976 matches
-
era o metodă de a ține cafeaua fierbinte cât mai mult timp. Când stai În frig câte opt ore pe zi, fiecare secundă contează. Oricât de bine mă simțeam cu toate straturile de haine pe care le Îmbrăcasem, tot Îmi amorțiseră nasul și urechile. N-a fost prea rău, zise ea. N-am avut multe de spus. Am fost În sală tot timpul. Am ieșit doar când a Început agitația. Nu-mi amintesc când a intrat ultima dată Linda. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
au invadat străzile, apoi s-au reunit pe principalele artere de circulație și au pornit spre centrul capitalei. Inițial, fără nici un scop precis... Icnind și mișcîndu-se cîte puțin, Pablo reuși să se Întoarcă de pe o parte pe cealaltă, fiindcă Îi amorțise brațul. Într-un fel, se simțea stăpîn pe situație, fără să-și dea seama de unde Îi venea această impresie. Peretele de care Își sprijinea unul din omoplați era rece și un pic umed. PÎnă atunci stătuse cu spatele la foc, iar dogoarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
puțină apă, fiindcă mi s-a făcut sete. — Iar după aceea o să-mi ceri să te dezleg, fiindcă o să-ți vină să urinezi. Ca să fiu sincer, mi-a venit deja. Ai putea să-mi dezlegi măcar picioarele, fiindcă mi-au amorțit și mă Înțeapă al naibii În tălpi. Dacă te dezleg, fugi și rămîn singur. — Uite, Îți promit pe cuvîntul meu de geolog că nu plec nicăieri, decît cu aprobarea ta. Corect? — Mda, consimți Într-o doară Michel. Singura problemă e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care spiritul se cultivă și se rafinează; - sunt activități cu deosebite valențe educativ formative, fiind parte integrantă a procesului de formare a omului pentru viață, de dezvoltare armonioasă a personalității sale. "Să nu lăsăm cuvintele nici să doarmă, nici să amorțească, nici să zacă, nici să moară. Ele sunt comoara noastră de mare avuție." TUDOR ARGHEZI 2 TIPURI DE COMPUNERI PRACTICATE ÎN CICLUL PRIMAR La clasele primare, independența În elaborarea compunerilor se manifestă treptat, diferit de la un elev la altul, de la
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
și de-acolo vestea. Bade Crișan, atacă dinspre dreapta!... Vine un pâlc de călăreți drept din față! Țăranii foloseau știrile date de Onuț și se apărau mai ușor ori atacau mai cu spor. Tremura de frig băiețașul nostru. Mâinile îi amorțiseră, încleștate pe crengi. Buzele i se umflaseră și se îngreuiaseră, că parcă nici nu le mai putea mișca să rostească vreun cuvânt. Numai ochii i se roteau; harnici și neosteniți, pânditori, ca ochii șoimului, spre toate zările. Gloanțele soldaților împărătești
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Să analizăm acest fragment de Zola, în care descrierea este "naturalizată" prin fuziune cu acțiunea personajelor. Cităm paragraful complet: Scara, foarte îngustă, o fostă scară de serviciu, avea trei etaje interminabile, pe care ea le urcă poticnindu-se, cu picioarele amorțite de oboseală. Apoi el îi spuse că aveau de străbătut un coridor lung; o porni în urma lui, pipăind zidurile cu mâinile, mergând la nesfârșit pe culoarul care cotea, ducând iar spre fațadă, către chei. Sus, la cucurigu, mai era o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
secund apare cufundat în ambiguitatea sonoră a rezonanțelor unei armonii difuze, în care intervalul de secundă mică se distinge cu pregnanța deja consacrată. Și apoi, se așterne tăcerea peste toată suflarea (Presque plus rien - aproape mai nimic) unei lumi ce amorțește vlăguită sub povara crudă a resemnării. Pedala hipnotică a celei din urmă rezonanțe încremenește tristețea pe chipul Eternității fără de început și sfârșit. IV.2. Feuilles mortes (Frunze uscate) Aceeași adâncă melancolie te învăluie cu primele rezonanțe ale unui ritual de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lungi de durată ( ), supuse prelungirii de ritmul sincopelor egale sau inegale, tema își conturează în mod gradat profilul ritmic prin diminuarea tot mai pregnantă a formulelor avansării sale. Astfel, asistăm la apariția discretă a unei viziuni ce răscolește liniștea gândurilor amorțite în banalitate, incitând fantezia spre tărâmuri iluzorii. Efectul suprapunerii celor două formule ritmice specifice habanera-ei (măsurile 9 și 10) va fi amplificat de plasarea punctului de incidență a acestor două entități distincte pe timpul întâi al măsurii, conflict stins prin concilierea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
