983 matches
-
mai era nimeni în partea din spate a vagonului, toți călătorii se mutaseră în față. Toți spuneau: Pute! Pute!». Eram aproape de stația Roppongi. În momentul ăla și eu eram destul de amețit. Am auzit anunțul: «Următoarea stație este Roppongi.» Mă simțeam anemic în ziua aia. Îmi era greață, nu vedeam prea bine și transpiram. La momentul respectiv nu am făcut nici o conexiune între starea mea și mirosul din metrou. Eram sigur că este din cauza anemiei. Pentru că am multe rude care practică medicina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metroul de pe linia Chiyoda, nu am observat nimic neobișnuit. La stația Kokkai-gijidōmae, îmi aduc aminte că două doamne erau afundate în scaune și aveau capul plecat. Un angajat de la metrou avea grijă de ele. M-am gândit că poate erau anemice, ceva de genul ăsta. Asta li se întâmplă adesea femeilor. Faptul că erau două era întâmplător, sau, mai degrabă ciudat. Chiar bizar. Însă în afară de asta n-am observat nimic altceva. Am coborât la Nogizaka și, când am ieșit afară, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Voiam să mă întorc acasă, dar era mai aproape firma. M-am decis să merg la muncă. M-am rătăcit și m-am învârtit prin aceleași locuri de două, trei ori. Îmi era foarte greu să merg. Credeam că sunt anemic. Am intrat într-un magazin să cumpăr harta orașului, dar nu reușeam să citesc. Îmi era frică să nu mi se fi spart vreun vas de sânge. În ultima perioadă a crescut numărul celor care pățesc așa ceva la treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ceea ce ar trebui să faci când îți purifici chakra, ar fi să-și fortifici forța vitală. Nu am făcut așa. Iar chakra nu era echilibrată. Am suferit. Simțeam o căldură groaznică, apoi un frig insuportabil. Nu mai aveam energie, eram anemic. Era periculos. Nu puteam mânca, am ajuns la patruzeci și șase de kilograme. Acum am șaizeci și trei. Chiar și la cursurile de la facultate mi se făcea rău și nu puteam studia. Atunci am mers la sediul sectei Aum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fete de vreo treisprezece ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întregii ei sforțări ce făcea să mă uite. Dar viața pe care o ducea acolo pe mare cu un pescar, ore întregi, era exactă, căci aici nu sunt emoții de interpretat, ci fapte. După ce m-am întors, a redevenit palidă, anemică, obosind iute, adormind imediat ce punea capul pe un căpătâi, mereu bolnavă, incapabilă de o trudă prea mare. Ce crispații s-au petrecut în ea în timpul despărțirii? - Cum ai putut să fii a lui? - Iar începi cu aceleași întrebări. - Sunt evenimente
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fete de vreo treisprezece ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
depus omagiile cuvenite la locuința familiei M... Sunt instalați seniorial. Au adus de la Vorniceni mult mai mult decât necesarul. Au transportat și un piano. Indispus de accidentele drumului, stă posac într-un colț și cere neapărat un acordor. Doamna M..., anemică și reumatică, a îmbătrînit mult în anii din urmă. Era atât de frumoasă când am cunoscut-o! Ca orice adolescent, iubeam pe toate doamnele tinere pe care le cunoșteam mai de aproape. Am iubit-o și pe ea. Ceasurile de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ferit să mă întrebe dacă țin la ea mai mult ori mai puțin decât la X sau Y. Iar dacă totuși m-ar fi întrebat, aș fi știut sigur cum să traduc întrebarea și i-aș fi răspuns înlocuind pe anemicul "țin" cu un cuvânt mult mai robust. După ce am asigurat-o în termeni preciși și gravi de prietenia mea nestrămutată - ochii ei spuneau: Nu e nevoie de atâta argumentare..." - i-am sărutat amândouă mâinile. O lucire scurtă în ochi, apoi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lot de arestați, o ninsoare