2,199 matches
-
Dan Ciachir s-a specializat în scrierea unor cărți de ceea ce s-ar putea numi "istorie trăită". O combinație plină de farmec de amintiri personale, evocări ale unor oameni celebri pe care i-a cunoscut, extrase din presa vremii și anecdote pline de tâlc, toate pe fondul șlagărelor timpului respectiv. Pentru că muzica este indicatorul perfect pentru l'air du temps. Precizia informației este învelită într-o discretă nostalgie, inima vibrează la amintirea vechilor acorduri, ca într-un vis, chipuri vechi și
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
de orgolii / care imploră / care se căiesc / care-s hârciogi sau logodnice albe / care urăsc din dragoste / care alintă gândaci de bucătărie // Numai noi nălucile sântem ipocriți noi poeții" (Noi). Grotescul e măsurat, picurat cu pipeta, luînd uneori aspectul unei anecdote (Mlaștină). Sau următoarea adnotare pornind de la suav: "Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră / ușoară ca / ceaiul / pe toate argintăriile / fie sfeșnic fie / copită de drac" (Omul meu). Sau acest suspin de-o apoftegmatică dignitate: "Și
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
din strategiile cu care Boyle încearcă să se distanțeze de o tratare factice, calofilă a exoticului de o manieră bufă, aproape feerică, balcanică, precum la Kusturica, deși nici regizorul sârb nu rămâne monocord dezvoltând în spiritul său ludic-fantast până la parabolă anecdota savuroasă și iute. Nici lui Danny Boyle nu-i lipsește anecdoticul, episoadele existenței lui Jamal K. Malik (Dev Patel) și a fratelui mai mare, Salim, alcătuiesc o istorie coerentă articulată ingenios ca răspuns al fiecăreia din întrebările puse la concursul
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
cîte ori sunt întrebat ce profesie am, abia mă abțin să răspund : escroc multilateral". Nu e vorba de-o mistificare ticluită, ci de-o dedublare astfel efectuată încît o parte a entității în cauză ar reprezenta-o vidul. Iată o anecdotă elocventă: "Deunăzi, la familia Collin, spuneam că toți românii sunt niște impostori. Mounir Hafez mă întreabă: ŤVă socotiți și dumneavoastră unul?ť - ŤÎntr-un sens, dať, i-am răspuns, fără să-mi pot preciza gîndul. Aș fi vrut să-i spun
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
său pentru că acceptase postul de șef de cabinet al ministrului, cu atât mai mult cu cât era vorba de un vechi coleg al său de cămin de la Universitatea din Coimbra, Gonçalves Norte, dintotdeauna atât de entuziasmat de salazarism. Era cunoscută anecdota că îi ceruse o audiență lui Henrique Trindade Coelho 3) ca să-i permită să sărute fotografia pe care i-o oferise Mussolini cu dedicație. Ei bine, fiul autorului Amorurilor mele 4) a fost surprins de cererea tânăruluii student la Drept
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
Lavric Orice revista ascunde o istorie proprie, povestea neștiuta a facerii ei. E vorba de șirul de peripeții ce culminează cu publicarea fiecărui număr, acele episoade pitorești, uneori dureroase, alteori amuzante, care dau substanță vieții de redacție, încărcînd-o cu savoarea anecdotei și acoperind-o de crusta amintirilor. Iar amănuntul că travaliul livresc al întocmirii revistei este însoțit în subsidiar de o istorie biografica - întîlnirea unor oameni și legarea unor prietenii - acest amănunt face ca revista să aibă o identitate dublă. Căci
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
titlul cărții, să o recunoaștem, nu din cale afară de uzuale. Așadar, ce iaște istoremul? Explică autorul în chiar în debutul Cuvântului înainte: Noțiunea de istorem nu-mi aparține. Ea vine din poetica noului istoricism și înseamnă - foarte pe scurt spus - anecdotă. Nu chiar orice fel de anecdotă, se înțelege, este vorba mai curând despre acea povestire absolută, indivizibilă, pe care se întemeiază - foarte frecvent - marea istorie. Dacă dorim să păstrăm perspectiva strict științifică asupra istoremului, atunci putem zice că reprezintă unitatea
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
din cale afară de uzuale. Așadar, ce iaște istoremul? Explică autorul în chiar în debutul Cuvântului înainte: Noțiunea de istorem nu-mi aparține. Ea vine din poetica noului istoricism și înseamnă - foarte pe scurt spus - anecdotă. Nu chiar orice fel de anecdotă, se înțelege, este vorba mai curând despre acea povestire absolută, indivizibilă, pe care se întemeiază - foarte frecvent - marea istorie. Dacă dorim să păstrăm perspectiva strict științifică asupra istoremului, atunci putem zice că reprezintă unitatea de bază, ultimă, imposibil de diseminat
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