interval din contextul acordului de cu septimă mică). Indicații dinamice și expresive, precum doux (blând), p doucement soutenu (susținut cu blândețe), più p, pp, sans lourdeur (fără greutate) se asociază celei agogice En retenant (trenând), conturând imaginea unei naturi ce amorțește sub adierea unei ultime brize. IV.6. General Lavine eccentric Atracția lui Debussy față de lumea music-hall-ului se înscrie printre pasiunile acestuia manifestate pentru circ sau teatru de păpuși, ilustrând astfel o atitudine avangardistă ce pune în lumină caracterul receptiv al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ale unor simple emoții pământene, ridicându-ne în sferele celeste ale comunicării superioare ce se adresează cu prioritate zonelor profund senzitive ale subconștientului. Natura atmosferei astfel create trasează o evidentă afinitate cu acea trăire sinestezică a preludiului baudelairian ce ne amorțea simțurile într-o plăcută abandonare. Scena luminii selenare îndreptate spre o țintă învăluită în mister aduce cu sine corespondențele sonore ale unei pasive solitudini, iradiată uneori de o tandrețe reținută sau o senzualitate sfioasă, ce își pierd apoi urmele în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nivel de relaxare - nivelul alfa - în modul său propriu. Pentru unii aceasta este o senzație de greutate mare în picioare, brațe sau în corp; alții încearcă o senzație de lipsă de greutate și zbor. Vei simți că picioarele tale sunt amorțite, sau vei simți furnicături. Poți învăța simplu să recunoști relaxarea totală și, cu o oarecare practică, poți fi în măsură să realizezi această stare, repede și cu ușurință. În acest mod plăcut de relaxare, poți începe să recunoști propriile sentimente
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
românești, când austriecii și rușii, meseriașii germani și negustorii brașoveni, evreii, consulii, călătorii și dascălii străini ne deschid ochii și ne împing spre europenizare, mai întâi cu privire la destinele portului și locuințelor noastre, apoi și restului trebuințelor, găsim pe meseriașii români „amorțiți în rutinele vechi". Dar cum domnii țărilor române dau voie și evreilor și armenilor să înființeze bresle naționale închise, să permită și străinilor să intre în ele, uneori străinii înlocuind meseriașii autohtoni, se surpă însăși temelia existenței breslelor, dar se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pernuță tare, un prosop împăturit sau o carte de telefon, pentru a ridica și înclina pelvisul. Această măsură ușurează menținerea poziției lotusului pe perioade lungi de timp, fără a tensiona porțiunea inferioară a spatelui, șoldurile, coapsele și fără să vă amorțească picioarele. Încrucișați-vă piciorul astfel încât laba piciorului să stea confortabil sub coapsa celuilalt picior. Apoi, puneți laba celuilalt picior deasupra coapsei opuse, așa cum arată ilustrația. Tălpile ambelor picioare trebuie să fie orientate în sus. Ședeți cu spatele drept, dar împingeți
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
și concluziunea, apoi notele... Toți s-au ridicat de pe fotoliuri... Aplauze... S-au risipit straniile celeste visuri ale chinului trecut dincolo de marginile puterii de-nregistrare a conștiinței!... Scutur din umărul meu pe Mitică... Voi să mă ridic... Nu pot... Sunt amorțit... Înțepenit... Amicul meu, reconfortat, mă ajută, făcând să-mi trosnească Încheieturile... Sunt În picioare... Sărut mâna crudelei Grazielle... Mitică mă duce până la sanie.”. Iar crudela Gratiella e neîndurătoare, Îi supune pe invitați la supliciul ascultării propriei opere, În lectura fermă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a rândul, sărăcia. Condițiile mai aspre te obligă să cauți, să răscolești, să nu te resemnezi. Nu îți dau liniște, pentru că, de fapt, nu ai ca alternativă decât să izbândești. Să cauți măcar o cale de a supraviețui. Belșugul, belșugul amorțește și anesteziază. Nu mai obligă la efort mare. Răspunde comodității noastre, firii noastre de a prefera efortul mai mic. List vorbea de răul pe care îl poate aduce produsul ieftin oferit de adversar. Când produsul ieftin este și abundent, răspunzând
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
viața culturală a românilor din Bucovina. 1774 - 1857, București, 1916, p. 44. footnote> . În aceste condiții, afirmația lui I. G. Sbiera că „era deci cel mai mare pericol ca amintirile românești să se stingă cu desăvîrșire și conștiința națională să amorțească pe vecie“ <footnote Ioan G. Sbiera, op. cit., p. 150. footnote> nu mai poate mira. Revoluția de la 1848 a însemnat un enorm pas în direcția dezvoltării spiritului național al românilor bucovineni, o adevărată regenerare în viața culturală. Una dintre doleanțele înscrise
