606 matches
-
asurzitorul vacarm din jur. Tu mă salvezi atunci, cravată a lui Gellu Naum, un gât mai țeapăn printre atâtea capete moi, plecate printre atâția mușchi tatuați cu țâțe de vedete, inimi săgetate, dragoni și ancore, insigne și decorații, - bietele tălpi amorțite, genunchii ruginiți, unghiile-nvechite parcă mai prind un pic de curaj - nu strică, se vede, să-ți scoți din când în când din omenire capul de piatră ori piciorul de bronz: Poate, îmi zic, puțină solemnitate ar mai putea să
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
sus în toate gropile. După un timp, Cristina s-a oprit să-și scoată un spin din sandală, apoi s-a ridicat și a pornit încercînd să se țină de mersul zdruncinat al tovarășului de plimbare. Se simțea puțin cam amorțită, altfel totul era în ordine.
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
tras piedica splendidei arme de colecție mai este până când carnea va exploda în spațiul acesta îmi retrăiesc viața o potrivesc cum aș încerca să gătesc un fel complicat din ulei și apă vis treaz inutil de interpretat pentru că mâna e amorțită plămânii fără aer și apa urcă mereu scalpel foarfecă fierăstrău recitesc ce am scris nu de mult și simt pe chip o mască tristă poemele sunt niște pești lucioși care îmi scapă din mâini cioburile colorate se recompun în imagini
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
a vitezei. Unul din navetiști asculta În surdină la un mic aparat de radio. Știri care mai de care, Îndemnuri, unul după altul, pe postul național, le percepeam fără a le desluși. Nimeni Însă nu-l Întreba nimic. Navetiștii păreau amorțiți. După scandalurile din autogară, muțiseră. Parcă nu-i mai interesa nimic. Moțăiau și atât. - Dă, domnule, drăcia aia mai tare, să auzim și noi! - l-am rugat eu pe cel ce avea aparatul. S-a făcut că nu mă aude
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
închipuit, va avea dinaintea ochilor o lume dezolantă, lipsită de scopuri și de idealuri, în care în afară de o ploaie nesfârșită nu se petrece nimic. „Ploua liniștit, fără oprire, în vântul care se întețea și se astâmpăra brusc tremurau suprafețele băltoacelor amorțite, dar erau atât de vlăguite de la această atingere lipsită de consolare, încât nici măcar nu se rupeau de ele pielițele moarte ale apărării nocturne, astfel că-n loc să-și fi recâștigat strălucirea obosită din ziua precedentă, absorbeau tot mai necruțător
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
o condiție esențială este să nu se certe niciodată, pentru că, la fel ca o floare în glastră, embrionul suferă și se poate stinge. Timp de nouă luni fac asta, amândoi, și niciunul nu suferă de dureri de spate, de picioare amorțite, de crampe abdominale, de sângerări, de contracții premature, nimic. Mama își poate vedea liniștită de preocupă rile obișnuite, tatăl la fel. Cu timpul, cei doi încep să comunice cu embrionul deja transformat în făt și, la momentul potrivit, îl sprijină
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
că lipsește gravitația, iar tabăra din barăci de plastic, înconjurată cu gard, se afla tocmai la cinci sute de metri depărtare. Gerul care-i despărțea de ea îi izbea în plin, dar era suportabil. Ajunse și el acolo, cu carnea amorțită, cu picioarele țepene. Înăuntru era cald și Cayle își croi încet drum către partea laterală a clădirii, de unde se vedea cartierul principal al orașului. Shardl era un oraș minier. Se înălța pe o câmpie plată, care, iată, abia începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cădea o ploaie măruntă, un fel de burniță, iar rarii trecători se grăbeau către casele lor. Tocmai mă despărțisem de o prietenă, care, fără doar și poate, dormea acum de mult. Eram fericit că merg pe jos, cu trupul puțin amorțit, dar calm, hrănit cu un sânge blând ca ploaia care cădea. Pe pod, am trecut pe lângă o siluetă întoarsă cu spatele, care, aplecată peste parapet, părea că privește fluviul. Uitându-mă mai bine am văzut o femeie tânără și subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