lunile anului sau ca semitonurile în gama cromatică, se succed repetitiv, lăsând în urmă o atmosferă de o melancolie uniformă (neavând absolut nimic din Capriciile cu tehnici diferite ale lui Pagannini - deci titlul a fost dat doar ca urmare a anecdotei concertului performat monocordic). În zadar încearcă poetul să ne convingă în Epilog că aceste "bocete" ar trebui citite în "vers hazliu". Atmosfera rămâne amară, monotonă, ceva între les sanglots longs des violons de l'automne și somnul stepelor eseniene, ceva
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
un destin al materiei. Citită în această cheie, sculptura lui Maxim Dumitraș, iar prin sculptură trebuie înțelese și instalațiile lui, performance-urile care implică materialele și formele sculpturii, episoadele de land art etc., oferă toatele caracteristicile unui artist oriental, care refuză anecdota și figurativul pentru a surprinde și comunica energiile subtile ale materiei, forma ca interioritate, ca eveniment spiritual și creația însăși ca formă de cunoaștere și de contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
tărăgănîndu-și iubirile și disperările, murind încet, în formă de statuie. În ciuda inegalităților de temă, o singură lumină, de miere lichidă, umple acest volum plăcut, la urma urmei, cu gentilețile lui provinciale, în lumea tuturor asprelor judecăți. S-a păstrat, în anecdotă, schimbul de epigrame dintre Codreanu și Păstorel la prăbușirea Hotelului Carlton, unde locuia cel din urmă, la cutremurul din '40. Scrie, ironic cum nu l-ai bănui, Codreanu: Când a pornit lugubrul zvon/ Cum că murit-ai la Carlton,/ Mi-
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
unei întâlniri cu o fată, pentru că nu trecuse prin așa ceva niciodată. Își dorea ca toate contactele lui cu femeile să fie dirijate de o forță misterioasă, nu de planning și de rațiune. O singură dată acceptase, mai mult împins, și anecdota se sfârșise penibil: s-a îmbătat rău înainte și a rămas din toată povestea doar cu un sfert de tatuaj albastru pe gamba piciorului drept, un fel de papirus, spunea el, mai degrabă altceva, spuneau alții. Ioana îl aștepta îmbrăcată
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
petarde al deceniului patru. Unele sînt încercări fără pretenții mari, mizînd pe sonoritatea unor rime: "Visul/ În iederi,/ În stele,/ În ferige grele,/ A'nflorit/ Și-un pas de înger/ L-a strivit." (Spic). Altele, dimpotrivă, trag oarece profit din anecdotă, fie ea cu biblice ecouri: "Strălucitor în moarte, sub fibre iată-un os/ Din care se'ntregește acest schelet de om,/ Îndepărtat din ceruri - îl leagă tot mai jos/ Păcatul îndărătnic și vipera din pom!" (Îngerul, în Ritual, o cvintă
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
la fel de deșteaptă ca soră-sa. Lucía e o fată sensibilă, cu fire visătoare și cu unele temeri firești, de pildă de întuneric sau de păianjeni. Are o imaginație bogată și o nevoie de afecțiune care o face să-mi povestească anecdote și glume, una după alta. Cu ochii ei verzi, părul ca mătasea și picioarele lungi, e una din fetele cele mai frumoase din câte am văzut. Locvacitatea ei e o dovadă a eforturilor pe care le face veșnic, fiind cea
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
dorința de a împinge caricatura pînă la apogeul exagerării. Acesta e și motivul pentru care volumul acesta de futilități hazoase merită atenția unei cronici. În rest, dacă la mijloc n-ar fi fost decît bunadispoziț ie ce emană din zumzetul anecdotelor, secvențele mustoase n-ar fi meritat defel să fie comentate, tonul fatal minor al timbrului comic mărginindu-le efectul la un amuzament efemer, caz în care cititorul, de îndată ce ar fi închis cartea, nu și-ar mai fi amintit ce anume
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
din Carpați le slobod când se întorc la ei în sat, după o lungă vară fierbinte în care au dus oile de la munte la mare. ș...ț Artiștii au apărut pe scenă în mai multe rânduri, inventând noi poezii și anecdote, din ce în ce mai gălăgioase și mai amuzante, pe măsură ce publicul, din ce în ce mai beat, îi îndemna și li se alătura cu propriile improvizații...” În acest ritm au decurs lucrurile până în iunie 1916, când stăpânul localului, excedat de amploarea dezastrelor ce însoțea spectacolele, i-a dat
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
