492 matches
-
sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai larg sens. Astfel, în fragmentul următor, "coloanele" este o anaforă asociativă a "bisericii", cu toate că cei doi termeni nu au decât parțial
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai larg sens. Astfel, în fragmentul următor, "coloanele" este o anaforă asociativă a "bisericii", cu toate că cei doi termeni nu au decât parțial același referent (coloanele nu sunt decât o parte a bisericii): În misterul umbrei făcute de aburii ploilor, ea (= uimitoarea biserică) urca din ce în ce mai clar pe cerul alb pe care-și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu se curbau decât la niște înălțimi amețitoare 268... Ne aflăm aici la limita dintre cunoașterea lingvistică și cunoașterea lumii: competența lexicală a cititorului occidental deține poate informația potrivit căreia majoritatea bisericilor se sprijină pe niște piloni. În mod fundamental, anafora asociativă mobilizează relații de stereotipie: pentru a ne asuma o relație, trebuie să trecem prin reprezentarea pe care ne-o facem adesea despre o biserică gotică; într-un fel, anafora este deja inclusă în antecedent. Însă un cititor care ar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
majoritatea bisericilor se sprijină pe niște piloni. În mod fundamental, anafora asociativă mobilizează relații de stereotipie: pentru a ne asuma o relație, trebuie să trecem prin reprezentarea pe care ne-o facem adesea despre o biserică gotică; într-un fel, anafora este deja inclusă în antecedent. Însă un cititor care ar ignora faptul că bisericile gotice au ca trăsătură esențială coloanele, ar afla acest lucru prin acceptarea faptului că textul este coerent. Adesea, acest gen de acceptare a coerenței îmbogățește indirect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar afla acest lucru prin acceptarea faptului că textul este coerent. Adesea, acest gen de acceptare a coerenței îmbogățește indirect cunoștințele cititorului. În schimb, anaforizarea lexicală a "coloanelor" prin "aceste paie" nu se bazează pe o asociere, ci pe o anaforă infidelă care plasează referentul într-o altă categorie: aveam de-a face cu o metaforă pe care cititorul o deduce dintr-un anumit număr de seme comune coloanei și paiului. 7.12. Un început de povestire Începuturile povestirilor sunt interesante
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care plasează referentul într-o altă categorie: aveam de-a face cu o metaforă pe care cititorul o deduce dintr-un anumit număr de seme comune coloanei și paiului. 7.12. Un început de povestire Începuturile povestirilor sunt interesante în ceea ce privește anafora. Pentru a-și situa universul ficțiunii, naratorul trebuie să introducă un anumit număr de elemente noi în domeniul de cunoaștere propriu cititorului. Să analizăm primele rânduri din Capodopera necunoscută de Balzac (1845): Într-o dimineață friguroasă de decembrie, spre sfârșitul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
neofit nici n-ar fi pătruns la pictorul căruia îi datorăm minunatul portret al lui Henric al IV-lea, fără ajutorul neașteptat trimis din întâmplare 269. Acest text prezintă diverse tipuri de reluare prin grupuri nominale. Vom enumera trei ansambluri: anaforele fidele ("un tânăr îmbrăcat ... ponosite" → "tânărul", sau "poarta unei case" → "acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
neașteptat trimis din întâmplare 269. Acest text prezintă diverse tipuri de reluare prin grupuri nominale. Vom enumera trei ansambluri: anaforele fidele ("un tânăr îmbrăcat ... ponosite" → "tânărul", sau "poarta unei case" → "acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia îi datorăm..."). "Sărmanul neofit" este un bun exemplu de anaforă infidelă garantată doar prin dinamica textului, impusă de enunțător. De fapt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
case" → "acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia îi datorăm..."). "Sărmanul neofit" este un bun exemplu de anaforă infidelă garantată doar prin dinamica textului, impusă de enunțător. De fapt, este ceea ce permite ca personajul să poată fi numit astfel; este întreaga prezentare făcută în rândurile de mai sus. Construind pas cu pas imaginea unui personaj timid și nevoiaș
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
