2,089 matches
-
nu au, spuse Asuncion. Eu și Uli ne-am uitat una la alta și am amuțit, fiindcă aici nu mai era vorba numai de ajutor, ci de o preocupare totală a celor din comunitatea lor pentru îngrijirea aproapelui. Acea iubire ancestrală pentru fratele tău din același neam care la noi a dispărut de mult, fiind înlocuită cu invidia, dorința sălbatecă de înavuțire, de parvenire și zgârcenia. Cu cât omul nostru a devenit mai înstărit, cu atât este mai avar și mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în materie, în derizoriu, ci transcende. însă omul are a lupta necontenit, întâi intuitiv (neclar, ca lucrarea pictorului în două-trei dimensiuni ale redării și perceperii), apoi conștientizând, însă nu doar prin rationem, ci prin conlucrarea anume dintre Inspirația Divinului - Creierul ancestral (ordinatorul, computerul cu care este dotat, prin AND), întru a își păstra autonomia, a se orienta în lumea creată ca biotop/mediu, el fiind vârful piramidei trofice actuale (!) și Cortexul - neocortexul, calculatorul prin care dobândește mereu cunoaștere, în conlucrare cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
acea capacitate de a comunica cu Dumnezeu. Unica formă de a comunica rămâne rugăciunea, concentrarea mentală și probabil un fel de emisie prin tahioni (fascicole de tahioni, simpatetici și prin empatia astrală, către Sursa A Toate. Intuim că în „ordinatorul“ ancestral, de care omul nu s-a despărțit, prin toate adaptările suportate, există ceva profund și indestructibil, care transcende morții fizice, un superior/divin „cip“, care intermediază și face posibilă „transmisia“ numită rugăciune. însă asta nu înseamnă că rugăciunea omului este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
regresiune“, controlată mistic, a venirii noastre într-o temporalitate delimitată de Voința Divină. * Mentalul este al Divinului. Orice viteză a vreunei mașini pălește față de a sa. Omul imită. Omul fie că păstrează dominanta caracterologică a primatelor/maimuțelor, ca un dat ancestral, ca o relicvă genetică, probabil după una sau mai multe corecțiuni genetice pe omul străvechi. Aceasta în ipoteza unei creații prin corecțiuni, în viziunea cumva catastrofică, prezentă și în teoriile despre planetă. Dar în inspirația Divinului, mai degrabă credem în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mele poetice le-am făcut cu greu prin poduri și prin beciuri, dar mai ales prin pustia atât de obscură a libertății anapodiste. în scriitura mea nu prea folosesc citate. știu câteva vorbe de duh latinești, limbă ne-nvățată dar moștenită ancestral. Cunosc mari personalități pe care voit le țin anonime, cu care fac dialog și de la care fur înțelepciune. Din decență nu le divulg numele fiindcă, precis!, toți m-ar ocărî. știu că domniile lor se recunosc în afirmația de mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
etnonimului „BLACH”. Posibil ca unele enunțuri și cercetări referitoare la aceasta temă le cunoașteți, dar pentru subsemnatul este benefic pentru a mi le reîmprospăta în memorie. Am să mă opresc deci, la cartea lui Alexandru Pele, „Etnonimele românilor VALAH Etimologie ancestrală și areal istoric” lucrare pe care o pot numi unicat, în privința studiilor făcute cu privire la apartenența noastră la gruparea valahă. Extraordinar de bine documentat, pe parcursul a 197 de pagini, ni se prezintă o valoroasă cer cetare în domeniul glotologiei evolutive. Abordarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
permite să mai împărțim, după noi criterii pseudoștiințifice, familiile de limbi indo-europene și afro-asiatice, căci în realitate sunt MESO-SEMITICE sau româno-semi tice. Aceasta este și prima diviziune a limbii unice până la Turnul Babel, amintită în Vechiul Testament... ” „Etnonimele românilor VALAH Etimologie ancestrală și areal istoric” este un studiu cu un pronunțat conținut filologic, lingvistic și istoric. Autorul folosește cu precădere metoda pluridisciplinară concomitent cu analiza structurală a elementelor lexicale, depunând o deosebită atenție pe evoluția limbii și a factorilor geoantropici de-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu prea mulți ani. Nu simt că s-a schimbat ceva anume în scrisul meu, așa cum, cândva, speriat din neștiință, credeam că se va întâmpla. Decât doar că am repetat și eu, ca atâta noian de lume, din pură încrâncenare ancestrală, spaima de tot ceea ce aduce noul în viața ta. Nu are rost să glosez aici pe această temă. Felul în care revenim în Europa și adoptăm normele unei vieți de care am fost ținuți deoparte atât amar de timp sunt
