1,151 matches
-
de logica însăși a competiției dintre statele capitaliste. Dezvoltate în perioada Războiului Rece, Studiile de Securitate au fost în particular tributare concepțiilor realiste și neorealiste, dominante în epocă. Confruntarea dintre cele două superputeri a influențat întreaga lume, iar o viziune anarhică și competitivă asupra sa era firească. Prezentul capitol se va concentra mai întâi în direcția acestei concepții tradiționale în ceea ce privește securitatea. Ulterior este prezentată problema centrală, din acest punct de vedere, a relațiilor dintre state, cunoscută sub numele de dilema securității
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
sociale, păstrarea monopolului asupra violenței legitime în virtutea suveranității fiind totodată scop și mijloc în atingerea acestui obiectiv. Pe de altă parte, statul se angajează, în regiunea delimitată prin granițe, să-și apere cetățenii în fața pericolelor de afară, inerente unui mediu anarhic și presupus ostil. Mediul internațional este, afirmă realiștii, o lume hobbesiană, a competiției, în care nu există o autoritate centrală de natură să impună ordinea. Acest fapt face ca fiecare dintre unitățile componente ale sistemului statele să-și urmărească pe
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
Ca termen generic, securitatea unui stat se referă în primul rând la lipsa amenințărilor la adresa acestor valori și interese, precum și la capacitatea sa de a le apăra cu succes în caz de pericol. Prin împărțirea spațiului politic în reglementat și anarhic, statul trebuie să facă față, în primul rând, amenințărilor venite din exterior. În regiunea internă există autoritatea legitimă care poate impune ordinea, statul preocupându se de securitatea indivizilor. Controlul asupra violenței îi permite să împiedice sau măcar să pedepsească orice folosire
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
presupunerii făcute de teoreticienii acestei perspective potrivit căreia starea fiecărui actor din sistemul internațional depinde de caracteristicile sistemului în care evoluează. Mediul internațional fiind unul competitiv, securitatea fiecărui stat este relaționată și dependentă de securitatea celorlalți participanți. Într-un mediu anarhic, securitatea nu va putea fi astfel niciodată absolută, ci doar relativă, afirmă Barry Buzan. Dilema securității Caracteristicile mediului, precum anarhia ori competitivitatea, fac din asigurarea securității o prioritate absolută pentru orice stat, ce trebuie să caute să-și maximizeze șansele
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
astfel înarmarea celorlalte. Statul care, inițial, căuta să-și îmbunătățească securitatea va trebui să observe eforturile celorlalte state și să ia măsuri în consecință, înarmându-se în continuare. Se declanșează o spirală a înarmărilor fundamentată, potrivit concepțiilor realiste, pe natura anarhică a sistemului și pe neîncrederea dintre actori. Procesul de mai sus este cunoscut ca dilema securității. Descrisă de John Herz în 1950, dilema constă în faptul că încercările de asigurare a securității unui stat generează o stare de insecuritate pentru
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
actori, care, la rândul lor, își caută propria securitate. Căutarea individuală a securității duce, de fapt, la creșterea insecurității în sistem. Dilema securității se bazează pe neîncrederea și frica resimțite de state unul față de altul. Într un mediu competitiv și anarhic, statele nu se pot baza pe bunele intenții ale celorlalți. Creșterea puterii unui alt actor este amenințătoare în sine, astfel încât nu se poate asista pasiv la dezvoltarea sa. Printr-o logică a acțiunii și reacțiunii, se declanșează un proces de
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
inițial aproape exclusiv de relațiile dintre marile puteri, mai ales dintre cei doi poli ai sistemului, prin prisma dimensiunii militare. Rolul privilegiat al forțelor armate era dat de capacitatea acestora de a apăra sau impune interesele statului într un mediu anarhic și polarizat, în care ceilalți actori sunt mai degrabă competitori în lupta pentru putere. Supraviețuirea entității statale era considerată o problemă presantă și imposibil de rezolvat pe deplin. Războiul Rece a fost o confruntare globală, purtată în termeni atât de
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
sovieto-american să pară o ipoteză extrem de plauzibilă, consecințele lui fiind situate dincolo de înțelegerea umană. Din acest punct de vedere, oricare cercetător era, practic, condamnat să postuleze drept inevitabile acele caracteristici ale mediului pe care le observa în fiecare clipă: competitiv, anarhic, extrem de periculos. Asumpțiile generale și logica realistă păreau pur și simplu singurele care treceau proba verificării empirice, de unde și enorma influență a acestui curent în perspectiva tradițională asupra securității prezentată în acest capitol. Gândirea relațiilor internaționale în termenii conflictului armat
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