abudentă Înămețise străzile făcând dificilă circulația auto și mai cu seamă a pietonilor nevoiți să circule la muncă ori după alte interese. În aceeași situație se afla și curtea penetenciarului Rahova unde Liberii făcuseră unele anemice poteci pentru a se putea circula dela o secție la alta. Penetenciarul Rahova, nu dispunea de mijloacele tehnice de-a curăța curtea Închisorii de zăpadă, aceasta era depozitată alături de firavele drumuri de acces, unde va sta până ce Soarele se va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lor la Înapoierea În penetenciar. Terminând pledoria, gardianul aprinse prin vizetă ușii de intrare În arestul preventiv o țigară ca În secundele următoare sute de țigări să fie aprinse dela prima, arestații fumând cu așa o pasiune Încât În curând anemicul electric bec ce lumina destul de neconvingător Încăperea deveni inutil...! Puțin mai târziu, În momentul când fură Încolonați pentru a merge În sala de judecată miroseau a fum, de parcă cineva Îi așezase de vii la afumat...! Flancați doi câte doi legați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la fel, o acompaniam... Undeva, mai Încolo, s-a trîntit cu putere un grilaj de fier, răsunînd printre ramificațiile de conducte și ajungînd, În cele din urmă, la urechea mea ca un oftat din rărunchii pămîntului. Un lătrat sinistru străpungea, anemic, eterul. Cum de puteau cu toții să Înceteze să mai existe? N-aveam cum să nu-mi dau seama că mă urmărea cineva. Afară totul era alb și deși obiectele nu-și redobîndiseră Încă culorile, era suficientă lumină pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am fugit Înapoi spre poalele dîmbului. M-am oprit și mi-am ridicat privirile spre vîrf. DÎndu-mi seama că nu-mi voi recăpăta memoria, că nu-mi voi putea aminti ce se află dincolo de curbă, am țipat. La Început mai anemic, apoi mai tare. Sunetele s-au topit În peisajul părăsit și lipsit de orice conținut, absorbindu-le cu totul. Nici urmă de ecou... Am pornit pe lîngă dîmb și am dat fuga Înapoi În oraș. Am trecut prin pasajul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Relu (nu știu ce face el acum) și pe Ionică (știu ce face el acum: a urmat destinul tipic de tranziție, după ani de șomaj tehnic la cocseria din Călan, el și soția lui s-au apucat de băut). Fetele lor sunt anemice. Cea mare a intrat la Drept la Alba Iulia, dar n-a plecat acolo fiindcă nu avea nici bani de tren. Săptămâna trecută au mai găsit oamenii niscai țuică în beci. Au băut-o ca înainte de apocalipsă. El a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
locală. Mama participa la campanii de alfabetizare a adulților cu plăcerea cu care se ducea la balurile de sâmbătă seara. În sate începuseră să vină caravane cinematografice cu Winnetou și cowboys pe pereți. Doar jurnalele care le precedau mai încercau anemic - preambul jenant la imaginea lui Pierre Brice - să ne aducă la realitatea construcției socialiste. Le înghițeam exact așa cum erau: umplutură obligatorie, sare amară înaintea unui dejun copios. Poate o dată cu această schismă jurnal/film am început să separ între ritualuri sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo treizeci de ani, slăbănog, cu păr lung și rar, cu tricou și pantaloni uzați. Pe fața copilului își pusese amprenta o suferință tăcută, așa cum îți este dat să vezi la anemici, la subdezvoltați, la miopi: își arăta dinții de lapte, expresia pierdută, răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe, nu, în nici un caz. Mâna palidă a copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se trezi, stârnit de cine știe ce sistem mental de alarmă, și deveni imediat profund interesat de mersul evenimentelor. Era mai bine, se gândi el. Așa mai mergea. Dacă ar fi avut mâini, și le-ar fi frecat satisfăcut. Pe bicicletele lor anemice, îmbrăcați în veșminte ponosite, Vultur-în-Zbor și Virgil Jones, Don Quijote și Sancho, se îndreptau spre marea lor încercare. DOUĂZECI ȘI CINCI Toate culorile erau aiurea. Cerul era roșu, iarba mov, apa de un verde aprins. Vultur-în-Zbor clipi, dar ele nu se schimbară. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privirea Îi Îmbătrînește cu zece ani. — Barceló mi-a zis că are să-mi caute o pilă ca să fiu transferat la Comandament În Barcelona, după Încartiruire. Voi putea chiar să vin să dorm acasă, am Încercat eu. Tata Îmi replică Încuviințînd anemic. Îmi veni greu să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
afabilitate și entuziasm, don Ricardo emana În cruzime și putere. ZÎmbetul său canin lăsa să se vadă limpede că era În stare să-i citească gîndurile și dorințele și că rîdea de ele. Sophie a simțit pentru el acel dispreț anemic pe care Îl trezesc În noi lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult, fără să știm. Și-a spus că nu-l va mai revedea, că, dacă era necesar, renunța să-i mai dea ore elevei sale preferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și smirnă. Ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-au
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
își înghiți guma și o luă înaintea lor. Mal se gândi: e un cuceritor - nu-l lăsa să conducă ostilitățile. Platoul avea un aer de peșteră: pereți acoperiți cu cabluri, reflectoare, aparate de filmat pe care cu rotile, niște cai anemici legați de stâlpi și lume care lâncezea, fără să facă absolut nimic. Chiar în mijloc se găsea un cort indian măsliniu, confecționat în mod evident din surplusurile armatei, cu simboluri indiene pictate pe fețele cortului cu lac roșu, de acadea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scoase carnetul și pixul. — Știu care e răspunsul, dar vreau să-l aud încă o dată. Sunteți sau ați fost membru al Partidului Comunist American? Eisler dădu din cap. Mal zise: — Da sau nu. E vorba de o declarație oficială. Un anemic „Da”. — Bun. De care unitate sau celulă de partid aparțineați? — Eu... eu mergeam la ședințele din Beverly Hills, West Los Angeles și Hollywood. Ne... ne întâlneam la locuințele diverșilor membri. Mal notă informația - cuvânt cu cuvânt, stenografiată. — În ce ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a răzbunat pe iubitul necredincios, turnându-l la CCAA, după care Loftis a ajuns pe lista neagră. Mal își propuse să țină minte: dacă Danny Upshaw nu reușea să se infiltreze în conducerea AUFT, atunci poate că Chaz Minear, homosexual anemic, era tocmai bun de strâns cu ușa pe față, marșând pe demascarea lui ca turnător, argument care putea să-l convingă să toarne din nou. Restul jurnalului era absolut plictisitor: ședințe, comitete, întâlniri și liste de nume pe care Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la el și îl avertiză că lucrează într-o echipă, după care îi aduse acolo pe Al și Jerry și îi sili să-și dea mâna, ca pe niște copii din curtea școlii, timp în care un grup de stângiști anemici trăgeau cu coada ochiului. Toți se prefăcură îmbufnați. Șeful pichetului se îndreptă spre camioneta cu mâncare. Danny îl văzu vorbind cu tipul care vindea cafea - spionul AUFT - și arătând cu degetul mare în spate, spre zona în care avusese loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-mi și gata! Pot să-ți spun că era naiv și dornic să facă pe plac și cacealmist când era vorba de femei. Și-ți mai pot spune că n-ar fi trebuit să trimiți un patriot american atât de anemic împotriva noastră. Anemic și stângaci. Chiar a căzut într-un cuțit? Mal o lovi cu palma deschisă. Claire se clătină, apoi îl pălmui și ea, fără să verse nici o lacrimă, ci doar cu obrazul înroșit și mânjită cu ruj. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]