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
filtered only through the lexicon of the doctrine of natural law; the human prototype outlined by Hobbes în the Leviathan - published în 1651 aș Milton's most famous monarchomach treatise (Defensio Pro Populo Anglicano) - rooted în nature, governed by an ancestral bestiality and forced to the historical legitimization which comes from the doctrine of natural law, is în deep contradiction with Milton's individual who on the contrary embodies the political community and makes a problematizes sovereignty, suggesting a model of
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
și dorurile. În armonie cu decorul, prima colecție Iutta de încălțăminte este definită de culori, forme și texturi inspirate din natură. Linia acestui sezon este un dans al formelor și broderiilor, cu variații de design care aduc în contemporan simboluri ancestrale. De la pantofi cu toc la pantofi platformă, cizme și ghete, noua gamă introduce eleganța motivelor brodate în accesoriile unei ținute zilnice. Prima linie de pantofi Iutta a luat naștere ca un răspuns firesc la nevoia de a continua să readucem
Iutta a lansat prima colecție de încălțăminte ”Conduri cu dor” la Galateca, într-un decor de basm [Corola-blog/BlogPost/96695_a_97987]
-
La fel ca și Mefisto în alt timp, Extraterestrul trebuie să o convingă pe Mașa să semneze pactul prin care să își vîndă sufletul. Este un pact prin care, simbolic, femeia renunță la valorile tradiționale, la existența guvernată de legi ancestrale pentru a se preda, trup și suflet, noii civilizații (post)moderne. Vrînd, nevrînd, Mașa ajunge în final să semneze acest pact și să îl parafeze cu amprenta de la degetul mare în stilul formal în care secretarele semnează ordinele de deplasare
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
mai mult cu cît știe că pericolul rugului nu mai există. Sub unghi filosofic, Dawkins a învățat o lecție esențială: că nu ai voie să gîndești în categoriile adversarului, motiv pentru care noțiuni ca Dumnezeu, adevăr revelat, grație divină, păcat ancestral, viață după moarte, rugăciune, ritual sunt respinse de la început. Și cum nu-și ascunde intențiile, Dawkins mărturisește că „dacă această carte va avea efectul scontat de mine, cititorii credincioși care o vor deschide vor fi atei cînd o vor termina
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
ce nu va veni/ loc fără prieteni nu este/ nu mai așteaptă nimeni la rîndul/ altui fel de a fi// veți găsi cîndva în grădină/ cu oasele mele/ prietenii întorcînd/ iarba spre stele” (Umbra în grădina de scris). O pudoare ancestrală își face loc la un moment dat. Autorul pare a se sfii de sine însuși, apelînd însă la un protocol melancolic ce nu exclude un dram de ironie. E un ușor machiaj stilistic ce-l apropie de actualitate: „singur pe
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
sfâșiat de porci), și nepoata (înecată în fântână), ba chiar și artizanul lor (curentat de niște cabluri de înaltă tensiune). Obiectele Arhivarului nu sunt numaidecât vechi, dar ele poartă cu sine credințe și puteri de o periculoasă vechime. Sunt, simbolic, ancestrale. Și, în termeni de eficiență, decisive. Ele hotărăsc în virtutea unor legități care scapă înțelegerii viața și moartea. În sensul acesta, cele două bucăți formează, împreună, o sintaxă. Lada din Comisionarul, care emană senzații de bestiar medieval și cutia Bătrânului par
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
tine Pierdut cum încă strigi, să te ajute cineva, Cum te aștepți că eu să-ți dăruiesc doar bine Răpită fiind de tine din viața altcuiva. Adânc în juru-mi caut, în calmul din privire, Răbdarea dintr-un echilibru mult prea ancestral, Care ar putea cumva salva dintru murire, Amantul singular de sincer, omul primordial. Nici limba n-o-nțelegem, din vorbe necitite, Pe buze împietrite, priviri ne rătăcesc , De-am încerca măcar în Morse a ne transmite Că tu mă mai
BABILON de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373714_a_375043]
-
clipe numărate De fulgere, iar cerul minții plânge. Când negura vrea să devină lege, Nu cerul doarme, noi închidem ochii, Născând balauri, zmei și babe dochii, Lipsiți de harul de a înțelege. În ochii strânși, privirile ascunse Sub umilința fricii ancestrale, Trădează tresăririle carnale Și-nvederează taine nepătrunse. Nu poate frânge, ruga, lașitatea De-a nu privi în jur cu demnitate! Să te comporți mereu cu simplitate, E primul pas să-ți afli libertatea. Altfel ești mort, chiar dacă mai respiri. Împlântă
CURAJUL DE-A PRIVI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384742_a_386071]