auto-ajutorarea este o trăsătură necesară anarhiei. Aceasta este mai degrabă o instituție promovată și susținută prin procese. Apelând la interacționismul simbolic și la sociologia structuraționistă, Wendt arată cum auto-ajutorarea și politica de putere sunt construite social în contextul mediului internațional anarhic. În concluzie, există multe ramuri de cercetare constructivistă: o linie proeminentă examinează modul în care interesele și identitățile statelor se întrețes, precum și modul în care acele identități sunt modelate de interacțiunea cu alte state; un alt domeniu al cercetării se
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
sunt strâns legate în teoria și practica relațiilor internaționale contemporane. Richard Ashley recomandă strategia lecturii deconstructive, respectiv citirea textelor realiste nu ca pe o încercare de a oglindi o realitate dată de state separate teritorial care coexistă într-un mediu anarhic, ci ca pe încercări de a susține statul suveran din punct de vedere teritorial, ca depozitar al comunității politice care ne delimitează domeniul libertății și ne structurează identitatea.92 1.2. Teme constructiviste centrale în relațiile internaționale Constructiviștii au scos
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
analiză este individualul (înțeles ca stat, dar și ca individ uman). Teoria neorealistă, spre exemplu, abordează statele ca fiind similare oamenilor care încearcă să își maximizeze șansele supraviețuirii. Neorealiștii, precum Kenneth Waltz, prezintă statele ca fiind condiția apriorică a structurii anarhice a relațiilor internaționale care apoi le constrânge și le determină comportamentul. Într-un mediu competitiv, generat de o multitudine de state acționând în sensul propriului interes, se asumă că urmarea unei logici diferite ar fi un act sinucigaș. În timp ce se
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pentru a influența și modifica mediul social sau de a se lăsa influențați de acesta. Titlul faimosului articol al lui Alexander Wendt surprinde această idee: "Anarhia este ceea ce statele fac cu ea". Nu înseamnă că statele, aflate într-un sistem anarhic, pot schimba imediat circumstanțele. Înseamnă, mai degrabă, că relația poate evolua în timp. Relațiile nu sunt obligatoriu caracterizate de egoism sau inamiciție. Tiparele, modelele relaționale sunt un produs al proceselor istorice și al interacțiunii de-a lungul timpului. Alter și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
identități distincte, modelate de circumstanțele materiale, culturale, sociale, politice în care trăiesc. Relațiile dintre actori nu sunt statice, ci evoluează pe măsură ce interacționează unii cu alții și cu mediul lor.154 Constructivismul pune sub semnul întrebării asumpțiile raționaliste, în principal caracterul anarhic al sistemului internațional considerat de neschimbat. Anarhia nu este o caracteristică de neevitat a relațiilor internaționale. Statele s-ar putea să fie auto-interesate, dar acestea în mod continuu definesc și redefinesc ce înseamnă acest lucru. Identitățile se pot schimba. Normele
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
mod particular neorealismul. Un grup de lucrări își îndreaptă atenția către normele internaționale, în mod special asupra acelora care par a contraveni asumpțiilor neorealiste și neoliberale, și anume că statele sunt raționale, că se bazează pe auto-ajutorare într-un sistem anarhic. Aceste studii se constituie în mod normal în jurul problematizărilor realiste: de ce acceptă statele constrângeri în privința abilității acestora de a purta război, precum acordarea de ajutor răniților conform Convențiilor de la Geneva? De ce nu sunt folosite armele chimice, când acestea pot fi
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
prezintă politica mondială ca un domeniu al socialului a cărui caracteristici sunt determinate prin comunicarea și interacțiunea unităților sale281 și își construiește teoria sistemului internațional în opoziție cu teoria lui Waltz. Sistemul internațional descris de Kenneth Waltz este descentralizat și anarhic, iar actorul relevant este statul. Anarhia este reprodusă în încercarea fiecărui stat de a se proteja față de amenințările generate de celelalte state. După cum afirmă Waltz, având în vedere că fiecare stat este constrâns să aibă grijă de el însuși, nimeni
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
rezultante o formă distinctă. Dimpotrivă, într-o anarhie unitățile relaționează unele cu altele ca agenți independenți și trebuie să fie autonome funcțional pentru a se evita dependența structurală. Diviziunea muncii asociată diferențierii funcționale este trăsătura definitorie a ierarhiilor, în timp ce sistemele anarhice sunt caracterizate de lipsa diviziunii muncii. Deși puterea este prezentă atât în ierarhii, cât și în anarhii, ea acționează diferit.284 Principala critică adusă de Wendt lui Waltz constă în slaba teoretizare a sistemului internațional. Wendt vede această inabilitate a
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
operează într-un sistem de unități egoiste, orientate către supraviețuire și autoajutorare, atunci ele sunt constrânse de această înțelegere intersubiectivă să intre într-o relație de competiție. Înțelegerea intersubiectivă a identității și intereselor statelor constituie o trăsătură integrală a structurii anarhice a sistemului.286 Înțelegerea intersubiectivă nu apare în mod spontan, ci se poate dezvolta numai pe baza interacțiunii. Wendt insistă că trebuie să existe o istorie a interacțiunii înainte ca actorii să-și dobândească o identitate egoistă, interesul pentru supraviețuire
