439 matches
-
a cărților furate. M-am amuzat încercând să mi-i imaginez pe câțiva dintre scriitorii contemporani în postura de hoți de cărți. Iată ce mi-a trecut prin cap c-ar fi putut fura, la, să zicem, cincisprezece ani următorii (anacronismele intră în regula jocului!): Nicolae Manolescu: "Manon Lescaut", de Abatele Prevost; Gabriel Liiceanu: "De amicitia", de Cicero; Andrei Pleșu: "Cei șapte stâlpi ai înțepeciunii", de T. E. Lawrence; Mircea Cărtărescu: "Însemnare a călătoriei mele", de Dinicu Golescu; H.-R. Patapievici
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
în funcție de optica și sensibilitatea publicului contemporan. Uneori, ei arată nostalgia sacrului, a echilibrului și a valorilor stabile exprimate în teatrul antic transferându-le în domeniul etic ori estetic. Alteori, prevalează, dimpotrivă, detașarea ironică și răsturnarea sensurilor originare prin recursul la anacronism și la limbajul cotidian care anulează atitudinea eroică. Orice modificări ar impune modelului clasic, autorii în cauză au aceeași disponibilitate de a explora o lume apusă. Prezent în mai multe literaturi, fenomenul revenirii la izvoarele antice apare, sporadic, dar nu
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
a acomoda miturile străvechi la sensibilitatea modernă diferă și pot fi chiar opuse. De pildă, Iosif Naghiu și Vlad Zografi recurg la formula teatrului în teatru, prilej de a reflecta asupra raportului dintre realitate și ficțiune. Ei apelează adesea la anacronismul și la limbajul familiar des întrebuințate de autorii francezi moderni atrași de tematica mitică. În schimb, când reconstituie faptic și chiar textual expunerea lui Titus Livius despre înlăturarea regalității la Roma spre a-și dezvolta meditația despre dictatură și democrație
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
fiecare zi, la 11.30 a.m., cînd tunicile roșii - semețe și aparent intangibile - intră, pedestru și călare, în sunet de fanfară militară, pe poarta din stînga a palatului, pentru a-și înlocui colegii din ajun) are ceva vetust, constituind un anacronism deplasat. Pentru vizitatorul din țară balcanică, realitatea devine însă puțin diferită. Faimosul gentlemandin istoria britanică pornește de aici, din educația elitistă a cercurilor nobiliare. Dacă, în istoria lumii, avem un standard absolut A fi gentleman, în România, este un lucru
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
sînt perene, se situează de partea lui Harold Bloom care consideră modernitatea și postmodernitatea "epoca haotică" (chiar dacă nu sîntem de acord cu acest principiu, multe din observații sînt judicioase și merită toată atenția). Conceptele delicate le abordează fără teamă de anacronisme: naționalismul, problema universalității și a importanței traducerilor, a boemei (din perspectiva valorii și din cea a disidenței politice) ș.a.. Primul impuls al cărții a fost, cum ziceam și mai sus, polemic: împotriva acestei "uitări" a valorilor fundamentale și a deformărilor
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
buni, fixînd, totodată, cu multă responsabilitate, prețuri maximale, taman ca pe vremea mercurialelor ceaușiste care țineau loc și de marfă, și de libertate, și de bunăstare. Dacă, în expresie, acest spectacol este jenant și hilar prin mimetismul penibil și prin anacronismul vulgar, în fond el transmite un mesaj extrem de periculos: adică unul copt la focul mic al economiei planificate și al vocației dictatoriale. încercarea de a sataniza intermediarul, de a face din el sursa tuturor nenorocirilor care bîntuie prin sacoșele românilor
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
În privința contemporaneității lui Caragiale, Angelo Mitchievici utilizează - și este o linie de forță a analizelor sale - terminologia propusă de gânditorul italian Giorgio Agamben. Pentru acesta din urmă, contemporanul „se definește în relație cu timpul la care aderă prin defazaj și anacronism ca modalități intenționate de a ieși în afara lui”. Așa încât, pentru noi, Caragiale este contemporan prin felul în care scriitorul redă umbrele epocii fiecărui cititor. Prin urmare, conchide Mitchievici, „opera lui Caragiale este un dispozitiv optic special, dacă nu chiar singular
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
inextricabil umorul de peste Milcov cu sarea galică de pe Sena." C. Negruzzi ar întruchipa ,triumful bunului simț", Titu Maiorescu, ,impersonalitatea suverană". Uneori el merge la interpretări mai adânci, ca aceea privindu-l pe G. Coșbuc. Poetul năsăudean ,curăță idila de praful anacronismului, îi restituie autenticitatea". ,Concretețea universului liric din Balade și idile și Fire de tort ne apar drept corolar estetic al idilicului". Interesantul articol ar fi meritat să fie dezvoltat. O altă constantă a preocupărilor lui Nicolae Mecu este, spuneam, relația