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care vibrează fără a se putea dezvolta în mod nelimitat, și care este într-un anume sens creatoare, se află produsul său solid, în mod ideal de neclintit, care are neliniștitorul efect retroactiv de a fixa, mai mult de a amorți această vitalitate: adesea, este ca și cum dinamismul creator al sufletului ar muri în produsul său121. Dar tendința care determină formele obiective, odată produse, să se păstreze, opunându-se vieții subiective care le dă naștere, pe urmă preeminența obiectului asupra subiectului, care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
totul materializate, nu puteau concepe cea mai elementară idee de patriotism sau naționalitate. În aceste condiții, afirmația lui I. G. Sbiera că era deci cel mai mare pericol ca amintirile românești să se stingă cu desăvîrșire și conștiința națională să amorțească pe vecie nu mai poate mira. Revoluția de la 1848 a Însemnat un enorm pas În direcția dezvoltării spiritului național al românilor bucovineni, o adevărată regenerare În viața culturală. Una dintre doleanțele Înscrise În toate listele de revendicări era crearea de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
în granițele unei Imitatio Christi? Nici comuniunea nu ar fi posibilă în absența tainei. Ceea ce se instituie în Sfânta Liturghie săvârșită de preot este o reinstanțiere continuă a vieții prin jertfă. Nietzsche observă că ritualul preoțesc are un efect analgezic, amorțește senzația cruntă de durere pe care țio dă conștiința efemerității. După el, preoții împiedică trăirea vieții tocmai prin faptul că anulează înțepătura cumplită a gândului că ești o făptură trecătoare. La Baștovoi, părintele Ioan, urmat chiar de Jacob, are acest
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
rămâne mut. Cu un gest mașinal, mângâie țesătura, observă tighelurile cusute foarte regulat, deși sunt făcute de mână. De mână... Cu o durere subită, se gândește la mâna aceea dreaptă, la mâna mutilată de o schijă de bombă, la degetele amorțite pe care ea a fost nevoită să le stăpânească în mișcarea de du-te-vino a acului. Înțelege că adevărul lumii nu e nimic fără mâna asta străbătută de o lungă cicatrice. Că lumea n-ar avea nici un sens dacă ar uita
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ca în ziua aceea geroasă: când se întoarse acasă, Nikolai o văzu pe Anna lângă fereastră, împingând cu o mână leagănul celui de-al doilea copil al lor, iar în cealaltă ținând o carte. Se apropie, se așeză lângă ea, amorțit de vântul înghețat, aruncă o privire asupra paginilor. Era o carte străină, Anna se uita doar la poze, bărbați și femei în haine largi, după moda veche, orașe necunoscute. Încă mai puteau fi găsite în casele din sat volumele acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scuturând parcă amețeala. Întâlnirea aceea de la ora șapte era plasată într-un timp, într-o viață, într-o lume în care el nu va putea niciodată pătrunde. Trăia încă în zilele în care, după luptă, soldații se plimbau cu pași amorțiți printre morți, obișnuindu-se cu ideea că sunt vii. Din zilele acelea îi rămânea un cuțit cu crestături făcute de un disciplinar. Din zilele acelea păstra imaginea soldatului care, înainte de a se prăbuși, pipăise golul din locul maxilarelor smulse... Noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se îndoi de fericirea asta. Într-o seară, se uita la femeia care amesteca cu lingura conținutul unei tigăi mari, din care urca mirosul de grăsime încinsă al bucăților de slănină. „Face mâncare ca pentru porci“, își zise fără răutate, amorțit de ziua de muncă sub ploaie, dar și de fericire. „Numai că poți foarte bine deveni porc, dacă o ții tot așa“, își spuse, simțind un zvâcnet slab de deșteptare, un aflux de amintiri. Și se grăbi să se cufunde
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a ajuta plecarea trenului. Mișcarea lui se acceleră foarte puțin, dar, după vreo zece bătăi ale roților, zgomotul se schimbă, deveni mai sonor, mai vibrant. Trenul intră pe un pod și înaintă din ce în ce mai repede. Dimineața, foarte devreme, Pavel se ridică, amorțit de o noapte de veghe, cu capul plin de șirul sacadat al imaginilor din ajun. Trase ușa glisantă și grea a vagonului și se dădu brusc un pas înapoi, uluit. Pe un cer încă întunecat, dincolo de înălțimile unduitoare acoperite de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zi și noapte și cad de oboseală. Pământul care, din pricina bombardamentelor, devine sonor sub picioare, ca o lespede mare așezată peste vid. Sosesc garnituri de tren, își descarcă încărcătura de trupuri lipicioase de sânge, de noroi, de păduchi. Brațele sunt amorțite sub greutatea tuturor acelor bărbați ce trebuie transportați, întorși, ridicați. În larma țipetelor, nu se mai deslușește care e gura ce strigă după ajutor. Durerea face ca toate privirile să fie asemănătoare. Asta se petrece într-o țară ale cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]