permită identificarea tabloului în discuție: minunat nu este o proprietate care clasifică prin care s-ar putea selecta un referent și un unicat (ne imaginăm că nu există doar un singur portret al lui Henric al IV-lea). Nici de anaforă nu este vorba, de vreme ce portretul nu a fost introdus în rândurile anterioare; mai degrabă este vorba de o înțelegere: ca și cum cititorul, cam incert lucru, s-ar fi gândit la același obiect ca si naratorul. Prezența articolului hotărât nu este surprinzătoare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acceptă o enunțare. Ne-am putut da seama de acest lucru atunci când am evocat "dubla temporalitate narativă" care permite reperarea anumitor deictice în raport cu scena de lectură. Departe de a dispărea, actul narațiunii contribuie la impunerea coreferințelor. Astfel se face că anafora "sărmanul neofit" are la bază o evaluare asumată de un cititor care ar fi parcurs deja etapele anterioare ale textului și care ar fi acceptat să intre în universul configurat de către narator. 7.13. Reluarea imediată Textul lui Balzac amestecă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sărmanul neofit" are la bază o evaluare asumată de un cititor care ar fi parcurs deja etapele anterioare ale textului și care ar fi acceptat să intre în universul configurat de către narator. 7.13. Reluarea imediată Textul lui Balzac amestecă anaforele nominale cu articolul hotărât și cu demonstrativul. Această libertate de alegere pe care limba le-o lasă locutorilor i-a interesat pe lingviști, care s-au întrebat pe ce principii se poate baza ocurența dintre cele două forme. S-a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aceste paie" cu "paiele", coreferința cu "coloanele" ar deveni mai nesigură: cititorul ar fi nevoit să reconstituie o relație metaforică pe care el o consideră evidentă prin "aceste". Această legătură directă făcută de demonstrativ, care impune coreferința, explică faptul că anaforele cu acest S pot fi, din punct de vedere material, apropiate de termenul anaforizat. Totuși, rămâne să explicăm dacă putem avea o reluare imediată prin articolul hotărât, cu un singur antecedent posibil: "Era odată un rege foarte crud căruia îi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dacă putem avea o reluare imediată prin articolul hotărât, cu un singur antecedent posibil: "Era odată un rege foarte crud căruia îi plăcea vânătoarea. Regele avea doi fii..." Potrivit lui G. Kleiber 271, se poate explica diferența dintre două tipuri de anafore nominale fidele plecând de la caracterul direct sau indirect al relației lor cu termenul anaforizat. Când folosim articolul hotărât, avem în vedere un obiect presupus unic (sau multiplu la plural), bazându-ne pe un ansamblu de "circumstanțe" care justifică desemnarea acelui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al doilea vers: naratorul îi indică cititorului că vorbește tot despre același iepure. Folosirea lui "acesta", chiar și într-o digresiune, privilegiul celui care spune povestea, întărește înțelegerea cu cititorul. În afara strânsei sale legături cu subiectivitatea enunțiativă, determinantul demonstrativ, spre deosebire de anafora realizată cu articol hotărât, introduce o discontinuitate: ea poate indica faptul că enunțătorul izolează, desprinde o temă. Ca în exemplul următor: Am un păr des, mătăsos, dureros, o masă arămie care-mi ajunge până la talie. Mi se spune adesea că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
porcilor. Această femeie, văzând-o pe această drumeață atât de murdară, îi ceru să intre la ea în slujbă. "Această femeie" permite desprinderea din discurs a unei noi teme, izolată la începutul frazei; înainte, infanta era tema discursului. În schimb, anafora lexicală "această drumeață atât de murdară" reia nu atât "infanta", cât felul în care femeia de la fermă o vede pe tânără, o privire prin care personajul, până în acel moment fiica regelui, este plasat în categoria servitorilor. 7.14. Demonstrative insolite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de iarbă 280. După cum se observă, aceea nu caracterizează neapărat un anumit referent, ci împărtășește o experiență familiară a personajului. Cât privește cele două utilizări, lingviștii vorbesc despre deixis de memorie: la drept vorbind, nu este vorba nici de o anaforă, nici de o utilizare deictică prin care s-ar viza un referent prezent în context, care să fie și accesibil cititorului. 7.15. Anaforă și text literar Privind operele literare în propria lor economie, înțelegem în ce sens ele exploatează
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
