825 matches
-
deschide, din nefericire, un capitol nou al tensiunilor scriitoricești. Sfârșitul anului 1970 a adus numirea lui Eugen Barbu în fruntea unui nesemnificativ buletin cultural aparținând municipiului București, Săptămâna culturală a Capitalei. Autorul Gropii a schimbat, într-un timp record, înfățișarea anostei publicații bucureștene, care a continuat, de pe alte poziții, politica Luceafărului de odinioară. Bibliografie Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (ACNSAS), Fond documentar. Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC), Fond CC al PCR, Secția Cancelarie. Arhiva Uniunii Scriitorilor. Barbu Eugen, "Maniere
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Chiar și acolo, în aer, mă odihneam stând la orizontală. N-aș putea să vă povestesc ce visam, întrucât de îndată ce adormeam, mă simțeam odihnit, refăcut și atunci mă trezeam. De obicei îmi îndreptam coloana vertebrală și coboram. Viața mea era anostă printre cele pământești; de fapt, mă gândeam cum aș putea să evit contactul cu ele. Poate tocmai această dorință a devenit la un moment dat atât de puternică, încât mi-am spus: încearcă starea de levitație. Voința mea devenise mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse; de jur împrejur se așternea o liniște nesfârșită. La intersecții sunetul se amplifica brusc, devenea un scrâșnet prelung, apoi dispărea șoseaua rămânea stăpânită de un singur zgomot apăsat și anost. Dealurile înalte se înfățișau acoperite de vii și livezi ruginii, iar mai sus, spre coamă și vârf, de păduri desfrunzite. Ca să treacă timpul mai repede și în mod plăcut, deschise radioul. O muzică de jazz inundă cu acorduri pline de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
veselie reținută. După ce m-a invitat să iau loc, m-a întrebat curioasă cum de m-am gândit să o vizitez. I-am răspuns că eram în trecere prin acel oraș de care mă legau unele amintiri (disparate acum și anoste). De peste gard, se auzeau o muzică fără ritm și glasuri de copii, alergându-se prin curtea vecină. Un câine schelălăia odată cu ei, umbra sub care mă aflam se mărea, căldura de vară își căuta loc peste tot. Mă simțeam mulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
făcut gloria lui Eminescu — românismul — a frânat recunoașterea lui Caragiale. Oare nu Își bătea joc de români? În fapt, ironia lui Caragiale este lipsită de răutate. Chiar dacă În ultimii ani ai vieții s-a stabilit la Berlin — preferând confortul cam anost al capitalei germane prea pitorescului și fantezistului București —, el nu poate fi desprins de mediul pe care l-a zugrăvit, privindu-l și lucid, din afară, dar și cu Înțelegere, din interior. În felul lui, Caragiale ilustra teza maioresciană a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ceva de dat și de primit. Și asta aduce după sine dorite și Încordate tatonări, căutări, aflări de sine și de celălalt. Întâlnirea educativă veritabilă este rară, unică și irepetabilă, nu se ivește la tot pasul, nu se confundă cu anosta adunare din sala de clasă - obligatorie, obositoare, chinuitoare, care, la un moment dat, nu mai este dorită, urmărită, râvnită. Adevărata Întâlnire aduce ceva nou, are o fizionomie deschisă, cheamă și pregătește alte Întâlniri. O bună Întâlnire tinde să se reproducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fel de a spune imaginea doamnei profesoare la ceva anume, atunci aș alege cursul despre ironic din anul al IV-lea. Nu aș face-o gândindu-mă la conținutul acestuia, deși greu de imaginat un curs care, fără a fi anost, poate fi mai condensat în idei. Nici măcar pentru rara capacitate de a poposi prin mai toate perioadele literaturii române, cu o selecție aparte de autori pe cât de diferiți, pe atât de înrudiți prin geniul ironiei. Aș face-o în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
rătăci în gradul zero al semnificatului" (Barthes: 2006b, 68). Pe de altă parte, mai aproape de legitimarea intertextualității (la definire am renunțat să mai sperăm, ne consolăm cu descrieri plastice; R. Barthes știe să ne "vândă" conceptul: decât să exprime, eventual, anost, un element, mai bine să ne convingă de necesitatea lui în viața noastră, ca lectori), semioticianul nuanțează distanța semantică dintre nou și proaspăt, iar noi nu putem să nu ne gândim la faptul că împrospătarea este efectul întâlnirii (vechiului) hipotext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din mila lui Dumnezeu, studiile adevărate (clasice, n.n.) vor renaște.” Și mai categoric avea să se exprime Nicolas Bourbon: „Până acum noi am trăit ca niște orbi. Noi n-avem în minte decât silogisme întortocheate, sofisme de tot felul, prostii anoste, vorbe goale, fumuri și nebunii. Dar acum au căzut acești monștrii și, pe căi minunate, adevărul s-a coborât din nou pe pământ”. Desigur, o judecată corectă a fenomenului ne va îndreptății să așezăm unele afirmații categorice pe seama entuziasmului acelora
