3,417 matches
-
dar a venit și cu o posibilitate de emancipare ulterioară prin alfabetizarea celor dintîi. La început apanajul clericilor, scrisul a devenit purtător de laicitate. Instrument de dominație, agent al revoluției. De asemenea, ce a determinat cîștigul limbajului binar în raport cu semnele analogice? Timp, precizie, maniabilitate? Ce trebuia să se piardă? Profunzime, finețe, recul? Ce s-a cîștigat în omogenitate, deci în traductibilitate și viteză de circulație, se pierde în informație și conținut de sens? Nu e ușor să contabilizezi cîștigurile și pierderile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de data aceasta, al dematerializării suporturilor și al mecanizării transportului semnelor: o posibilă atrofie a fanteziilor și a inițiativelor individuale. Automatizarea percepției nu servește, ci mai degrabă suprimă autonomia personală. De la mitogramă la ideogramă, apoi la literă și la semnalul analogic, există din ce în ce mai puțin loc pentru interpretarea liberă și personală a decodorului uman: din ce în ce mai puțin joc, spune Leroi-Gourhan, "între canalul conceptelor emise și restituirea lor". Lumea este "redată" mai bine pe ecran, trece prin toate simțurile mele (din care sînt excluse
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dacă preferați, o cu totul altfel de practică a conservării. Astfel, spectacolul fluxului și refluxului comunist, cucerire și înfrîngere, ne-a făcut să ne învîrtim, timp de un secol, în jurul a două epoci, a două feluri de memorie literală și analogică. Socialismul "științific" nu ar fi supraviețuit trecerii de la transmisia electromecanică (rotativă, presă, telegraf etc.) la difuzarea electronică. Marxizarea, ultim avatar al alfabetizării lumii creștine sau confucianism analfabet; demarxizarea primă consecvență a electronizării lumii orientale alfabetizate. Hertz-Bell i-au omorît pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
scris pentru că totul a fost deja înregistrat? De ce să ținem minte dacă de-acum încolo uitarea merge în pas cu memoria? Dacă istoria se arată treptat, ștergîndu-și urmele pe măsură ce este rostită sau arătată, ce nevoie aș avea să intervin? Suportul analogic îmi oferă fructul și sămînța în același timp: ce nevoie aș avea să ar? Economisim sudoare și sînge. Pierzîndu-ne însă capacitatea de a întîrzia, nu numai că vom fi devalorizat sortilegiile literare de repercusiuni, asemenea lui Chateaubriand, care a "înregistrat
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dar ea nu a fost pusă în aplicare (Comuna Ludoș, județul Sibiu, colecția Micromonografii Locale). Ludoșul este electrificat din 1938 când, prin eforturile oamenilor din sat acest lucru a fost realizat înaintea celorlalte sate din zonă. Electrificarea alături de centrala telefonică analogică sunt astăzi singurele facilități legate de infrastructură care există în sat. Școala din Ludoș a fost înființată probabil la sfârșitul secolului al XVII-lea, când populația a început să fie majoritară. La 1839 funcționa o școală nouă, cea veche devenind
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
nu are cale ferată. Infrastructură Dotări Rețea de apă menajeră, gaz, telefonie, cablu tv. Este complet electrificat Drum de acces în sat nemodernizat, drum pietruit în sat. Nu există rețea de apă, canalizare sau gaz. Există cablu și rețea telefonică analogică. Satul este complet electrificat. Drum de acces în sat modernizat, drum asfaltat în sat. Procentul mediu al locuințelor din rural cu apă curentă în regim public sau privat este de 11,7% Economie Pondere populație ocupată în agricultură 56,2
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
salutar pentru spirit. Dar, dacă petreci prea mult timp ascultând oamenii și piețele pentru a pune apoi la punct produse corespunzătoare, ai mari șanse să fii În Întârziere. La Sony, ca și la Honda, se face distincție Între comunicarea numită analogică, ce se realizează față În față și se bazează pe relația umană, pe de o parte, și comunicarea informatică (digital), de ordin tehnologic, pe de altă parte. În absența celei dintâi, nimic nu funcționează și nu există un viitor posibil
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
schimburi interne. Salariații sunt echipați cu telefoane mobile, iar nou-apărutele agende electronice le permit să interacționeze În permanență unii cu ceilalți și cu sediul Întreprinderii. Însă, de Îndată ce este vorba despre relații strategice esențiale, cum sunt cele cu clienții, Musashino privilegiază analogicul În detrimentul informaticului (digital). Contactul uman, față În față, este de neînlocuit, În vreme ce tehnologicul presupune Întotdeauna o anumită distanță. Lucrurile mari se realizează rar, dar cele mici sunt mai facile, căci sunt la Îndemână. Efectul lor cumulat favorizează dezvoltarea unei afaceri
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