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
afirmă că interesul lui nu a fost să ofere o teorie a identității, ci să construiască o teorie socială a politicii internaționale în contrapartidă la teoria politicii internaționale a lui Kenneth Waltz, prin deconstruirea deducției politicii de putere din condiția anarhică a sistemului internațional. Anarhia poate genera politici de putere competitive sau un sistem de auto-ajutorare, dar, la fel de bine, poate să genereze un sistem de cooprerare. Anarhia', în sloganul lui Wendt, 'este ceea ce vor statele să fie'.288 Ceea ce contează este
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
neorealiști și neoliberali se poartă în jurul întrebării dacă acțiunile statelor sunt influențate mai mult de structură (de anarhie sau de distribuția puterii) sau de procese (prin interacțiune și invățare). Wendt afirmă că ambele curente greșesc asumând puterea cauzală a structurii anarhice. Presupusa forță cauzală trebuie pusă sub semnul întrebării dacă procesele și instituțiile nu se doresc a fi subordonate structurii anarhice.292 Constructivismul delegitimează asumpțiile raționaliste, în principal faptul că anarhia are efecte cauzale. Aducând în discuție diferite modele de anarhie
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
distribuția puterii) sau de procese (prin interacțiune și invățare). Wendt afirmă că ambele curente greșesc asumând puterea cauzală a structurii anarhice. Presupusa forță cauzală trebuie pusă sub semnul întrebării dacă procesele și instituțiile nu se doresc a fi subordonate structurii anarhice.292 Constructivismul delegitimează asumpțiile raționaliste, în principal faptul că anarhia are efecte cauzale. Aducând în discuție diferite modele de anarhie, constituite prin interacțiiunea dintre state, Wendt susține că tipul anarhie care prevalează depinde de modul în care statele își construiesc
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
interesele la un nivel mai înalt de agregare, bazându-se pe sentimente de solidaritate, comunitate și loialitate. Identitățile egocentrice sunt la baza sistemului de auto-ajutorare și o schimbare identitară este soluția de a se ieși din acest sistem întrucât caracterul anarhic al sistemului internațional depinde de distrubuția identităților statelor.295 Dacă statele se identifică numai cu ele însele atunci sistemul va fi anarhic. Dacă se identifică cu un "stat internațional" atunci va fi un sistem ierarhic, la fel ca în cazul
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
sistemului de auto-ajutorare și o schimbare identitară este soluția de a se ieși din acest sistem întrucât caracterul anarhic al sistemului internațional depinde de distrubuția identităților statelor.295 Dacă statele se identifică numai cu ele însele atunci sistemul va fi anarhic. Dacă se identifică cu un "stat internațional" atunci va fi un sistem ierarhic, la fel ca în cazul unui stat federal. Dacă statele se identifică unele cu celelalte astfel încât să aibă o identitate colectivă care să le predispună la cooperare
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
stat federal. Dacă statele se identifică unele cu celelalte astfel încât să aibă o identitate colectivă care să le predispună la cooperare atunci vor constitui un sistem cu autoritate descentralizată, un "stat internațional" care nu poate fi caracterizat nici ca fiind anarhic, dar nici ierarhic. Dacă actorii statali dezvoltă o identitate colectivă aceasta devine baza pentru scopuri sau interese comune, iar acest lucru este o condiție socio psihologică necesară pentru internaționalizarea autorității politice. Emergența unei autorități internaționale poate fi studiată prin cercetarea
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
internațional care împiedicau realizarea viziunii normative care pleda pentru o schimbare radicală.584 Conflictul între loialitatea universală față de interesele umanității și loialitățile particulare față de stat nu a fost soluționat de către realiști. Kenneth Waltz a susținut că este vorba despre structura anarhică a sistemului internațional care limitează potențialul de cooperare dintre state și care generează condițiile de insecuritate, fenomene precum cursa înarmării sau războiul, anarhia fiind reprodusă prin încercarea fiecărui stat de a se proteja față de amenințările generate de celelalte state. În
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
amenințările generate de celelalte state. În schimb, Wendt delegitimează această idee prezentând politica mondială ca un domeniu al socialului a cărui caracteristici sunt determinate prin comunicarea și interacțiunea unităților sale. Wendt a susținut că deducția politicii de putere din condiția anarhică este greșită. Anarhia poate genera insecuritate și un sistem de auto-ajutorare, dar, la fel de bine poate să nu le genereze. Prin urmare, ceea ce contează este construcția identităților și în ce măsură ego se identifică cu alter. Afirmând că efectele anarhiei nu au nimic
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]