utilizări, lingviștii vorbesc despre deixis de memorie: la drept vorbind, nu este vorba nici de o anaforă, nici de o utilizare deictică prin care s-ar viza un referent prezent în context, care să fie și accesibil cititorului. 7.15. Anaforă și text literar Privind operele literare în propria lor economie, înțelegem în ce sens ele exploatează relațiile anaforice. De exemplu, faptul că Balzac îl folosește abuziv pe acest generalizant poate fi raportat la estetica lui: de fapt, proiectul Comediei umane
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Plasând un grup nominal în apoziția altuia, coreferința lor apare ipso facto ca o reamintire, oarecum laterală, fără a o explicita. Presupunând că cititorul știe cine este Hamilcar, asocierea se face imediat. "O femeie" este reluat printr-o serie de anafore pronominale ("ea..."), apoi apare ca substantiv propriu "Salammbô". Cititorul poate stabili coreferința între acest nume și "fiica lui Hamilcar" pe două căi: a) pe baza cotextului: prin faptul că se spune că o anume Salammbô îi cheamă adesea pe preoți
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
palpitau în vânt la spate. Bandourile negre îi conturau coada sprâncenelor lungi, coborau foarte jos și păreau a-i strânge drăgăstos ovalul chipului [...]281. Evident, acest text încalcă obiceiurile narațiunii canonice, de vreme ce necunoscuta este numită "ea" fără ca pronumele să fie anafora unui determinant anterior. O asemenea folosire nu este transgresivă decât aparent, căci în universul romanesc "ea" este adevăratul nume al femeii iubite. Pronumele fără antecedent nu apare aici ca un procedeu de anticipare, în așteptarea substantivului propriu care va veni
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sau ca discursul indirect liber, lipsa descrierilor definite, reiterarea constantă a lui ea îi asigură stilului său "așternerea marelui trotuar rulant", "continuitatea ermetică" specifică. 7.16. Coerență și literatură Tocmai am văzut că, atunci când este vorba despre un text literar, anafora nominală nu mai respectă regulile obișnuite. De fapt, factorul de coeziune pare a fi compensat de un altul. După cum discursul literar se bucură de o receptare "hiperprotejată" din partea publicului adică cititorii sunt dispuși să facă efortul necesar pentru a acoperi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se uita spre lac. (5) Doi oameni care beau vin se zăreau în fundul unui cabaret prin ușa larg căscată și prin ferestrele deschise [...]. Aici nu este vorba nici de o progresie tematică evidentă, nici de o temă-titlu explicită, nici de anafore lexicale sau pronominale. Pare a fi o discontinuitate de la o frază la alta. Totuși, cu toate că coeziunea pune probleme, nimeni nu va spune că este vorba despre incoerență în cazul de față. Cititorul va găsi coerența presupunând că aceste fraze descriu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
depuis la fin des années 1960", în Modèles linguistiques, X, 2, Presses universitaires de Lille, pp. 45-66. (Un bun rezumat al evoluției gramaticii textului din primii douăzeci de ani.) 2002 La Référence et les Expressions référentielles en français, Ophrys, Paris. (Anafora este analizată în cadrul mai larg al diferitelor modalități de redare a referentului în limba franceză.) COMBETTE B., 1988 Pour une grammaire textuelle, la progression thématique, De Boeck-Duculot, Paris-Gembloux. (O introducere clară în analiza progresiei tematice; deschide accesul către studiile Școlii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
thématique, De Boeck-Duculot, Paris-Gembloux. (O introducere clară în analiza progresiei tematice; deschide accesul către studiile Școlii de la Praga.) CORBLIN F., 1995 Les formes de reprise dans le discours. Anaphore et chaînes de référence, Presses universitaires de Rennes. (O sinteză despre anaforă, mai ales despre anafora nominală.) GOUVARD J.-M., 1998 La Pragmatique. Outils pour l'analyse littéraire. (Cea de-a doua parte este consacrată substantivului propriu a cărui semantică este studiată cu ajutorul textelor literare.) KLEIBER G., 2001 L'anaphore associative, Paris
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
O introducere clară în analiza progresiei tematice; deschide accesul către studiile Școlii de la Praga.) CORBLIN F., 1995 Les formes de reprise dans le discours. Anaphore et chaînes de référence, Presses universitaires de Rennes. (O sinteză despre anaforă, mai ales despre anafora nominală.) GOUVARD J.-M., 1998 La Pragmatique. Outils pour l'analyse littéraire. (Cea de-a doua parte este consacrată substantivului propriu a cărui semantică este studiată cu ajutorul textelor literare.) KLEIBER G., 2001 L'anaphore associative, Paris, PUF (Un studiu clar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]