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
demult. Las la o parte, în tot acest calcul, doza quasi-pantagruelică de zeflemea frivolă din tonul celor ce (ne) întreabă de ce am încremenit în Eminescu, unii dintre ei avînd, paradoxal, ceva rămășițe de identitate culturală tocmai de la acele alcătuiri nesuferite, anoste, expirate și epitetele anti-idoli ar putea continua. Miezul sentențios al acestei false-probleme este prea evident și prea banal: unii vor despărțirea de un creator de cele mai multe ori de valoare (re)confirmată fără pic de împărțire. Cred că un asemenea stil
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în primul rând capacitatea de observație, „ochiul antropologic” nu mai vrea să funcționeze, ca o lanternă de buzunar cu bateriile stoarse de curent. Am decis să mănânc la un restaurant cu autoservire din apropiere, o locantă ieftină, cu mâncare grasă, anostă, din belșug asezonată cu monoglutamat de sodiu pentru sporirea gustului. Pelerinii din jurul meu sorb cu zgomot din borșul de fasole, destinși și mulțumiți că au trecut prin fața raclei și anul acesta. La ora 15.30 sunt iarăși pe teren. Aș
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
informații referitoare la grevele și situația din Polonia. Acum, mă reîntorc la subiectul ce vă plictisește cel mai mult: drepturile omului. Nu știu cum se întâmplă, dar totul se învârte în jurul acestei noțiuni, care pentru sistemele totalitare nu prezintă decât o expresie anostă a unor oameni păliți, cum nu demult se exprima un ziarist propagandist bine instruit, într-un articol al ziarului România Liberă. Acum aveți ocazia, pentru a treia oară consecutiv, la nivel internațional, să încercați să aflați despre ce este vorba
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fost pe gustul meu întreaga companie, dar ne-am înțeles în general. Mircea Nedelciu, Gabriel Chifu, Dan David, Ion Zubașcu, Narcis Zărnescu, George Stanca, Constantin Stan, Peter Domșa (e frate cu Stan!), Victor Atanasiu, (bulgarul!), Ana Fenoghen + alte cîteva femeiuști anoste. Și, desigur, Liviu Ioan Stoiciu în a cărui casă am poposit în sfîrșit. Mă întorsesem liniștit de acolo! La o săptămînă după începerea școlii, nu mai aveam post! Un mic scandal. Șefa pe județ mi-a dat numirea în scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se jucau cu păpuși adevărate în paradisul aurit al unei copilării fericite, lipsite de grijile atribuite de regulă persoanelor adulte, specializate în domeniul puericulturii. Surioara mea se maturiza rapid într-un context în care păpușa confecționată din cârpe multicolore, urâțică, anostă și schilodită, de multe ori lipsindu-i un braț, un picior sau un ochi a fost înlocuită cu o păpușă vie, reală, care pretindea să i se acorde o sumedenie de atenții și îngrijiri: să-i dai de mâncare, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în zodia coțofenei. Vara, anotimpul răsfățului general, a fost stricată de când a devenit sinonimă cu vacanța. Imaginată ca stagnare, somn post-prundial și plimbare lentă în stațiunile balneare, această vacanță devenită o obligație mondenă, planificată, prilej de discuții sterile cu cunoștințe anoste, nu-mi place, nu este deloc pe măsura mea. Vara visez aventuri montane, călătorii extravagante, solitare, ascensiuni montane la nivele amețitoare, pe care nu o să le trăiesc niciodată. Sunt construit prost, nu suport nici măcar somnul, caut mereu altceva, găsit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acompaniat de ploaia de afară. Toate aceste evenimente s-au amestecat cu sufletul nostru la timp potrivit cum la timpul potrivit trebuie udată o floare. Mai târziu, nu ar fi fost atât de potrivite. Unele conferințe ni s-au părut anoste, poate erau pedante (cum a fost, prea grea pentru noi, conferința lui Theodor Simenschi). Profesorul Fedeleș, în schimb, ne-a vorbit despre Epicur și Horațiu de parcă i-ar fi adus printre noi. Am omis pe mulți. La o singură conferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