cu omul...” 11. Partea întâi, intitulată „Préliminaires”, după ce cataloghează în mod exhaustiv tot ce se știe că s-a scris în Islam pe această temă, prezintă disputa multiseculara asupra originii numelor divine între partizanii tezei numite qiy"s, a „raționamentului analogic”, potrivit căreia i se pot aplica lui Dumnezeu nume care i se potrivesc, chiar dacă nu figurează explicit în revelație, si partizanii tezei așa-numitului tawqf („învățătură”), care susțin că musulmanii nu au voie să-i dea lui Dumnezeu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația polisemica este fie de natură implicativă (același arhisemem), fie explicativa (arhisememe diferite), aceasta din urmă putând fi metonimica (ex. „a tremura”) sau analogica (metaforica). Pe de altă parte, există polisemia de sensuri, ce presupune înlăturarea și adăugarea unor seme. Trebuie să existe cel puțin un sem comun. La verb, aceasta din urmă se poate naște din complexitatea sememului (că în cazul substantivului), dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În funcție de operațiile logice dominante În parcurgerea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, de unde: metode de analiză (analitice) și metode de sinteză (sintetice), metode globale și parțiale, metode empirice (inductive) și metode teoretice (deductive), metode de extrapolare și interpolare, metode genetice, comparative, analogice etc. Unei asemenea ordonări i se aduce Învinuirea că operațiile În jurul cărora se presupune că ar putea gravita o metodă sau alta, sunt operații care intervin, de fapt, În exercitarea obișnuită a diferitelor forme de activitate intelectuală; mai mult chiar
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de cunoaștere, de autodepășire, dezvoltă capacitatea de a sesiza existența unei probleme, deprinderea de reconstituire a vechilor cunoștințe, strategia elaborării ipotezelor, puterea de analiză și de soluționare a problemelor, de a găsi răspunsuri ingenioase pe baza unui raționament deductiv, inductiv, analogic sau ipotetic etc. Sunt capacități și deprinderi, pe cât de eficace din punct de vedere al generalizării și transferului de cunoștințe, pe atât de hotărâtoare pentru stimularea creativității și formarea omului modern, capabil să transfere metodologia rezolvării problemelor la situațiile sociale
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de cunoștințe, ci și prin „dialogul interiorizat”, așa cum multe adevăruri (legi, teorii, principii etc.) pot fi descoperite nu numai pe calea generalizării datelor unor observații Îndelungate ori a unor experiențe de fapt, ci și prin reflecții bazate pe raționamente (deductive, analogice etc.), tot așa și În procesul de Învățământ, elevii/studenții pot ajunge la descoperirea personală a unor adevăruri și pe calea unor reflecții interioare, abstracte; În aceeași manieră, există și Învățare prin cugetare proprie, prin meditație adâncă. Înțeleasă ca modalitate
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
justifică fie reflecția individuală (solitară), fie cea de echipă sau de grup (colectiv) În care ideile, intențiile, impresiile etc. fiecăruia duc mai departe, fecundează ori critică ideile celorlalți colaboratori. În fine, poate fi vorba despre o reflecție preponderent artistică (deductivă, analogică etc.) critică ori de genul experimentării În plan mintal a unor noi structuri cognitive (idei, imagini, modele, soluții etc.) care vin să Îmbogățească experiența logico-matematică a elevilor. În același timp, reflecția poate avea un caracter ocazional, spontan sau sistematic (de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
formă, bineînțeles, un original, un sistem complex (un obiect,fenomen, acțiune, proces, o stare de fapt, o situație, o problemă etc.), fie În ansamblul lui, fie parțial. Modelul și sistemul original sunt izomorfe, În sensul că un model relevă liniile analogice și, ca atare, se află Într-o corespondență mai mare saumai mică cu obiectele și fenomenele reale pe care le reprezintă. Această reprezentare, fie ea obiectuală sau abstractă, nu se identifică Însă niciodată cu originalul, căci ea nu epuizează, nu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
la o esență mai profundă. Folosirea modelelor Într-o situație de Învățare determinată, și mai ales construcția lor pretinde, de asemenea, o anumită precauție, respectarea regulilor de similitudine. Adică, este absolut necesar să știm: „ce anume modelăm?”, „Între ce limite analogice?”, „ce scop și ce semnificație trebuie să aibă pentru activitatea de Învățare rezultatele modelării?”. Este util să recurgem la această metodă numai atunci când modelul oferă o cunoaștere mai bună decât originalul. Apoi, din punct de vedere al construcției, un model
