362 matches
-
îl încurca în previziunile sale. Comunicațiile videofonice prin similaritate implicau o deplasare de electroni după scheme relativ simple. Electronii fiind, firește, identici până la a optsprezecea zecimală, "marja de eroare" a transmisiei era de numai paisprezece secunde pentru patru mii de ani-lumină. Flota lui Enro s-ar putea să fie acolo în fața lor, ținând cont de timpul câștigat prin transmiterea ordinelor telefonice. Dar atacul împotriva unor baze planetare, implică o altă pregătire. Ar trebui timp pentru îmbarcarea materialului necesar pentru felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nevrozat și că era nevoie să concentreze spre protecția lor resursele productive ale sistemului. Aceasta putea fi ceva titanic. Gosseyn văzu că degetele căpitanului Free pipăiau levierul care-i putea duce la baza Gella, stea situată la o mie de ani-lumină înapoi. - Așteaptă, zise. Comandantul părea încordat. - N-o să rămâi aici? - Vreau să văd, zise Gosseyn, numai puțin. Pentru prima oară se uită la Leej. - Dumneata ce spui? Ea părea îngrijorată. Spuse: - Văd atacul, dar nu înțeleg natura lui. Există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gela. Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție - Concentra ți-vă - asupra recalcitrantului. Cu un bobârnac, Gosseyn deplasă levierul care trebuia să-i readucă la o mie de ani-lumină depărtare. Se întunecă. * Distrugătorul Y 381907 plutea în spațiu. În siguranță, la puțin peste opt sute de ani-lumină de Venus. În fotoliul de pilotaj, căpitanul Free începea să piardă din rigiditatea anormală. Gosseyn se răsuci și alergă la Leej. Ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o singură excepție - Concentra ți-vă - asupra recalcitrantului. Cu un bobârnac, Gosseyn deplasă levierul care trebuia să-i readucă la o mie de ani-lumină depărtare. Se întunecă. * Distrugătorul Y 381907 plutea în spațiu. În siguranță, la puțin peste opt sute de ani-lumină de Venus. În fotoliul de pilotaj, căpitanul Free începea să piardă din rigiditatea anormală. Gosseyn se răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp. Contracția care o ținea în picioare dispărea. O prinse în brațe pentru a nu se prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cutremură în toată structura ei. Pe videoplacă, ecranul protector lucea cu un oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui Venus eșuase. Gândindu-se deja la detaliile celui de-al treilea atac, Gosseyn o reanimă pe Leej. Ea își recăpătă cunoștința și scutură din cap. - Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
douăzeci și patru de ore montând distorsoare auxiliare asemănătoare celor utilizate pentru expedierea Prezicătorilor de pe Yalerta la flota dintr-al șaselea decant. Capturarea navelor de război al Celui Mai Mare Imperiu făcu posibilă constituirea unui lanț de nave întins până la opt sute de ani-lumină până la cea mai apropiată bază a Ligii aflată la ceva mai mult de nouă mii de ani-lumină. Din acest punct de vedere se stabili o comunicație videofonică. Acordul cu Liga, un sistem planetar care în curând va atinge un maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
al șaselea decant. Capturarea navelor de război al Celui Mai Mare Imperiu făcu posibilă constituirea unui lanț de nave întins până la opt sute de ani-lumină până la cea mai apropiată bază a Ligii aflată la ceva mai mult de nouă mii de ani-lumină. Din acest punct de vedere se stabili o comunicație videofonică. Acordul cu Liga, un sistem planetar care în curând va atinge un maxim cotidian de producție de douăsprezece unități robodefensive de un model nou, părea deosebit de interesant pentru inflexibilul Madrisol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dumneata ești aproape de această facultate și de multe altele. - Vom putea vedea aceste detalii mai târziu, zise doctorul Kair. Deocamdată aș dori ca Gosseyn să facă o încercare. Când i se explică, Gosseyn răspunse: - Dar e la nouăsprezece mii de ani-lumină de aici! - Încearcă, insistă psihiatrul. Gosseyn ezită, apoi se concentră asupra uneia din zonele memorizate în postul de comandă al aerulotei lui Leej. Se clătină ca printr-un vârtej. Uimit, se luptă cu o impresie de greață. Îi privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fie în stare să procure o matrice... Aici ajunsese cu rezumatul când releul mult așteptat se închise în creierul său. Știu atunci că nava se similarizase pe o poziție de oprire anticipată aproape de bază, la o mie o sută de ani-lumină. Instantaneu, parcurse distanța care-l separa de Venus. * - Te-ai similarizat de pe navă pe Yalerta în mai puțin de o oră, estimă Kair. Nu putea să precizeze exact. Dar viteza era prea mare, marja de eroare prea restrânsă față de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
