712 matches
-
serviciile medicale, deficit care poate fi de natură senzorială, mintală, fizică, locomotorie, neuropsihică sau de limbaj. Prin deficiență se înțelege pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice și desemnează o stare de anormalitate funcțională, adesea cu semnificație patologică, stabilă sau de lungă durată, care afectează capacitatea și calitatea procesului de adaptare și integrare școlară, profesională sau în comunitate a persoanei în cauză. Termenul generic deficiență include și o serie de alți termeni cu
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
originea organică și cea psihogenă a autismului, ambele fiind valabile datorită imposibilității de diferențiere în perioada primilor ani de viață între componenta somatică și cea psihică. Unele studii neuropsihologice au căutat să explice deficitele cognitive fundamentale care se află dincolo de anormalitățile comportamentale observate în cazul acestei tulburări. Astfel, trei dintre cele mai importante teorii presupun că există deficite cognitive fundamentale în funcțiile executive, coerența centrală și elaborarea unei opinii de către persoana cu autism. Pentru examinarea funcțiilor executive 1 s‑au utilizat
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fundamentale în funcțiile executive, coerența centrală și elaborarea unei opinii de către persoana cu autism. Pentru examinarea funcțiilor executive 1 s‑au utilizat unele probe neuropsihologice (spre exemplu, Turnurile din Hanoi, sortarea Wisconsin a cărților de joc) care au evidențiat unele anormalități în desfășurarea proceselor cognitive. Astfel, s‑a ajuns la concluzia că dificultățile manifestate de persoana cu autism în capacitatea de a trece de la o sarcină la alta justifică acel comportament ritualistic‑repetitiv observat în autism și care reprezintă caracteristica definitorie
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
păstra lucrurile într‑un anumit tipar; - comportament repetitiv și tendințe de autoflagelare; - prezența unor domenii în care dezvoltă abilități extraordinare: desen, muzică, memorare, abilități matematice; - anumite semne clinice care fac parte din tabloul simptomatologic al autiștilor (este vorba despre sinestezie, anormalități la nivelul creierului observate la examenele RMN și un nivel crescut al secreției de serotonină în creier). Specialiștii au încercat crearea unor instrumente/probe care să poată diagnostica din timp prezenta tulburărilor din spectrul autist; The Checklist for Autism in
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sindromul Kanner, sindromul Asperger, sindromul Rett, sindromul Heller, autismul atipic. 2. În 1943, medicul Leo Kanner a descris pentru prima dată 11 copii care s‑au prezentat la clinica sa cu o combinație de grave deficiențe de vorbire marcate de anormalități în interacțiunea socială și o înclinație spre comportamente stereotipice, repetitive și ritualistice. Acești 11 copii au fost primii copii diagnosticați cu autism infantil. 1. O estimare moderată a incidenței autismului este de aproximativ 4‑5/10.000 indivizi. Totuși, estimările
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
temporal, parietal și nucleii bazali). În contrast cu aceasta, corpul calos, o conductă fibroasă care leagă cele două emisfere ale creierului, a scăzut în mărime în partea de mijloc și în cea posterioară. Creșterea masei creierului la indivizii autiști sugerează existența unei anormalități în dezvoltarea creierului (se produc prea multe celule nervoase, nu se elimină destul țesut nervos prin procesul normal de eliminare a țesutului nervos în perioada de dezvoltare sau există o supracreștere a țesutului nonneuronal). Modul în care sunt distribuite anormalitățile
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
anormalități în dezvoltarea creierului (se produc prea multe celule nervoase, nu se elimină destul țesut nervos prin procesul normal de eliminare a țesutului nervos în perioada de dezvoltare sau există o supracreștere a țesutului nonneuronal). Modul în care sunt distribuite anormalitățile în creierul individului autist, mod rezultat din studiul postmortem, este asemănător cu teoriile neuropsihologice care sugerează că anormalitățile creierului persoanei cu autism nu pot fi localizate doar într‑o singură structură a acestuia (unele anormalități sunt asemănătoare cu cele care
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
normal de eliminare a țesutului nervos în perioada de dezvoltare sau există o supracreștere a țesutului nonneuronal). Modul în care sunt distribuite anormalitățile în creierul individului autist, mod rezultat din studiul postmortem, este asemănător cu teoriile neuropsihologice care sugerează că anormalitățile creierului persoanei cu autism nu pot fi localizate doar într‑o singură structură a acestuia (unele anormalități sunt asemănătoare cu cele care apar la un adult în cazul unei congestii cerebrale); astfel, o singură anomalie timpurie apărută în procesul de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Modul în care sunt distribuite anormalitățile în creierul individului autist, mod rezultat din studiul postmortem, este asemănător cu teoriile neuropsihologice care sugerează că anormalitățile creierului persoanei cu autism nu pot fi localizate doar într‑o singură structură a acestuia (unele anormalități sunt asemănătoare cu cele care apar la un adult în cazul unei congestii cerebrale); astfel, o singură anomalie timpurie apărută în procesul de dezvoltare a creierului în autism poate afecta mai multe structuri și zone ale acestuia. Alte studii au