se va muta. Dar nu și casa bunicilor unde găsise dragoste. Nu mai putea să urască. Îi plăcea acolo. Numai de ar fi putut să stea mereu cu ei, să le aline bătrânețile. - Unde, Andrei? Visa. Mâna lui se ridică, amorțită, purtată de adevăr, și arătă spre aceeași direcție, WC-ul. - Spune dacă ai dat-o în WC să meargă bunicu’ să o scoată. E în WC, măicuță? - Da. Venise scurt și iute răspunsul. Apoi copilul o zbughise pe poarta mică
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
căutau aer. Buzele vineții crăpate de durere purtară țipătul către femeile din jur și din sat. Mâinile căutau sprijin, palmele alunecau în încercarea de a se prinde de așternut. Durerea o rupea în două. Strigătul și efortul depus o epuizaseră. Amorțită, fata își lăsă părul, negru și lung pe pernă, apoi închise ochii. Era prea obosită să zâmbească sau să se bucure. - E frumoasă, mânca-o-ar norocul s-o mănânce! Ptiu, nu fi’ de deochi! - Să fie sănătoasă, că plămâni
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și iarna cea grozavă cu troienile cât casa.Ningea și viscolea și viscolea și ningea, iar vântul Își făcea de cap.Gerul era grozav.Prin păduri numai lupii umblau după pradă.Brad sta sus pe munte veghind.Era pe jumătate amorțit.Degetele nu și le mai simțea, picioarele Îi erau amorțite.Îl cuprinse o moleșeală și o toropeală strașnică.Parcă amorțise.Încet-Încet adormi. Când se desprimăvară și pâraiele se dezghețară, un pâlc de voinici Îl Însoțea pe Ștefan În urcușul lui
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nici măcar gândul meu nu vede stele dacă nu există lumină pe care gândul meu sau gând străin o va face stropi de lună . gândul meu a obosit, căci nici el nu-i rotund și pământ, și negru rămâne ochiul și amorțită mâna . Sunt omul fără chip, fără nume și fără idol, și fără gând .
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_839]
-
plăcuse odată lui Conțescu. Când instrumentul fu adus și pus la priză, geograful apucă singur cu mâna cilindrul de ebonit în care era prins tubul de sticlă iradiant și se masă pe brațul paralizat cu razele violete, agitîndu-și totodată degetele amorțite. Mâna își recăpăta flexibilitatea pe zi ce trecea. . - Îți spun drept, zise conferențiarul Conțescu către Hergot,mi-e cumnat, dar așa organism paradoxal n-am mai văzut. Cade și se ridică, în ciuda prevederilor. . Ar fi putut spune că geograful era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o palmă iute, zicîndu-i: — Haide. Nu mă mai pot scuza din nou. Scoală-te și îmbracă-te. Ea rămase sprijinită de comodă, urmărindu-l cum se îmbrăcă încet, și după ce termină îi spuse neînduplecată: — La revedere, Lanark. Avea toate simțurile amorțite, dar rămase nemișcat o clipă, privindu-i prostește picioarele. La revedere, Lanark! repetă ea, îl prinse de braț, îl duse pînă la ușă, îl împinse afară și o trînti după el. Bîjbîi pe scară. Cînd ajunse aproape jos, o auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe malul unui lac. Thaw și Ruth coborîră și o găsiră pe prietena mamei lor așteptîndu-i într-o mașină. Ruth se așeză în față, lîngă ea. Era o femeie măruntă, cu o gură strînsă, care brusca schimbătorul de viteze. Thaw, amorțit și cufundat în fanteziile lui sexuale, se așeză în spate, fără să asculte conversația. — Mary mai lucrează la manufactura aceea? — Da, domnișoară Maclaglan. — Păcat. Păcat că taică-tău nu poate obține o slujbă mai bună. Organizațiile astea în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