depărtare văzând toate stelele acestea. Erau mici puncte strălucitoare la câteva sute de metri. Și iată iluzia: proximitatea. Acum, însă, pentru el, ele erau aproape. În cinci ore și jumătate el putea să parcurgă prin similari-zare suta de mii de ani-lumină a diametrului galaxiei învârtejite a celor două sute de milioane de sori - știind o zonă memorizată. Elliott îl întâmpină și îi întinse o matrice. Gosseyn o luă și spuse: - E mai bine să plec, zise. Nu mă voi simți în largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
receptorul căștii, tot Înfipt În ureche - viața era uneori simplă ca o convorbire la telefon! - și se făcu livid cînd constată că firul atîrna În gol. Mobilul eșuase pe nisip la un metru distanță, dar parcă ar fi fost la ani-lumină - iar el se afunda inexorabil În nisiparnița aia cu dimensiuni omenești pe care nimeni nu se va gîndi s-o Întoarcă cu susul În jos. Lucas rămase nemișcat și aruncă o privire spre corpul lungit la cîțiva metri de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici îndepărtate. Dacă, în urma unui cataclism oarecare, a unui cutremur, un cablu rupt al liniei ar ajunge să cadă pe zidul din pietre și să se sprijine pe una dintre acestea, el nu ar "atinge-o", iar imaginea miliardelor de ani-lumină ar fi o reprezentare cu totul neînsemnată sau, mai bine zis, total nepotrivită pentru a da o idee despre distanța infinit de infinită care le separă pentru veșnicie. Una alături de cealaltă, una "dedesubtul" celeilalte, fortăreața și linia electrică nu se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în primăvara lui 1989 sistarea „Planetei Mediocrilor”, întrucât au descoperit probabil riscul că, mă citez din ultimul episod apărut, „ceea ce, de comun acord, consideram a fi la mii de miliarde de kilometri să se afle, spre surpriza noastră, la câțiva ani-lumină”. Privesc cu nostalgie și uimire paginile volumului de față; mă mir și eu câte „șopârle” au putut să scape șerpuind printre rânduri și-mi fac o datorie de onoare de a mulțumi pentru postura aproape involuntară de „dizident prin umor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
doi îl făcură să-și ciulească urechile, orientându-și-le binișor în direcția lor. „Vino cu mine! spunea încet, persuasiv, Getta 2. Ce faci tu în sistemul vostru solar? Îți irosești tinerețea, îți strici piesele, îți mănânci cei mai frumoși ani-lumină! Vă învârtiți toată viața în jurul Soarelui, vai de orbita voastră!” „Și la voi cum e?” - șovăia Stejeran 1. „La noi se-nvârte Soarele în jurul nostru, și-nainte, și-napoi, după cum vrem. Acolo să vezi tu trai!” „Ia te uită, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
loc? — De unde știi matale că noi avem o problemă? întrebă comandantul. — Prin natura profesiei mele - răspunse marțianul, luând loc - mă oblig să înregistrez toate zgomotele, sunetele, convorbirile, râsetele, mă rog, tot ce-i destinat urechii, pe o rază de 4 ani-lumină din locul în care mă aflu. Întâmplător, stând acum la bar și bând o cafea, m-am răsucit cu captatorul în direcția dumneavoastră. Ia ascultați! Marțianul apăsă pe piept, în dreptul sternului, un buton și-l auziră cu uimire pe comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
luăm rămas-bun de la personajele noastre și de la Planeta Mediocrilor, căci altfel riscăm ca anticipația să ajungă protocronică, iar ceea ce, de comun acord, considerăm a fi la mii de miliarde de kilometri să se afle, spre surpriza noastră, doar la câțiva ani-lumină. Nu fără regret, desigur, ne vom despărți de oneștii, poate uneori anoștii, dar totdeauna - cel puțin pentru povestitor - simpaticii eroi ai Planetei Mediocrilor; le-am fost, cât s-a putut, alături, le-am împărtășit idealurile, visurile, temerile, adeseori chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Se opri. Fruntea îi ardea. Vuietul crescu și mai tare, tot mai tare. — Nu știu, domnule Jones, spuse el, sfîrșit. De ce poartă un irlandez trei... Ceva îi împăienjenea vederea. Virgil părea la un kilometru distanță. Brațul acestuia se întinse peste ani-lumină ca un tentacul lung, șerpuitor. Vultur-în-Zbor se feri instinctiv și căzu. Simți un fior în oase. Fruntea îi era acum de gheață. Vuietul îl lăsă practic surd la vocea tunătoare a domnului Jones. — Nu-ți face griji! striga Virgil. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