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cele care apar la un adult în cazul unei congestii cerebrale); astfel, o singură anomalie timpurie apărută în procesul de dezvoltare a creierului în autism poate afecta mai multe structuri și zone ale acestuia. Alte studii au arătat că există anormalități în concentrația unor substanțe chimice identificate în creier. Cea mai importantă descoperire din ultimii 25 de ani în cercetarea autismului a fost concentrația crescută de serotonină descoperită la o treime din indivizii autiști și faptul că, la unii dintre aceștia
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
totală desincronizare față de tendințele momentului. În povestiri, schițe și nuvele încearcă subiecte sentimentale, intriga romanțioasă, acțiunea cu sens pilduitor, într-o ambianță cu „icoane” de la țară sau din trecut. Din același arsenal vine însă și surprinderea unor situații la granița anormalității sau chiar din zona patologicului, cu consecințele lor în planul proiecțiilor obsesive, ca în volumul Între viață și moarte (1912) sau în romanul Stigmat (1940). Schematice și teziste, în limita acelorași clișee sămănătoriste, sunt romanele Măscărici (1933) și Cântec de
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
că eroul, Traian Mirea, ajunge să conștientizeze apartenența sa la o categorie rară, a indivizilor „anormali”, făcuți dintr-un „material ce nu rezistă la o rectificare”, la o adaptare la realitate, atunci când iluziile copilăriei și ale adolescenței sunt spulberate. Dar anormalitatea personajului nu este susținută decât de finalul paroxistic, dacă nu chiar melodramatic, al înnebunirii lui. Deziluziile trăite de erou, precum cea școlară (pierderea locului de premiant în urma unor malversațiuni ale profesorilor) ori cele erotice, sunt, îndeobște, în marginile faptului comun
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
ceva mai bune de viață pentru grupurile cu o pregătire profesională mai ridicată; altfel, sentimentele deinsatisfacție rezultate ar putea afecta negativ performanța. O anumită diferențiere a condițiilor de viață este acceptată mai mult ca „un rău necesar, inevitabil”, cu conștiința anormalității sale. • Teoria privilegiului autoinstituit. Nivelul de aspirații nu este determinat de nivelul de școlaritate sau de tipul de profesie, ci de poziția socială asociată cu profesiile înalt calificate și școlaritatea ridicată. Datorită calificării, persoanele ocupă poziții sociale caracterizate printr-un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acel moment. Klein a facut, de asemenea, distincția dintre atacul de panică și anxietatea generalizată, cele două concepte fiind considerate, până în acel moment, ca făcând parte dintr-un același continuum. Klein a explicat atacurile de panică ca fiind consecința unei anormalități neurochimice, care se manifesta episodic în timpul unor stări de teamă intense, sau în timpul declanșării subite a activării sistemului nervos autonom. Tulburarea de panică ar reprezenta o adevărată disfuncție paroxistică a sistemului nervos autonom, al cărui caracter neașteptat ar fi la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la mai multe niveluri de asumare teoretică (prin simț comun, simplă opinie, reflecții, conceptualizări, teoretizări, metateoretizări etc.). Este bine să știm cine am fost, ce suntem la un moment dat ca să știm ce putem deveni. Normalitatea reflexivă poate scruta și anormalitatea existențială (mai ales aceasta!) pentru a scăpa de ea, a o ocoli, a ieși de sub puterea ei Încorsetantă, poate chiar distrugătoare. Un astfel de demers reflexiv aflăm În recenta apariție editorială datorată unui reprezentant remarcabil al sociopsihologiei românești, profesorul Adrian
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
victime ale violenței domestice sau ale hărțuirii sexuale la locul de muncă sporește. Aceste cazuri sunt privite cu reticență chiar de către victime, din cauza neîncrederii în autorități și, ca atare, multe nu sunt reclamate. Violența în familie este privită ca o anormalitate. Majoritatea formelor de violență manifestate împotriva femeilor la locul de muncă (de regulă, sub forma hărțuirii sexuale) sunt considerate ca o experiență degradantă pentru femei, ce nu trebuie făcută publică, fiind de natură să genereze întrebări cu privire la responsabilitatea femeii înseși
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
