661 matches
-
investigației științifice [...] au în vedere aceleași scopuri intelectuale, ideologice și filosofice" (2006: 179), fiind vorba, prin urmare, despre o convergență optimistă a epistemologiilor. Volumul este remarcabil fie și pentru că este primul în care își fac apariția atât de popularii, astăzi, androizi. Teatrul său, încărcat de poezie simbolistă, cu pronunțate influențe romantice, rezistă prin piese precum postuma Axël. Cea mai stranie, mai erotică și mai tulburătoare povestire de teroare semnată de Villiers de l'Isle-Adam este, în opinia mea, Véra, având în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a se vedea admirabilul Terminator 2); vegetalul, ceva mai puțin, iar animalul, mult mai puțin. Computerul tatonează în acest moment lanțul vertebratelor: știe să facă dinozauri, păsări, pești. Abordează mamiferele. Însă ființa umană sintetizată este mereu o marionetă, uneori un android, niciodată o privire. Nicio vorbire (cele două merg împreună). Chipul, în mai mare măsură decât vocea, se sustrage calculului (recunoașterea vizuală fiind mult mai fină decât recunoașterea auditivă, vocile sunt mai ușor de trucat decât ochii, pielea sau fizionomiile). E
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lansează Marvel Comics, inițial cumpărând material spre publicare, apoi creându-l pe al său. Afacerea capătă proporții odată cu instalarea ca șef editorial a nepotului său, Stanley Liberman, mai cunoscut sub pseudonimul Lee, care impune super-eroi de succes, ca Human Torch, androidul care poate lua foc, creația lui Carl Burgos, ori Sub-Mariner, Namor, fiul unui căpitan american de vas și al unei prințese atlante, personaj extrem de complex, care spre deosebire de restul eroilor, urăște omenirea, jucând rolul unei conștiințe de sine a umanității, cel
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ceva mai slab totuși decît Basic Instinct, fiindcă nu-ți taie respirația cu detalii anatomice mici. Pentru că nu-i Sharon În locul lui Liz. În schimb „este anul 2136. Wolf, un vînător de recompense din spațiul intergalactic, este amenințat de un android nebun după ce primește un semnal de ajutor de pe Terra 11. El se hotărăște să salveze trei femei frumoase de pe planeta cuprinsă de ciumă. Dar acestea sînt răpite de trepădușul Overdog. În lupta cu monștrii și mutanții, Peter Strauss este ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu pălărie alături de irezistibilul Van Damme În VÎnătoare de oameni, a mai Învățat ceva interpretare, a Îmbătrînit, a răgușit, și-n consecință a devenit erou pozitiv, deși parcă tot mai credibil a fost În Aliens II și III unde era android și nu-i puteai cere aceleași lucruri ca actorilor normali. În definitiv, ce atîta Goethe și Dante, lui Fink i-ar fi fost suficient să se căznească puțin și să scrie un scenariu tradițional abundînd de onomatopee pentru un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scumpă tare. —E un el. Un băiețel. —O, nu mi-am dat seama din cauza cârlionților. Să-i spui mamei să te tundă, micuțule. De ce nu există În supermarketuri o zonă specială pentru mamele cu serviciu unde să fie servite de androizi posaci și supereficienți? Sau de francezi. Francezii ar fi excelenți. 21.43: Totul e sub control. Amândoi copiii sunt În pat. Asamblarea pachetului cu cadouri care va trece de la un copil la altul mi-a luat numai o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Dar aceasta nu mai avea mare importanță acum. I se urî de comedia asta. ― Ascultați, eu știu unde bateți. Fața i se schimonosi într-un simulacru de zâmbet. Era minge de meci, iar ea se știa bătută dinainte.) Atitudinea acestui android, motivul pentru care ne-am îndreptat spre acel semnal, totul se potrivește, chiar dacă nu pot s-o dovedesc, zise ea înainte de a parcurge întreaga masă cu privirea și de a zâmbi cu adevărat. Anumite persoane vor să-i acopere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