paginile ei apar Cézanne, Matisse, Picasso, Braque, Juan Gris, Apollinaire, Marie Laurencin, Max Jacob, le Douanier Rousseau, Vollard, Erik Satie, Man Ray, Ezra Pound, Jean Cocteau, Scott Fitzgerald, T.S. Eliot, Sherwood Anderson, Hemingway... lista de mari figuri e nesfârșită, iar anecdotele din jurul lor au prospețimea faptelor trăite cu adevărat de povestitoare. Autobiografia... este prima carte a Gertrudei Stein care apare în românește. „În bună parte ca să se amuze, [Gertrude Stein] a scris Autobiografia lui Alice B. Toklas... folosindu-și prietena ca
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
relatări despre mame și fii, însă nimic care să revendice trauma, frustrări, animozități, dependențe tolerate dar intolerabile, însă nu o poveste pentru fiecare. Asimetria nu este un fapt rău în sine, dar aici reflectă o nesiguranță. Tinerii adună mici observații, anecdote, amintiri, poante, bruioanele unor existențe obscure, a unor juvenile dizidențe diluate. Un moment vesel este asigurat de apariția unui exotic chitarist (Laurențiu Bănescu) din panoplia de vaganți ai Gării de Nord, cu un repertoriu hip hop destul de elevat, a unui puști care
Gară pentru cinci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5746_a_7071]
-
sau a aproape tuturor celor 34 de cărți pe care le-a publicat până la vârsta de 85 de ani, dar niciuna dintre ele nu este un adevărat roman. Fiecare scriere a lui este un amestec de narațiune, confesiuni, digresiuni literar-filosofice, anecdote și alte ingrediente ale bavardajului erudit și zglobiu pe care ne-am obișnuit să-l considerăm tipic franțuzesc. Am citit doar vreo patrucinci dintre ele, l-am urmărit însă o vreme și în ziarul Le Figaro pe care l-a
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
selectiv, în urma unui examen critic riguros.) Intenția e clar suprarealistă. Doar că efectul e mai greu de catalogat conceptual. Nu numai epicul și corolarele sale, de altfel, sunt izgonite din poezie. Odată cu ele e dezavuat sentimentalismul: „exclude ca netrebnice povestirea/ anecdota comparația învățătura/ - le aflăm în altă parte// ferește-te să cazi în sentimentalisme/ în prea întinsul lamento/ al generațiilor de agitatori de inimi/ inimi robotizate cu rotițe ale bucuriei părerii de rău exhibare/ a durerii de-o mulțime de acumulări
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
sau și una destinsă, amuzantă? Iată chestiuni delicate la care mă tem că nu s-ar putea da un răspuns peremptoriu. Francezii au noțiunea de petite histoire care vizează detaliile mai mult ori mai puțin picante, aspectele de culise, zvonistica, anecdotele. E un reflex al mondenității proprii spiritului galic ce pune mare preț pe vorba de duh. Oricît am fi înclinați a măsura cu superioritate și circumspecție un atare lot de informații, să admitem că ele răspund interesului omenesc pentru tot
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
ce e omenesc, naturaleții noastre care caută naturalețea, fie și la întîlnirea realului cu o fabulație care-l poate retușa în chip expresiv. Într-o accepție generoasă, istoria a îmbrățișat zona pe cît de apocrifă pe atît de delectantă a anecdotei încă din antichitate. Caius Velleius Paterculus, un istoric roman din epoca lui Augustus, s-a văzut învinuit că a deformat întîmplările pe care le-a înfățișat, dînd curs unei viziuni anecdotice. Replica sa a fost următoarea: se poate, dar astfel
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
Augustus, s-a văzut învinuit că a deformat întîmplările pe care le-a înfățișat, dînd curs unei viziuni anecdotice. Replica sa a fost următoarea: se poate, dar astfel nu sunt mai frumoase, mai interesante? Așa se explică numeroasele culegeri de anecdote care au apărut, vreme de secole, la diverse popoare între care și al nostru, de la Anton Pann și Dimitrie Iarcu pînă la Theodor Speranția (20 de volume!) și pînă la Carol Săteanu, Theodor Scarlat- Brăila, Tiberiu Ban, Adriana Lăzărescu, Mircea
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
tuturor”. Dan Eugen Dumitrescu ne oferă o generoasă colecție de secvențe ale comicului cu un reziduu amar, așa cum e, în principiu, comicul de bună condiție, sugerînd o complexitate circulară a sufletului uman. Dan Eugen Dumitrescu: Mari scriitori ai lumii în anecdote, maxime, cugetări, aforisme, Ed. Cartex, 2009, 546 pag.
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
convenabil, nu erau prezenți. Cota lor urca și cobora cu o viteză incredibilă la bursa Nikkei a conversației. Cineva spunea despre X: „O, cred că-i idiot, nu face nici doi bani" - și apoi altcineva îi ținea isonul cu vreo anecdotă care confirma lucrul acesta. Nu după mult timp, aproape toți cei prezenți se întreceau care mai de care în a veni cu exemple legate de idioțenia lui X. In mai puțin de cinci minute, era limpede că absolut nimic nu
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]