anumite vârste și periculoasă (chiar patologică) înainte sau după. Astfel, potrivit Annei Freud (Sandler, 1985/1989): - „toate refulările majore” sunt clădite probabil „în cursul perioadei oedipiene” și ulterior se mai pot produce refulări doar în „stări cu mare grad de anormalitate”; - fantezia (sau refugiul în reverie) este un mecanism normal în perioada copilăriei, care, atunci când survine mai târziu, mai ales sub forma delirului, dovedește existența unei maladii mentale grave (psihoză); - intelectualizarea este caracteristică adolescenței și deci normală în această perioadă; în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trecerea timpului. În 1991, A. și-a publicat poemele de sertar (volumul Anno Domini). Temele anterioare apar aici cu un plus de adresă directă. Privită în întregul ei, poezia se dovedește expresia unei conștiințe morale și politice, din ce în ce mai inconcesivă cu anormalitatea și nefirescul. Din notația abruptă și sacadată, mizând pe reluarea obsedantă a unor sintagme, și din comentariul sec, de o ironie severă împinsă la sarcasm, ca și din luxurianța austeră a versurilor vitaliste, ea și-a creat un mod de
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
trădarea sunt expresia unui „rău interior” care macină cetatea, a unei crize care arată o slăbire a supraeului moral. Minciuna și trădarea sunt mai dăunătoare decât atacurile externe asupra cetății, Întrucât ele vin din interiorul acesteia, ca expresie a unei anormalități de fond, structurale. Toate momentele de criză socială sunt marcate În plan sufletesc și moral de minciună și trădare, care destramă coeziunea cetății, putând influența destinul acesteia. Destinul omului și al cetății Destinul omului și al cetății sunt intim legate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
adaptare școlară, dificultățile de Învățare, copilul dificil sau problematic, copilul cu nevoi speciale, copilul nemotivat, absenteismul școlar, copilul timid sau instabil, tulburările de scris, citit, vorbire etc. Se poate vorbi, În sfera moralei, despre o patologie morală? Da. Normalitatea și anormalitatea, sunt delimitate În sfera moralei, prin efectele binelui și răului asupra persoanei umane. Condiția normalității morale a ființei umane este dată de valorile de bine, pe când condiția anormalității morale, a imoralității sau vicierii ființei umane, este dată de influența răului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate vorbi, În sfera moralei, despre o patologie morală? Da. Normalitatea și anormalitatea, sunt delimitate În sfera moralei, prin efectele binelui și răului asupra persoanei umane. Condiția normalității morale a ființei umane este dată de valorile de bine, pe când condiția anormalității morale, a imoralității sau vicierii ființei umane, este dată de influența răului asupra acesteia. Conform mitului genezei, omul primordial, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu era bun. El era pur din punct de vedere moral. Violând Însă interdicțiile care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
analiza stărilor paradoxale ale existenței, a căror schimbare contribuie la modificarea regimului meu psihobiologic și a conștiinței mele reflexive. Nu trebuie să ne gândim numai la situațiile oferite de psihopatologie, acestea fiind multiple și puse sub semnul cauzelor care determină anormalitatea, fapt care schimbă complet lucrurile. Indiferent de stările de conștiință, Eul nu iese niciodată din sine. El nu se detașează de persoana căreia Îi aparține, ci rămâne permanent interior acesteia. Întrucât Însă, pentru a se putea gândi pe sine, eul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în alte culturi (în cele primitive, spre exemplu) trece drept fapt de normalitate, (Benedict 1934, p. 147 ). Normalitate și boală psihică Fără nici o îndoială, abordarea clinică a bolnavului psihic trebuie să înceapă prin delimitarea conceptului de normalitate de cel de anormalitate în psihiatrie, demers extrem de complex și în aceeași măsură anevoios. Conceptul de tulburare mentală, în chiar spațiul nostru de viață, are propria lui istorie, propriul lui curs, ajungând să se transforme dintr-o boală rezervată unor dezmoșteniți ai sorții („prostul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
anomalia; engl. anomaly) - Stare a celui anormal, abatere de la o regulă sau de la o normă; abatere de la forma, structura sau, mai frecvent, poziția unei structuri anatomice. Poate fi de natură genetică, congenitală sau dobândită. Linia de demarcație între normalitate și anormalitate este, în general, convențională. În condițiile în care este dobândită în cursul vieții, devine infirmitate. Sunt anomalii craniene transmise genetic cum ar fi: a) microcefalia - se manifestă la naștere, prin reducerea perimetrului cranian în care creierul rămâne foarte mic, uniform
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
anumit tipar, comportament repetitiv și tendința de autoflagelare, prezența unor domenii în care dezvoltă abilități extraordinare (desen, muzică, memorare, abilități matematice). Pot fi evidențiate și anumite semne clinice care fac parte din tabloul simptomatologic al autiștilor; este vorba despre sinestezie, anormalități la nivelul creierului observate la examenele RMN (rezonanță magnetică nucleară) și un nivel crescut al secreției de serotonină în creier. AUTOCONTROL (engl. self-control) - Operație complementară comenzii prin care se supraveghează, pe baza feedbackului (retroaferentației și aferentației suplimentare), propriile reacții și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]