-
puse Celuilaltului feminin spune, de fapt: în ce măsură, tu însăți - care refuzi să confirmi din afara mea faptul că eu sunt (căci voi fi fost...) - exiști, la rândul tău, sau vei fi existat? În „Moara”, Mihai Ursachi își percepe solitudinea ca suspendare ancestrală pe un mal al fluviului heraclitian; imaginea e completată cu un element de tehnologie medievală (de invenție monastică) - o moară de apă. Fluviul antrenează marile roți ale morii într-un singur sens posibil. Această situare în spațiu sugerează, poate, că
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
mort, Kostandin, iar mama și fiica, paralizate de întâmplare, sunt în pragul morții. În piesa lui Blaga atmosfera de miracol și mister se instalează abia în tabloul al doilea. Peste sat trecuse ciuma, „bătrânele bocesc cu gesturi dintr-un ritual ancestral”. Poate că, în concepția regizorală a lui Dan Puric, tabloul ar fi însoțit sonor de bocetul pe nai al lui Zamfir. Acesta e momentul de ruptură, de trecere spre macabru. Rămasă singură, fără fii, mama „își trăiește tragedia lăuntrică”, înghenunchează
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
Simona Tache Cum creierul meu nu s-a întors din vacanță și încă refuză să o facă, vă servesc cu ceva ancestral, dintr-o arhivă a Academiei Cațavencu pe stil vechi, găsită pe undeva prin fundul netului: povestea în două episoade a unui mărțișor mai special. Episodul 1: Episodul 2 și ultimul: Cu asta mă ocupam, va să zică, acum vreo șase ani, când
Povestea veche a unui mărțișor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19115_a_20440]
-
nu atingeau sensibilitatea pe care o cerea melodia. Lua naiul și cânta cu atâta pasiune (majoritatea partiturilor de pe pupitrele studenților fiind semnate de maestru), contopindu-se în dulci acorduri, urcând spre înălțimi, iar privirea îi devenea extaziată de-o imagine ancestrală care-l chema, îl îndemna să dea viață unor armonii divine; apoi explica, aducând exemple de mari virtuozi, dar... cu un umor sănătos, avertiza: „viitorul artist trebuie să comunice cu spectatorul, să-i cucerească sufletul.” Marin Voican-Ghioroiu: Stimate domnule profesor
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
București, unde era profesor renumitul naist și rapsod popular Fănică Luca. Prin el am îndrăgit naiul, intrând în tainele și secretele acestui instrument sacru, divin, inițiatic, care mai târziu mi-a deschis porțile către Lumină și Cunoaștere. Marin Voican-Ghioroiu: Istoria ancestrală pe care o are poporul nostru, fiind o națiune binecuvântată de bunul Dumnezeu va ales, ca pe un fiu, să-i transmiteți marea Lui iubire prin muzică, va dăruit talent, har și dragoste nețărmurită pentru pământul natal, pentru tot ce
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
avioane de luptă, un preparat care poate în curând își va găsi aplicabilitatea în zonele actuale de conflict. Și cercetătorul explică mecanismul său de acțiune: pasta de sânge în amestec cu pudră de tuf vulcanic, conținând rocă organică din cochilii ancestrale marine, ridicate la suprafață, conține un virtual rezervor de calciu și microelemente asimilabile. Tot ce e organic e astfel ușor recunoscut de organismul uman. Se creează astfel o pastă cu aromă și gust plăcut, bogată în proteine. După administrare s-
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
Zdrobind înlănțuirea dintre lumi zămislite Din temeri ce limitau orizontul Călăuzit de lumina și focul din tine Ai pătruns din mituri în lumea reală În chip de dragon plăsmuit dintr-o vrajă Dintr-un basm de iubire Născut în zori ancestrale Între dragon -o fiară și o porumbiță. Referință Bibliografică: POVESTE DE IUBIRE / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
se rățoiesc spre cer, Își împletesc cununi din praf de soare, Un menestrel, aed cuprins de ger, Nu are somn... Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni, în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Peste păcate, idealuri, dogme... Mai ard
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385032_a_386361]
-
la astfel de adunări populare ce, împreună cu țuica fiartă și vinul fiert, dezlega inima și sufletul omului, și ne apucam care pe spus poezii sau doinit, care pe narat povești grozave, ce ne îngheța șira spinării, sau pline de învățăminte ancestrale. Așa era omul pe atunci: simplu, bun și blând, veșnic pus pe glume, fluierând în colțul gurii, chiar dacă viața era destul de grea, și este și acum pe plaiurile mioritice și pline de misticism a Țării Loviștei, umblând aproape zilnic pe
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]