniștea. Dar pentru asta vărsă lacrimi amare, lacrimi de deznădejde și durere. Doctorul, trezit în ființa lui amorțită de starea îngrozitoare a fiicei sale, parcă începu să-și revină din intransigența malefică în care căzuse în ultima vreme. Începu, în fine, să fie conștient de drama dezlănțuită în inima fiicei sale. Acum, dintr-odată, își dădea seama de
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Fii veșnic binecuvântat!/ Din zâmbetul tău izvorăște viața/Lumină și căldură tu ne-ai dat./ Hei, hei! Trăiască Soare-Împărat! În mijlocul formațiilor de luptători, flăcăii aruncau din tolbă clopoțeii fermecați, cântând în mersul lor legănat: -Hei, voi! Hei, voi!/ce-ați amorțit în gerul cel cumplit,/Treziți-vă, treziți-vă! Zâmbiți!/ În razele de soare,/vă luminați, vă încălziți/și vă-mbrăcați în floare!/ Căci noi, căci noi, venim cu o solie/ca vestitori ai Primăverii/v-aducem bucurie. Și dacă te
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
-Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
fereastra inimii deschisă stăteam cu vântul la povești și singurătatea de mână te vedeam rătăcind pe drumuri întortocheate era o singură ieșire așteptam când m-ai găsit mi-ai cuprins speranța din privirea clară cu o mână am trezit visul amorțit sub pleoape cealaltă s-a eliberat simplu Referință Bibliografică: Știu de ce iubesc toamna / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 802, Anul III, 12 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ŞTIU DE CE IUBESC TOAMNA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352622_a_353951]