numea "Rapidulețul" erau libere, cu excepția uneia, mai îndepărtate, unde un ins răsfoia niște ziare. Se vedea că are timp, ca și mine, și eram mulțumit că distanța ne separă, că nu ne vom apuca să intrăm în una din conversațiile anoste, lătărețe, pentru care bucureștenii manifestă un talent special, dialog "la prima vedere". Așteptam să treacă timpul dilatat de căldură, bucuros că sunt singur, fără nici un intrus în starea mea de lene apatică. Dar nu am avut noroc. Tipul de la cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ciudată înclinație către vis, întrecându-ne într-un joc bine învățat, devenit a doua natură: inventam cu plăcere oameni, locuri și personaje fictive, pe care le introduceam, cu un fel de artă specială, în universul nostru cotidian. În timpul unor cursuri anoste, imposibile, ne trimiteam bilețele gen: Suntem așteptați la Mary diseară, vine și Gina... urmează o noapte de vis; pentru Mary aduci "botișor de căprioară"; ea te așteaptă NUDĂ". Bineînțeles, nu ne aștepta nici o Mary îmbrăcată sau "nudă", Gina nu figura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
deriziune. Totuși, În comparație cu explozia de scatologie ubuescă și anarhie veselă a spectacolului românesc din Institut, la New York ceva Își pierduse viața. Gunoaiele masive ale străzii din East Village miroseau abundent și făceau competiție gunoiului de pe scenă, care părea banal și anost. E ciudat cum În teatru imaginile pot să moară chiar În timp ce le folosim. La fel și cuvintele. Ce părea viu În cuvântul „căcaaaat“, În atmosfera cenzurii din România, Își pierdea valoarea de șoc În East Village, unde cuvântul shit era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lume descrăciunizată. Într-un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu nistă, despuiată de mituri, de parfumul tradițiilor, de magia basmului, de farmecul inocenței copilăriei. O lume în care jovialul, generosul și rubicondul Moș Crăciun se metamorfozase în principialul, anostul și dogmaticul Moș Gerilă. În nopțile de sărbători, se trimiteau activiști care să intre incognito prin biserici și să vadă care dintre funcționarii ministerului participau la slujbe. Sunt convinsă însă că majoritatea activiștilor sărbătoreau acasă, în secret, în nopțile festive
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care toți cei care vor citi cartea aceasta le cunosc foarte bine. Le-au auzit de zeci de ori în jur, inclusiv adolescentele care înjură de ce n-au. Nu suntem o nație de mimoze pudibonde. A.R. Ar fi prea anost. R.P. Aș reveni acum, pentru ca liniștea să fie de scurtă durată, la perioada tenebroasă din viața dumneavoastră. Și v-aș întreba care au fost cele mai mari spaime de care ați avut parte. V-aș ruga să ne povestiți despre
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Anglia, și era fratele soției directorului belgian al fabricii de zahăr din Roman. (E foarte complicat, dar aș spune că nu merită să intrăm în detalii.) Apoi domnul Jakobson, un avocățel bucovinean, bun vorbitor de germană. Domnișoara Polipodi. Fată bătrână, anostă, uscată, profesoară de pian, cu idei fixe, care nu scotea muzică din pian, ci numai acorduri, game și exerciții Czerny. Profesorul de dans, nu mai țin minte cum îl chema, a renunțat - sau a fost făcut să re nunțe - după
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dinainte. Folosesc italicele pentru că, de regulă, întreaga Creație este o minune ce ne întâmpină la tot pasul încât (pe undeva, firesc), nu o mai percepem! Conform obiceiurilor noastre de oameni ignoranți și nerecunoscători, ceea ce este frumos, bun și mult devine anost, suficient și... banal! Nu mai suntem capabili să prețuim frumosul și am uitat să ne bucurăm. Doar în vacanțe mai reușim să ne detensionăm mințile înfierbântate de gânduri și planuri și să permitem ființelor noastre să observe, să vadă și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Dar eu eram deschis experimentului! Îl voiam, îl ceream chiar! Era ceva... acel ceva imperativ pe care, dacă nu-l trăiam la intensitate maximă, dacă mi l-aș fi refuzat atunci, probabil că viața mea ar fi rămas pentru totdeauna anostă, iar eu un permanent mediocru. Experimentul Realizării Sinelui. Așadar, am urmărit cu atenția cuvenită și cu mintea trează explicațiile tehnice prezentate în prelegerea de început. Erau explicațiile absolut necesare mentalului meu pentru a-i permite să se relaxeze și să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
schimbasem "prefixul" celor treizeci de primăveri, obținusem mutație de București și o cameră într-un apartament "la comun" cu alți doi colegi, reușisem să rezolv și transferul "tovarășei" în capitală... Ministerul funcționa, în acei ani, pe "Republicii", într-o clădire anostă, cu birouri ori prea mici ori prea mari, întunecoase, cu mobilier vechi și nefuncțional. Dar ce contau toate acestea! Am iubit și iubesc Iașul, de care mă simt legat și acum cu o multitudine de fire și amintiri, precum un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]