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
pe un act menit să-l apere, ci ca pe un document ce ne poate ajuta să-l judecăm cu dreptate. Măcar așa cum el a încercat să judece și să presupună cum va arăta viitorul omenirii: „Războiul va deveni un anacronism. Noi am dat bătălii pe toate continentele, deoarece se aflau față în față două societăți... cea tânără a doborât-o pe cealaltă. Eu știu foarte bine că, la urma urmelor, războiul m-a răsturnat. Există două sisteme, trecutul și viitorul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
primul rând, el este un indicator istoric în funcție de care putem identifica ușor epoca în care se petrece acțiunea piesei. Astfel, o togă sugerează Antichitatea, pe când jaboul și peruca, secolul al XVII-lea. Unor regizori le place, însă, și să creeze anacronisme, pentru a sugera, de fapt, că dincolo de forme (costume), temele și mesajul operei sunt eterne. Astfel, în Antigone de Jean Anouilh, personajele poartă haine de secol al XXlea, deși joacă într-o tragedie aparținând Antichității. Se sugerează astfel, vizual, că
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
sa pentru curajul opiniei. (Familia, nr. 10/1999) Corespondență Întreruptătc "Corespondență Întreruptă" Nu-mi voi acorda plăcerea de a glosa Îndelung În „postfața” scrisorilor lui Radu Petrescu sau În preambulul celor ale lui Liviu Petrescu, reproduse În continuare, aici, despre anacronismul tot mai evident al acestui tip de comunicare, Într-o vreme când chiar și dialogul scris preferă formele directe, imediate și clar țintite ale oralității, cum au fost ele intermediate de telefon, telegraf, magnetofon etc. Poate, altădată; la sfârșitul setului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
clarvăzător: știe că Antonius va fi succesorul său în intimitatea reginei Egiptului, știe cum va muri, peste secole, președintele Kennedy. Este luciditatea unei civilizații consumate, ce nu mai are nimic de adăugat. Efectul de simultaneitate istorică obținut prin aceste subtile anacronisme este deosebit de sceptic. Formula lui Gârbea nu aduce, de regulă, viziuni, ci doar insolitează comic viziunile altora. În afară doar de Stăpînul tăcerii și Pescărușul din livada de vișini, unde, dincolo de teatrul comparat pe care îl face, în fond, Horia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al dorinței nu a fost lansat decât În 1977. La vremea aceea eu și fata roșcată nu mai aveam nici o legătură. Mă Îndoiesc că a văzut vreodată filmul. Cu toate acestea, Acel obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost "melodrama". împreună cu câțiva prieteni ne-am amuzat să scriem melodrame de toate felurile. "Zaraza" s-a născut la confluența dintre Borges și Cristian Vasile, ca o simplă joacă literară. în 2000 am publicat o variantă, conținând tot soiul de anacronisme, în "Romînia literară". Am mai curățat din inadvertențe ulterior, fără ca "Zaraza" să aibă, mai departe, pretenția de a fi altceva decât un gratuit joc al imaginației. 311 cum nu se mai văzuse până atunci, iar șantanurile atrăgeau o clientelă veselă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de dragoste, întâia noapte de război s-a vândut deja în trei tiraje în Franța. „În privința literaturii de idei, nu putem pătrunde în Occident decât cu autori care există deja acolo. Nu putem promova iarăși eseul interbelic, ar fi un anacronism!“, a fost de părere Liviu Antonesei, care a mai adăugat că actualei generații de tineri intelectuali îi va lua cel puțin zece ani până când va reuși să producă volume de idei. „Pierdem și subiectele românești, în condițiile în care chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
a tuturor, dar sigur a celor mai mulți, este prost, decorațiile, costumele măcar ar trebui să fie frumoase și analoge cu coprinsul pieselor. Dar aceasta este cu totul dimprotivă. De multe ori se-nfățoșează pe scenă în tot ridiculul lor cele mai mari anacronisme; costume, oameni despărțiți prin veacuri întregi se întîînesc în reprezentațiile românești. Așa în Vicleniile lui Scapin s-au văzut un huzar din vremea lui Napoleon, un elegant muscadin din vremea lui Moliere, o cochetă din zilele noastre. Dd. Caragialy, Pandely