comandantul secund. ― Regret că sinteticii îți inspiră o asemenea repulsie, Ripley. Ea nu-l luă în seamă și-l fulgeră cu privirea pe Burke înainte de a-i arunca pe un ton acuzator: ― Nu mi-ați spus că va fi un android la bord! De ce? N-are rost să mă minți, Carter. I-am văzut tatuajul, la dușuri. Burke părea încurcat. ― Ei, da, mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap. Dar de ce te frămânți atâta? De ani de zile Compania plasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Și, în caz contrar, dacă un parazit ca acesta ar alege un sintet ca purtător al embrionului, care ar fi rodul acestei uniuni? Va abandona ea prada și va pleca în căutarea altui droid, sau își va insera sămânța în android? Și în acest caz, embrionul va putea crește sau se va pomeni într-o situație neplăcută atunci când va încerca să se dezvolte în interiorul unui corp total lipsit de carne și sânge? Un robot, putea să aibă paraziți? Bishop auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a patra. Spunkmeyer nu era singurul care aștepta cu nerăbdare clipa decolării navetei pentru întâlnirea cu bătrânul Sulaco. Gândurile îi zburară la Bishop. Or fi ameliorat noile modele de sinteți, sau n-o fi de vină decât personalitatea programată a androidului, dar Spunkmeyer îl găsea simpatic. Toată lumea zicea că specialiștii în inteligența artificială lucrau ani de zile pentru ameliorarea programelor de personalitate, adăugând chiar și factori aleatori la fiecare nou model care ieșea de pe banda de asamblare. Asta era, desigur... Bishop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Companiei se ridică. ― N-am nici un chef să rămân aici. Cum dorești, zise caporalul și se uită la sintet. Bishop, du-te să vezi dacă ne putem instala în centrul de exploatare. Adică, să te asiguri că nu este... periculos. Androidul îi zâmbi. ― Să plec în cercetare? Înțeleg foarte bine. Pot fi, desigur, sacrificat. ― Nicidecum. Existența fiecăruia dintre noi este prețioasă la drum. Se îndepărtă în direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ajunse la consola ordinatorului și Hicks se duse la sintet. ― Vrei să-ți dau de lucru, sau te-ai gândit deja la ceva de făcut? Bishop părea că ezită. Asta se datora de fapt programului său de comportament social. Un android habar n-avea ce-i aia nesiguranță. ― Dacă ai nevoie de mine... (Hicks clătină din cap), eu voi fi în secțiunea medicală. Aș dori să-mi continui cercetările. Voi găsi, poate, ceva care ne-ar putea fi util. ― Perfect, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la implicațiile analizei lui Bishop, și rezultatul nu era deloc încurajator. De fapt nici nu se așteptase la altceva. Arătă cu capul la tuburile de stază. ― Vreau ca aceste specimene să fie distruse după ce termini cu observarea lor. Ai înțeles? Androidul se uită la cele două creaturi care palpitau încă în interiorul închisorilor cilindrice. ― Domnul Burke mi-a ordonat să le mențin în stază pentru a le putea expedia spre laboratoarele Companiei. A fost categoric. Cel mai surprinzător a fost că Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în totalitate sub stăpânirea lui Burke, în pofida statutului de mașină aparținătoare Companiei. ― N-are importanță, lasă. ― Voi fi fericit să te însoțesc, dacă așa dorești. ― Nu, nu-i nevoie. Am eu grijă. Continuă-ți cercetările. Este mai important. Vizibil încurcat, androidul dădu din cap și se așeză la loc. Îl găsi pe Burke în pragul laboratorului. ― Sper că este important. Cred că am găsit ceva nou și tare mi-e teamă că nu prea mai am mult timp. ― Ai dreptate, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ce vești proaste? întrebă Hicks. ― Va fi mai ușor să vă explic acolo. Vin acum. ― Nu plecăm de aici, făcu Hicks până să întrerupă legătura. E îmbucurător. ― Hei, nici o chestie, făcu comtehul. Că mai rău n-are cum să fie. Androidul sosi de îndată și ajunse la unica fereastră care domina o mare parte a coloniei. Vântul se întețise din nou și alunga vălul de ceață. Vizibilitatea, departe de a fi perfectă, le îngăduia să întrevadă în depărtare stația de epurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai avem până va sări totul în aer? ― Imposibil de spus. Aș putea extrapola plecând de la datele disponibile, dar sunt prea numeroase variabilele pentru ca rezultatul să fie într-adevăr precis. În plus, calculele sunt destul de complicate. ― Cât? repetă Hicks, răbdător. Androidul se întoarse spre el. ― Dacă mă bazez pe informațiile de care dispun, instalația ar trebui să explodeze în ceva mai puțin de patru ore. Raza de suflu ar fi de aproximativ treizeci de kilometri. Totul va fi ras. Fără căderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se întoarse. ― Nu-nii vine să cred. Vouă vă vine? RS-urile fac praf o hoardă de bestii, ușa izolatoare rezistă încă, și acum ne pomenim că a fost degeaba. ― E prea târziu să stopăm reacția în lanț? întrebă Ripley pe android. Admițând că sistemele respective mai funcționează, bineînțeles. Să nu crezi că mi-ar fi drag să dau o raită pe la stație, dar, dacă-i singura posibilitate de supraviețuire, sunt gata să-mi încerc norocul. Sintetul zâmbi amar. ― Nu te obosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Lua în considerare, rând pe rând, toate posibilitățile, le studia și apoi le respingea. În final, mai rămase una singură. ― Crezi că emițătorul ar trebui să funcționeze, dar că e imposibil să-l utilizăm din centrul de exploatare, așa-i? Androidul păru a fi meditativ, apoi dădu din cap. ― Cu condiția ca el să fie încă alimentat de grupurile de ajutor firește, el ar trebui, logic să poată emite semnale. În plus, nu ar fi indispensabil să posede o putere mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