J. Arthur Rank. Domnișoara de onoare purta rochie lungă pînă la jumătatea gambei, mănuși albe și tocă, iar părul pieptănat pe spate Îi dezvăluia tenul puternic bronzat. Îmi aminteau amîndouă de fauna care se bronza la Clubul Nautico: lustruiți, la ani-lumină distanță de orice noțiune de plictiseală, zăcînd Întinși pe spate În propria lor fericire. Obiectivul camerei de filmat le urmări cum Își aruncau pantofii și Începeau să-și desfacă rochiile, dornice să se Întoarcă la șezlongurile lor. Domnișoara de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că oricine În locul meu ar fi fost la fel? - Preferați hazardul, domnule profesor? Sau ignoranța? m-a Întrebat cu un calm care mă scotea din sărite. - Nici una, nici alta, dar... - De fapt, cu ce vă deranjează că undeva, departe, la ani-lumină de aici, mai există un Adam Adam? Sau, mă rog, a existat ori va exista. Probabilistic vorbind, nu era exclusă posibilitatea ca treaba asta să se Întâmple și fără intervenția omologilor noștri din spațiu animați de voluptăți experimentaliste. Colegul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre pleoapele Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere, odată cu geamăna ei, oprind visul care se proiecta pe partea cealaltă. Nechezăturile cailor se pierdură printre firele mopului care executa șarje pe coridor, iar sunetul goarnei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru că timpul de-abia atunci Începuse, primele secunde se nășteau și ele, răsărind ca niște globuri luminoase În jur, spărgându-se În focuri de artificii imediat ce treceam. În față erau Întinderi nesfârșite, pline cu Întuneric, ca și cum sute și mii de ani-lumină ți-ai fi ținut ochii Închiși, degeaba claxona tata și aprindea faza lungă, Încercând să distingă ceva În față, pentru că În bezna aceea nu era nimic de care ar fi putut să se ciocnească. La un moment dat, am tras
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
construi o casă solidă și confortabilă, iar În vecinătate funcționa deja o școală bună, unde voi putea Învăța carte, departe de tentațiile centrului. Eram o familie unită de quarci, care se mulțumea cu viața provincială dintr-o suburbie situată la ani-lumină de centrul Universului. După cum vă puteți da ușor seama din poza de familie, mama era un quarc de tipul up, tata, unul de tipul down. Eu semăn cu mama, ceea ce Însemna că familia noastră constituia un proton, căci dacă aș
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prinși nu putea constitui o amenințare În acea țară pașnică și Îmbelșugată. De fapt, propunerea era pentru toți trei, având În vedere că Împreună constituiam protonul care câștigase o sumedenie de Întreceri auto, printre care celebra cursă de 1 000 ani-lumină plat și curb, ceea ce făcuse să fim selectați din câteva catralioane de catralioane de candidați. Mama s-a opus de la bun Început. O auzeam certându-l seară de seară. „Nu Înțeleg de ce vrei să trăim ca electronii, azi aici, mâine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hai să termin cu corecturile pentru antologia de poezie creștină. I-am dedicat-o tatei. I-ar fi plăcut. Anii nebuni, de dinainte de război, i-au fost dați lui Victor Marievici drept recompensă pentru anii ne-buni. Propaganda le spunea ani-lumină, deși tocmai lumina se porționa. Începînd cu optzeci, în mai toate nopțile citeam la lumînări. Întîi, fusese trecută la index lumina taborică. Cît despre ortodocșii de profesie (Stăniloae, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu) nu numai că au fost scoși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mie“, i-am spus dur, „nu-mi poate lua nimeni!“; „Sigur, tu ești un generos“, a spus rotunjind frumos buzele și cântând din vocea ei inimitabilă, „mai bine ai fi un egoist!“. Am retezat-o cu o privire-sabie; „Ne despart ani-lumină!“ i-am spus (dar cât de fericit eram, dacă mă lua de braț, ca din Întâmplare, sau dacă ne atingeam corpurile când ne Înghesuiam În laborator, la ora de chimie; avea loc o explozie solară În ființa mea, mă umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]