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a gîndit: „E pentru prima oară În viața lui cînd sărută o fată, o să-și vîre În cap s-o ia de nevastă!“. Asta ar spune acum, dar nu sînt sigur că așa gîndise la vremea respectivă. E chiar un anacronism să-mi imaginez că a putut avea o astfel de mișcare de evitare. Și-a dobîndit-o Însă treptat, văzînd cum căsătoriile celor șase copii ai ei Începeau să șchioapete și se terminau exploziv, fără a mai vorbi de nepoți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lucrare este că, alături de confrații lor de pretutindeni, destui autori dramatici români au găsit că merită să revină la Antichitate ca la un izvor fecund de inspirație. Bătrânețea și moartea unui poet Mulți comentatori ai operei lui Alecsandri au remarcat anacronismul din piesa acestuia Fântâna Blanduziei : scenariul imaginat de autorul român presupune tentativa lui Horațiu de a obține - prin intermediul versurilor sale din Arta poetică - bunăvoința lui August de a revoca sentința de condamnare la exil a lui Ovidiu, inițiativă imposibilă în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
încă de la Sofocle (I, p. 350). Eroii se raportează la tragediografi din epoci diferite care i-ar fi putut alege drept protagoniști, ceea ce sporește confuzia dintre lumea reală și cea a scenei. Amestecul planurilor temporale este confirmat și de prezența anacronismelor în scene ca aceea în care intendentul îi oferă de băut celui copleșit de vestea că actorii îi reprezintă pe scenă moartea și că altcineva primește aplauzele cuvenite lui (I, p. 350). El îi întinde regelui o sticlă pătrată cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de la liniile mari ale tragediilor grecești dedicate Atrizilor, Iosif Naghiu remodelează datele legendei spre a ilustra relația dintre viață și teatru, dintre istorie și legendă, și deconstruiește tragedia. Practicând nu de puține ori detașarea ironică față de mit prin recursul la anacronism și la limbajul familiar antieroic - procedee dragi autorilor francezi ca Giraudoux sau Cocteau -, dramaturgul român exersează formula teatrului în teatru și verifică pe cont propriu o problematică atractivă pentru dramaturgi din epoca barocă până la cea modernă. El se plasează astfel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi de adăugat că tocmai potrivirea nesigură dintre gândurile celor doi dă atracție piesei, care nu devine o pledoarie în favoarea unei teze, ci introduce un echivoc fertil sub aspect literar. La prima sa apariție, insolitul personaj atrage atenția atât asupra anacronismului prezenței lui într-o epocă mult anterioară celei în care s-a născut, cât și asupra statutului său ambiguu între realitate și ficțiunea scenică : deși am sărit prăpastia sumbră a secolelor pentru a apare pe această scenă, n-am să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în funcție de optica și sensibilitatea publicului contemporan. Uneori, ei arată nostalgia sacrului, a echilibrului și a valorilor stabile exprimate în teatrul antic transferându-le în domeniul etic ori estetic. Alteori, prevalează, dimpotrivă, detașarea ironică și răsturnarea sensurilor originare prin recursul la anacronism și la limbajul cotidian care anulează atitudinea eroică. Orice modificări ar impune modelului clasic, autorii în cauză au aceeași disponibilitate de a explora o lume apusă. Prezent în mai multe literaturi, fenomenul revenirii la izvoarele antice apare, sporadic, dar nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a acomoda miturile străvechi la sensibilitatea modernă diferă și pot fi chiar opuse. De pildă, Iosif Naghiu și Vlad Zografi recurg la formula teatrului în teatru, prilej de a reflecta asupra raportului dintre realitate și ficțiune. Ei apelează adesea la anacronismul și la limbajul familiar des întrebuințate de autorii francezi moderni atrași de tematica mitică. În schimb, când reconstituie faptic și chiar textual expunerea lui Titus Livius despre înlăturarea regalității la Roma spre a-și dezvolta meditația despre dictatură și democrație
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că forțele ei, că sărmanele ei resurse ar putea-o ajuta să dinamizeze o Românie crescută dintr-o viziune modernă. Ea nu este atât de puternică, încît opunând rezistență să devină reacționară; este însă destul de slabă pentru a deveni un anacronism. Ortodoxia ne-a ținut de cald în decursul secolelor de așteptare subterană. De mult și-a pierdut din căldură, și dacă azi e domoală, mâine va fi neutră sau rece. În afară de faptul că nici o formă a spiritului nu reușește să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tot așa până la adânci bătrâneți, dacă-i va fi dat să îmbătrânească. Dacă le va fi dat să îmbătrânească împreună. O viață ordonată, la fel ca mersul sigur al astrelor. Asta le cerea zeilor. Munca începuse să i pară un anacronism, iar ambiția, o rușine. Și totuși, se întorcea aproape zilnic în camera de lucru și scria. Compunea poezii lirice în latină și în greacă. Unele chiar foarte savante. Iar ea lăuda gingășia minunată a odelor, se minuna de farmecul lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]