846 matches
-
2) Filosoful preafericit. Momentul al doilea - Întrebuințări terapeutice ale cuvântului: sofistica antiphoniană 81 V. Antiphon și „arta de a scăpa de mâhnire” 83 1) O reparație pentru sofiști. 2) Antiteza lui Socrate. 3) Inventarea psihanalizei. 4) Dușmanul legilor. 5) Hedonismul anarhist. 6) Să terminăm odată cu barbarii! Momentul al treilea - Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirene 99 VI. Aristip și „voluptatea care gâdilă” 101 1) Filosoful cu fustă. 2) Triunghiul subversiv. 3) Parfumat în agora. 4) Ludic, agonic și comic. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
orice selecție implică o respingere, iar acest lucru se aplică atât actului critic, cât oricărui act simbolic "ce devine obiect (de interes - adăugirea mea) al unei perspective critice"775. Acest lucru, notează McKerrow, nu înseamnă că criticul ar fi un anarhist, ci doar că el operează din interiorul unei perspective sau al unei "orientări": "a îmbrățișa un set de principii nu angajează pe cineva în prescriptivism mai mult decât face ca actul critic să fie lipsit de direcție"776. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
unei părți a populației la autoritatea de tip totalitar a unor instituții. El este o replică literar-muzicală dată unui program dogmatic, ce ignoră diferențele dintre oameni, anulează sexualitatea, reprimă arbitrar și întreține forțat anormalitatea. De aceea folclorul penitenciar este unul anarhist, rebel, cultivînd poetica subversiunii. Iar reacția autorităților față de el variază de la ignorare la dispreț. Tratat ca o formă a "subculturii carcerale" (termen introdus în circulație de Gresham M. Sykes 67), este perceput ca o modalitate de justificare a comportamentelor unor
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
face Binele, sunt invidios, mă simt inferior față de cei care reușesc și, din acest motiv, doresc să-i suprim, să-i distrug, să-i Înlocuiesc, să nu-i las să mi-o ia Înainte. Este modelul psiho-moral negativ al revoluționarului anarhist, al teroristului, al complotistului Împotriva ordinii de stat, al fanaticului antisocial. Răul mă oprește să cred, să sper, să am perspectiva transcendenței, pentru că el este Închidere. Mai mult chiar decât atât, Răul Îmi alterează ființa, Îmi pustiește sufletul. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tip psihomoral este dominat de pulsiunile inconștientului. El este tipul care caută mereu să evadeze din realitatea imediată. Este dominat de nevoia de libertate și noutate. 2. Tipul egoist Este tipul revoluționarului. El este un tip psihomoral de factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt fie educatori, formatori de personalități, fie psihoterapeuți, restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător este un tip care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ochii aceia care se stingeau unii după alții? Iar pe crengi, deasupra lor, păsările își construiau cuiburile. Dolșanka, pe jumătate depopulată în timpul războiului, nu băgă de seamă întoarcerea lui. Satul fusese măturat de atâtea valuri de oameni înarmați, Roșii, Albi, anarhiști, simpli bandiți și iarăși Roșii, de atâtea jafuri, incendii și morți, încât locuitorii nu se mai mirau de nimic. „Ia spune, soldatule, îl întrebă doar o bătrână când trecea pe uliță, e adevărat că bolșevicii au interzis moartea?“ Nikolai dădu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tinerii și le pun pe chip, urâțindu-se aidoma prostituatelor bătrâne dintr-o nedreaptă iconografie, recreează obiectiv pe fizionomiile lor ceea ce ei numai verbal au condamnat pentru totdeauna. Au apărut vechile fețe de preoți, de judecători, de ofițeri, de falși anarhiști, de funcționari bufoni, de Avocatul Sforărie, de Don Ferrante 1, de mercenari, de escroci, de huligani conservatori. Altfel spus, condamnarea radicală și nediscriminată pe care au proferat-o la adresa părinților - ca reprezentanți ai istoriei în evoluție și ai culturii precedente
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
adevăratele obiecte ale urii rasiste a tradiționaliștilor sunt chiar ei. În același timp cu apariția acestor noi tipuri umane în cadrul lumpenproletariatului, au luat naștere noi tipuri umane în cadrul burgheziei, relativ noi. Ele urmează scheme destul de cunoscute, în realitate: misionarii, utopiștii, anarhiștii, anumiți revoluționari etc. Ceea ce este destul de nou e tipul lor de comportament și de limbaj; și, mai ales, obiectiv vorbind, sunt noi lucrurile de care ei trebuie să se ocupe. Întâlnirea dintre un grup de tineri „neadaptați”, lumpenproletari - nevrotici, incapabili