propriului trup, care zăcea cu gura și ochii căscați și capul bîțîindu-se la marginea pernei. Se întrebă dacă e cazul să-l părăsească, dar se mișca, gemea și bursc redeveni parte din el și se ridică. îl cuprinse o pace amorțită. De afară nu venea pînă la el nici un zgomot, și nici cel mai slab sunet de la etaj sau parter. Aerul îi intra și-i ieșea din plămîni cu atîta ușurință, că putea să-și imagineze că murise, dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se cufundă imediat în somn. A doua zi dimineață aude vag, de două sau trei ori, pe cineva bătînd în ușă și zorindu-l, dar se scoală în cele din urmă abia la unsprezece. Respiră cu ușurință, dar are mintea amorțită și trupul greoi. A ratat micul dejun, dar ia o cafea și niște pîine prăjită în colțul unui salon imens. Plătește la recepție și iese. Bate vîntul și e înnorat. Faptul că detestă întoarcerea îl face să ia în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreodată ca făcând parte din mine. Cum îi dădeam drumul, se revărsa la loc pe pernă, și doar când mișcările de du-te-vino pe pielea rece se întețeau, carnea inertă începea să-nțepe și eu mă strecuram din nou în mănușa amorțită. Dantela ei de nervi, vene, canale limfatice și tubușoare de energie psihică se-nsuflețea din nou, și curând schema mea corporală era din nou completă. Visele mă trăgeau și ele-n trecut. Timp de vreo doi ani, înainte de construirea blocului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și dați cu var ca pomii, pe care se sprijinea așternutul. De-atunci, Maria abia aștepta venirea zorilor, când mămica pleca în vecini sau făcea mâncare în cuptorul din curte, ca să se facă fluture și să zboare peste satul încă amorțit. În primăvară, pe vremea când se deschideau viorelele pe pământul negru, încă bălțat de petice de zăpadă umedă, ea coborî într-un crâng de sal-cîmi tineri de pe marginea gropii lui Ouatu, își lipi aripile una de cealaltă, arătîndu-și doar delicata
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Urmă o operație dificilă, instrumente stranii clinchetiră ore-n șir deasupra trupului mic, pierdut pe masa cea albă. În loc de inimă, o tarantulă grea, deconectată de la sistemul circulator al fetiței, își întinse ca o floare de mlaștină, în palma chirurgului, picioarele amorțite. Sări jos și fugi peste blocul operator până fu prinsă la colț și capturată de sanitari. În locul păianjenului, în toracele Soilei fu așezată, cu botișorul spre stânga, inima unui copil de sex masculin care se născuse o dată cu fetița, privise lumea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în sonată S-alunge-n ape tulburateăura! Mi-e amorțită mâna dreaptă Ce mângâie o frunză ofilită Când nu mai știu ce mă așteaptă Când dreapta e tot amorțită. Mi-e mâna stângă ce așteaptă Să-mi fie scut pentru furtuni Tot amorțită-i mâna dreaptă Stânga mă apară de-așa nebuni.
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
distrat toată noaptea în Shibuya și acum am leșinat. În cele din urmă, a trecut pe acolo cineva de la muncă și m-a întrebat ce mi se întâmplase, însă nu puteam vorbi. Respiram greu și nu aveam voce. Aveam limba amorțită, de parcă eram un bețivan bătrân. Aveam gâtul foarte uscat. Nu pot descrie exact în cuvinte. Încercam să vorbesc, dar ceilalți nu înțelegeau nimic. Nu puteam da explicații, în orice caz voiam ca cineva să mă ajute cumva. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să vezi în sufletul meu! Ce pustiu, ce negru, ce rece! 2257 [2Cînd cimitirul doarme și crucile veghează Când pintre ele buhe tipînd poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca pintre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori, Când intri înăuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre a rămas
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moarta nebunie Înfige ochii-i palizi în mintea ta pustie. ]2 2254 Când cimitirul doarme și crucile veghează Când cobii pintre ele țipând poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... Biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori. Când intri în năuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta mizeră moartea să nu se-atingă, Dar mintea ta senină s-o-ntunece, s-o stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima stârpită, în capul pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort cu ochi de foc a căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața lui devine rătăcită și ochiul lui uimit și nesigur. El își
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]