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ce ne transpun din plin într-un regn al fanteziei”, lucru care nu ușurează cu nimic o interpretare care se dorește cât mai clară, ci, dimpotrivă, este un bun prilej pentru interpretări substanțial diferite. Și totuși, „nicăieri viziunea imagistică și analogică a lui Platon nu a cuprins mai mult din esența operei decât Republica”. Această îngreunare în receptarea clară, prezentă de altfel ca o caracteristică a dialogurilor platoniciene, a dus la situația în care Republica apare ca una dintre cele mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dreptății va coincide cu descrierea sufletului și cu replica lui la scală mai mare, a regimului ideal. La fel cum statul ideal din Republica este format din trei clase - filosofii, gardienii și producătorii, și sufletul va fi descris în mod analogic constituit din trei atitudini psihologice: partea rațională (care are ca principală „pornire” cea înspre înțelepciune, care armonizează și echilibrează), cea pasională (care se bazează pe curaj) și cea apetitivă (care are ca scop satisfacerea dorințelor primare prin mijloace materiale. Diviziunea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
conduc; de aici, putem vedea că, structural vorbind, nu avem de a face cu șase forme constituționale separate, ci fiecare pereche de câte două corelate reprezintă actualizarea unei structuri numerice comune, lucru care îi permite lui Aristotel să se miște analogic în comentariile sale și să spună că o formă pozitivă este, oarecum, o formă negativă, fără ca afirmația să fie contradictorie. În afara monarhiei, Aristotel nu menționează numele genului celorlalte structuri, ci întrebuințează sensul generic al numelor folosite și în sens specific
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
major în dilema rostirii falsului dacă el nu s-ar fi încheiat cu o ambiguitate menită să trimită la cercetări ulterioare ale lui Platon, ale căror urme ar putea fi găsite și în alte texte. Socrate, folosind mai multe exemple analogice, îi argumentează lui Hippias superioritatea lui Ulise: de pildă, între arcașul care își atinge întâmplător ținta și cel care greșește de bunăvoie, fiind oricând capabil să o atingă, ultimul este superior. Ar rezulta însă de aici, implicit, că omul care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
registru pur speculativ, unul moral sau unul politic. La nivelul analogiilor cu diversele figuri culturale consacrate pe care contemporaneitatea lui Platon le putea oferi, primele care s-ar putea impune ar fi sofistul, ca pretins stăpânitor al adevărului și falsului, analogic aici lui Ulise, și figura mantică a arhaicului stăpânitor de adevăr, determinat cu atribute similare lui Ahile și comparat cu acest personaj al dialogului de Marcel Detienne. Amintind tradiția stăpânitorului de adevăr evocată de Marcel Detienne, încărcăm figura lui Ahile
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este manifest în primul membru al paradoxului, în sensul în care conștiința care are acces la ceea ce este fără a fi susceptibilă de a construi, posibilitatea falsului are cunoașterea ființei în act fără a-i putea gândi posibilitățile. Odiseicul rămâne analogic celuilalt membru, în sensul în care conștiința care a câștigat posibilitatea de a enunța falsul a pierdut necesitatea enunțărilor sale, care provenea din contactul ei nemijlocit cu ceea ce este. Nu interesează aici atât evidența analogiilor cât faptul că, prin ele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că în dialogul Sofistul Platon reușește o admirabilă întemeiere a negației, pentru a putea delimita figura filosofului de cea a sofistului. Și de această dată, distribuția adevărului și manierele diverse în care cei doi îl stăpânesc constituie deosebirea lor. Sofistul, analogic retorului preocupat de domeniul verosimilului, pretinde o stăpânire absolută asupra adevărului și minciunii, în vreme ce filosoful pare din această perspectivă înzestrat cu o forță a cunoașterii mai precară, fiindcă el deține doar maniera în care poate opera cu adevărul și falsul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon trebuie să întemeieze valoarea logică a negației, sprijinită pe existența relativă a neființei. Putem privi, astfel, paricidul filosofic al dialogului dintr-o nouă perspectivă: teza eleată a existenței absolute a ființei trebuie restrânsă în sensul în care domeniul ahileicului (analogic prin atributele sale, așa cum am arătat mai sus, cunoașterii ființei eleate și accesului la Câmpia adevărului) trebuie dublat de domeniul odiseicului, stăpânitor voluntar și reflexiv asupra adevărului și falsului. Formulând deopotrivă originile logicii și ale ontologiei, celebrul pasaj al dialogului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de pildă, linia) sau a celui specific (de pildă, răul sau negrul) nu pun problema negației, ci pot servi ca eventual subiect ulterior negației. A gândi înseamnă a îmbina cele două componente. În cazul sensibilității, situația este asemănătoare: deși este analogică intelecției prin pasivitatea sa, senzația se deosebește de intelecție prin mai multe criterii, între care este și cel al adevărului: o senzație este întotdeauna adevărată, în vreme ce un gând poate fi adevărat sau fals: dacă într-adevăr m-am înșelat că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]