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care este Dumnezeul meu"40. Propune un ideal de tip anarhic, pentru ca, așa cum spune cu ironie, "am facut o treabă bună: reacționarii m-au persecutat, numindu-mă comunist, iar comuniștii m-au numit reacționar și trădător"41. În cazul său, anarhist înseamnă un "nu" la tot: comunismului, neoliberalismului, creștinismului, "un fel de anarho-creștinism, ca al lui Tolstoi (...), ca și al atâtor idealiști din vremurile noastre, cum este Camus (...)"42. Ernesto Sábato a știut să recunoască, spune Lorenzo Peirano, "modestele mesaje ale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
colegi care erau fii de muncitori, de imigranți socialiști"7, cu care pierdea nopți întregi, dezbătând probleme sociale. Despre perioada să de aderare la idealurile comuniste și apoi la anarhism, aflăm de la personajele sale, printre care "analfabetul Carlucho, unul din anarhiștii aceia deosebit de buni la suflet, care mergeau pe jos din sat în sat ca să predice cât de frumos era anarhismul"8. Întreaga tinerețe a lui Cioran a fost marcată de deplasările sale dintr-un loc în altul, fie ca să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
forțele distrugerii și se dedică, trup și suflet, altei forme, contrare, benefice, promotoare a condiției umane. Fuge de la congresul socialist de la Bruxelles, unde participă că delegat al tineretului argentinian, si se ascunde câteva luni la Paris, găzduit de bătrânul portar anarhist de la Sorbona. Șederea lui Sábato la Paris îi deschide ușile suprarealismului, mișcare pe care o numește "o explozie de libertate", care îl face să pună sub semnul întrebării însăși menirea științei. Se simte atras de caracterul ei irațional, opus rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îi plăcea că această mișcare "agită spiritele", când a ajuns el la mișcare, "singurul suprarealism etern era cel rău", așa cum scrie în Scriitorul și fantasmele lui: În 1938, când am locuit cu ei, deja se trăia din amintiri, iar impulsului anarhist din vremurile eroice îi luase locul o ortodoxie școlară"; mai tarziu îi recunoaște prelungirea în existențialism. Sábato spune despre mișcarea suprarealista că Biblia să a fost dezordinea, arma să imaginația, teritoriul său visul și imaginea absurdă, tehnica să automatismul, păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ființei umane, dar și ale bunătății sale, unde autorul este uneori narator, alteori personaj, întotdeauna protagonist al scenelor pe care "creatorii lor smintiți le țes pentru a ilustra absurdul existenței umane"47. În mansarda friguroasa în care îl găzduia portarul anarhist de la Sorbona, unde noaptea se învelea cu colecțiile vechi ale oficiosului comunist francez "L'Humanité", păstrate de gazdă lui cu mormăiala "știu, nu e prea anarhist, însă... faute de mieux...", fugarul ia viața de la zero, creând, împotriva atacurilor furibunde, comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a ilustra absurdul existenței umane"47. În mansarda friguroasa în care îl găzduia portarul anarhist de la Sorbona, unde noaptea se învelea cu colecțiile vechi ale oficiosului comunist francez "L'Humanité", păstrate de gazdă lui cu mormăiala "știu, nu e prea anarhist, însă... faute de mieux...", fugarul ia viața de la zero, creând, împotriva atacurilor furibunde, comuniste și fasciste, împotriva sărăciei și invidiilor, prin românele și eseurile sale, o operă în care locul central îl ocupă Omul cu majuscula, care trăiește toată viața
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
radicalismul. Argumentele reușitei ar fi titlurile și textele unor celebre piese: "Give peace a chance" ("Dați păcii o șanșă"); "Power to the people" ("Puterea poporului"); "Working class hero" ("Eroul clasei muncitoare") etc. Din pacifistul hippy, John Lennon devine un temut anarhist. Un erou revoluționar cu statuie în Cuba! Vă puteți imagina un John Lennon instigator la revolte populare, traficant de arme pentru IRA (Armata Republicană Irlandeză)? Eu nu. Toate aceste ample mișcări de manipulare socială din SUA și Europa secolului trecut
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de asemenea fondatorul și directorul Centrului de Studii și Cercetării despre Democrație (CERAD), laborator pe lângă Rennes-I • Democrație; Marxism; Societate civilă; Totalitarism. SYLVAIN BOULOUQUE, istoric, membru al comitetului redacțional al revistei Communisme, el este autorul volumului Anarchistes face aux guerres coloniales (Anarhiștii și războaiele coloniale [Atelier de crîation libertaire, 2003]), și coautor al volumelor Traîtes et trahisons. Guerres, imaginaires sociaux et constructions politiques (Trădători și trădări. Războaiele, imaginar social și construcții politice [Seli Arslan, 2007]) și Listes noires du Parti communiste (Listele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o economie a abundenței - constă în reînnodarea cu principiile comunismului vechi, care nu cunoaște nici exploatare nici lupta de clasă, dat fiind că ignoră proprietatea privată și deosebirea dintre bogați și săraci. Deschiși marxismului și revoluției bolșevice, dar și dictaturii, anarhiștii* comuniști preferă să mizeze pe spontaneitatea muncitorului pentru a vedea apariția unei noi umanități. încredințată sindicatelor, asociațiilor și cooperativelor, producția trebuie să răspundă exclusiv nevoilor omului, în afara legilor economiei de piață. Pentru a contra orice veleitate de îmbogățire personală, repartiția