central și sugestiile consolei tactice: totul presărat cu ceva opinii personale. Ajunseră la un consens în privința drumului: cel pe care-l apreciară ca fiind cel mai bun, dintre cele deloc încurajatoare care li se prezentau. Îi cerură părerea lui Bishop. Android sau nu, el avea ultimul cuvânt. Cu o multitudine de sentimente umane, instinctul de conservare era inclus în programarea noilor sinteți. Bishop declară, de altfel, în focul discuțiilor, că ar fi preferat să se afle la Philadelphia. Dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lor, forma o mare deschizătură în pardoseala laboratorului medical. Gaura dădea spre labirinturile de pasaje și canale, din subsol. Anumite țevi dintre acestea fuseseră adăugate după construirea coloniei, și tocmai într-una din aceste țevi se pregătea să intre Bishop. Androidul se strecură prin deschidere contorsionân-du-se. ― Cum se prezintă? îl întrebă Hicks. Bishop privi în jos, printre picioare, apoi se uită la consolă. ― Întunecat, pustiu, strâmt. Dar cred că o să reușesc. "Ar fi preferabil" gândi Ripley. ― Îți dau consola? Spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi preferabil" gândi Ripley. ― Îți dau consola? Spre ea se ridicară două mâini, parcă implorând. ― Hai. Ea-i întinse aparatul cel greu. Bishop se răsuci cu dificultate și cuprinse consola. Coborî în pasaj. Învelișul de plastic reducea zgomotele de frecare. Androidul mai ridică odată mâinile și zise: ― Dă-mi și restul. Ripley îi înmână un săculeț conținând unelte, cabluri de racordare, circuite integrate de schimb, un pistol și un mic aparat de sudură cu rezerva de gaz. Aceasta reprezenta greutate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ar fi complet ilogice. Dar oamenii nu aparțineau unei specii ca aceea a albinelor. Sau cel puțin așa credeau ei. Bishop nu prea le împărtășea acest punct de vedere. La o privire mai atentă existau similitudini între oameni, extratereștri și androizi. Toți aparțineau unor societăți structurate. Diferența venea de la faptul că la oameni haosul era o regulă datorită acestui lucru singular pe care ei îl numeau individualism. Și fiindcă și acest lucru fusese inclus în programarea sa, însemna că beneficia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pur și simplu o mișcare și lovise din instinct. Cum reușeau aceste ființe să detecteze incubatoarele propice? Bishop efectua mișcări respiratorii dar nu respira, el neavând nici sânge și nici căldura animală. Orice extraterestru ar fi trebuit să considere un android o simplă mașină. Având grijă să nu manifeste nici o intenție ostilă la adresa lor, ar fi putut să se deplaseze liber, dat fiind faptul că reacțiile și motivațiile adversarilor lui rămâneau imprevizibile, dar obținuse o informație utilă. Cu condiția ca presupunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un ocol până la zona de aterizare. Bishop era deschis discuțiilor și sensibil raționării, așa cum îi stătea bine unui sintet. Poate că-l va convinge că toți ceilalați muriseră. Dacă ar reuși acest tur de forță semantic și sabotarea emițătorului-receptor al androidului astfel ca aceștia să nu poată să-i dezmintă afirmațiile, Bishop nu ar avea de ales decât să decoleze de îndată. Dacă ordinul era dat pe un ton destul de categoric, iar nimeni nu-l contesta, sintetul trebuia să asculte, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ripley strigă și sintetul se răsuci și-i văzu ieșind împle-ticindu-se din clădirea din spatele său. Lăsă consola, alergă în întâmpinarea lor și trecu brațul pe sub cel al lui Hicks pentru a-l susține. Alergau spre aparat, când Ripley strigă la android: ― Mai avem timp la dispoziție? Vâjâitul îi acoperi în parte răspunsul: ― Mult! Douăzeci și șase de minute. Bishop părea mulțumit de el însuși. Și avea de ce. ― Nu plecăm, îi declară în timp ce urcau, împiedicându-se pe rampa de acces, și regăseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]