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dar începând cu 7 noiembrie 1917, Revoluția din Octombrie* este cea care devine evenimentul fondator al unei noi perioade revoluționare. De-a lungul întregului secol al XIX-lea, gândirea revoluționarilor europeni, și îndeosebi a revoluționarilor ruși* - marxiștii, socialiști revoluționari sau anarhiști* -, se înscrie în aspirațiile revoluției de la 1789: egalitatea în drept a cetățenilor, libertatea de exprimare și de asociere, instaurarea unui regim constituțional, alegerea unei adunări constituante. Iar revoluția rusă din februarie 1917, inaugurată cu intonarea Marseillaisei urmează, până în vara anului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
musulmane; CEC refuză însă ideea oricărei atingeri la integritatea imperiului. Lenin trece la acțiune Dezastrul militar din prima jumătate a lunii iulie neliniștește profund garnizoana din Petrograd care se teme că va fi trimisă pe front. Bine prelucrați de propaganda* anarhiștilor* și a bolșevicilor*, acești oameni, în cea mai mare parte a lor tineri țărani impregnați de cultura buntului, se revoltă, ocupă strada, își propun să răstoarne guvernul și să-i expulzeze pe menșevici din CEC. Bolșevicii se instalează la cârma
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
refuză rechizițiile sălbatice ale „armatelor aprovizionării” bolșevice, muncitorii care resping noul „patronat” bolșevic și revendică niște condiții de viață mai bune, naționaliștii din fostul imperiu care-și reclamă independența și chiar SR de stânga exasperați de tratatul de la Brest-Litovsk sau anarhiștii care combat instaurarea statului bolșevic. în aceste condiții, numai teroarea îi va permite lui Lenin să se mențină la putere și să-și impună programul său de „comunism de război”, care se sprijină pe măsuri radicale - suprimarea proprietății private, a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin a le aservi”. Dacă neîncrederea între cele două curente durează și la începutul secolului XX, ele au în comun anticapitalismul, ura față de societatea „burgheză” și voința de a o distruge din temelii prin violență. Spre deosebire de social-democrație*, favorabilă democrației* parlamentare, anarhiștii recuză parlamentarismul. Totuși, unii - anarhosindicaliștii și cooperatorii - doresc să deschidă, prin greva generală, calea către o societate a libertății - libertară, anarhistă deci - în care producția ar fi autogestionată de către muncitori. Ceilalți vor să provoace, prin „acțiune directă” sau prin „propaganda
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Catehismul revoluționarului, definește natura și rolul revoluționarului rus*. Această lectură l-a influențat pe Lenin* care va dezvolta în mai multe rânduri teze anarhizante, ca în Statul și revoluția sau în decretul din noiembrie 1917 privind controlul muncitoresc asupra uzinelor. Anarhiștii iau parte la răsturnarea țarismului și apoi a guvernului lui Kerenski, și văd în emergența sovietelor* schița unei societăți anarhiste. Numeroase din valorile promovate de ei corespund în acel moment cu cele ale bolșevicilor*: antimilitarism, pacifism, anticlericalism, precum și gustul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
societăți anarhiste. Numeroase din valorile promovate de ei corespund în acel moment cu cele ale bolșevicilor*: antimilitarism, pacifism, anticlericalism, precum și gustul pentru acțiunea imediată și recursul la violență. Figura lor tutelară, Piotr Kropotkin, salută Revoluția din Octombrie* iar, în Ucraina, anarhistul Nestor Mahno conduce o puternică mișcare țărănească - mahnovșcina - care confiscă pământurile marilor proprietari și încheie o alianță cu „roșii” pentru a respinge armatele „albe”. Totuși, această convergență este efemeră. Cu începere din 1918, Ceka îi reprimă cu violență pe anarhiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anarhistul Nestor Mahno conduce o puternică mișcare țărănească - mahnovșcina - care confiscă pământurile marilor proprietari și încheie o alianță cu „roșii” pentru a respinge armatele „albe”. Totuși, această convergență este efemeră. Cu începere din 1918, Ceka îi reprimă cu violență pe anarhiștii din Moscova și din Petrograd. Iar în 1920, odată consolidată victoria în Ucraina, Lenin ordonă reprimarea mahnovșcinei: anarhiștii sunt arestați, exilați, împușcați chiar. Zdrobirea revoltei de la Kronstadt* înseamnă sfârșitul anarhismului în Rusia și marchează începutul reculului său pe plan internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]