1,002 matches
-
de Ampelomyces quisqualis. Folosirea microorganismelor antagoniste. Acțiunea antagonistă a microorganismelor a fost observată în natură de multă vreme și se datorează proprietății lor, de a produce substanțe antibiotice și alte substanțe, prin care acționează sau se pot apăra. Fenomenele de antagonism sunt mai frecvente în sol, influențând dezvoltarea unor ciuperci periculoase. Se consideră că pentru fiecare agent patogen ar exista anumite microorganisme antagoniste. Astfel, unele actinomicete inhibă dezvoltarea bacteriei patogene Erwinia carotovora, iar Bacillus simplex are acțiune letală asupra ciupercii Rhizoctonia
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
a compatibilității este incompatibilitatea care poate fi clasificată astfel: 1. Incompatibilitatea chimică care se manifestă prin: inactivare; formarea de combinații complexe. 2. Incompatibilitatea fizico-chimică: precipitare; separarea de faze; reducerea muiabilității și tenacității; producerea de spumă, schimbarea vâscozității. 3. Incompatibilitatea biologică: antagonisme; fitotoxicitate. 4. Incompatibilitatea mascată: acțiunea negativă asupra plantelor la nivel fiziologic și biochimic. O problemă deosebită o reprezintă amestecurile de produse chimice cu cele biologice. În acest caz vor fi aplicate doar amestecurile testate de către instituții specializate în acest scop
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
fost în mod esențial o luptă de clasă între patricieni și plebei și o formă nesănătoasă de discordie, caracterizată de facțiuni și partide politice. Astfel, desi Machiavelli a laudat dezbinarea Romei și tumultul ei când acesta a fost generat de antagonismul de clasă dintre nobili și plebei 68, el a condamnat prompt facțiunile politice (părți or sette) care au căutat să controleze statul în beneficiu privat 69. Divizarea de clasă, pe de o parte, a produs deopotrivă competiție sănătoasă și legi
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
guvernator era însoțit de o suită separată de soldați și notări. Deși jurisdicțiile celor doi funcționari erau distincte, căpitanul fiind responsabil pentru justiția penală, iar Podestà cu supravegherea treburilor civile, era totuși firesc că din când în când, să apară antagonism și rivalitate între cei doi rectori florentini. Acum, s-a întâmplat ca, atunci când Giannozzo Manetti a ajuns la Pistoia la 1 octombrie, Luca Pitti să fi fost deja acolo, în calitate de Podestà91. Perioadele de guvernare ale celor doi funcționari s-au
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
îndeplinește ea? și prin ce transformări a trecut în istoria recentă? Cele două modele principale ale balanței de puteretc "Cele două modele principale ale balanței de putere" Doi factori stau la baza societății internaționale: unul este multitudinea, iar celălalt este antagonismul elementelor sale, națiunile individuale. Dorința de putere a unei națiuni poate intra în conflict cu dorința de putere a alteia - unele, dacă nu majoritatea, se ciocnesc în orice moment al istoriei - în două modalități diferite. Cu alte cuvinte, lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Această grupare în state care susțineau statu-quoul și state care i se opuneau nu este deloc ceva specific perioadei de după primul război mondial, ci constituie un tipar elementar al politicii internaționale. Astfel, gruparea se regăsește în toate perioadele istoriei. Prin antagonismul dintre statu-quo și statele imperialiste, ea constituie dinamica tuturor proceselor istorice. Acest antagonism este soluționat fie prin compromis, fie prin război. Securitatea colectivă ar putea să aibă șanse reale de reușită numai dacă lupta pentru putere, forța motrice a politicii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu este deloc ceva specific perioadei de după primul război mondial, ci constituie un tipar elementar al politicii internaționale. Astfel, gruparea se regăsește în toate perioadele istoriei. Prin antagonismul dintre statu-quo și statele imperialiste, ea constituie dinamica tuturor proceselor istorice. Acest antagonism este soluționat fie prin compromis, fie prin război. Securitatea colectivă ar putea să aibă șanse reale de reușită numai dacă lupta pentru putere, forța motrice a politicii internaționale, ar putea fi substituită sau întrecută de un principiu mai cuprinzător. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Uniunii Sovietice, care capătă forma războaielor de eliberare națională, și rezistența pe care i-o opun puterile occidentale otrăvesc atmosfera internațională. În termeni politici, confruntările dintre ordinea legală existentă și cererile de schimbare a ei sunt numai o manifestare a antagonismului dintre statu-quo și politica imperialistă. Orice distribuție particulară de putere, odată ce a atins un oarecare grad de stabilitate, este întărită printr-o ordine legală corespunzătoare. Această ordine legală nu numai că furnizează noului statu-quo deghizări ideologice și justificări morale, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al tuturor scopurilor. Chiar și transformaționiștii trebuie să plătească tribut acestei realități. Au câștigat oare Statele Unite Războiul Rece?tc "Au câștigat oare Statele Unite Războiul Rece?" Ambasador David D. Newsom* La începutul secolului XXI, Statele Unite se confruntă cu amenințările terorismului, cu antagonismul din lumea musulmană și cu suspiciunile privind motivele lor în cea mai mare parte a Asiei, Africii și Americii Latine. Multe dintre rădăcinile unor astfel de probleme se regăsesc în acțiunile și politicile americane din ultima jumătate a secolului XX
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
qu'il faut passer par là, pour construire vraiement. "29 În intenție, idei generoase. Dar, daca amintim doar vârstă și capitalul de imagine al actorului principal, chiar dacă aflat la începutul carierei, lucrurile devin dintru început incerte. Filmul este construit pe antagonismul construcție-distrugere căci, continuă regizorul, "îl est fondamental que leș civilisations se rencontrent et s'attirent, mais îl existe entre elles une force centripète et une force centrifuge. Parce qu'il y a un mystère de l'autre dont on a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
rivalizează (...). Această rivalitate surprinde. De fapt, daca ne gândim puțin la experiența noastră cotidiană, a vorbi ne împiedică rareori să vedem, sau a vedea să auzim. Însă, din momentul în care ne-am așezat în fața ecranului de cinema, remarcam acest antagonism"3. Deși, la începuturile sale, a fost considerat fratele geamăn al teatrului, filmul s-a dovedit a fi o artă autonomă, diferită de toate celelalte. Cu toate acestea, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, invenția fraților Lumière a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
accorder. Cette rivalité nous surprend. En effet, si nous réfléchissons un peu à notre expérience quotidienne, parler nous empêche rarement de voir, ou voir d'entendre. Mais, dès que nous sommes assis devant l'écran de cinéma, nous remarquons cet antagonisme." (Rudolf Arnheim, Le cinéma est un art, traduit de l'anglais par Françoise Pinel, Editions de L'Arche, Paris, 1989, p. 208). 4 "Seuls leș moments de grande intensité doivent être montrés sur l'écran, tous leș autres événements ou
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
înscrie în statornicia fără timp a vieții, mai există în poem cel puțin trei clipe care, prin patosul lor, reverberează în întreg cuprinsul său. Războiul este o manifestare specifică și determinată a forței cosmice, prin care ea se înfățișează ca antagonism și ca voință de nimicire. Epopeea e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în trei rânduri, poezia Iliadei se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
atunci când vor Înceta să lupte unul contra altuia și, În schimb, ambii, umăr la umăr, vor Împinge În aceeași direcție, partea surplusului creat prin efortul lor unit va fi de-a dreptul uluitoare. Ambii vor Înțelege că, atunci când vor Înlocui antagonismul și lupta prin cooperare prietenească și ajutor reciproc, vor fi Împreună capabili să facă acest surplus atât de mare, față de ceea ce a fost În trecut, Încât vor exista ample condiții pentru o Înaltă creștere a veniturilor lucrătorilor și, În aceeași
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
nici un sens. Unii analiști se tem că democrația va permite ascensiunea rapidă la putere a mișcărilor politice islamice în nordul Africii, Orientul Mijlociu și Golful Persic sau Asia de Sud-Est. Rezultatul ar fi un bloc formidabil de state unite de ura împotriva Israelului, antagonismul față de America și opoziția față de presiunile externe pe tema terorismului și a producției de armament nuclear. Deși riscurile sunt inerente democrației, un astfel de rezultat este extrem de neverosimil. Potențialul Islamului de a asigura coeziunea acestor societăți este mai mare decât
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
o orientare evaluativă sânt date categoriilor descriptive care au fost selecționate, structurate într-un model figurativ, iar apoi naturalizate. De exemplu, psihanaliza va exprima sau incarna un atribut al grupurilor sociale (bogații, femeile, intelectualii), relațiile dintre acestea (lupte de clasă, antagonism franco-american), un sistem de valori sau de contravalori (libertate opusă influenței inconștientului), o emblemă sau un simbol (viața sexuală liberă). Aceste categorii le permit actorilor să-și interpreteze relațiile cu mediul lor și corespund unor cogniții normative și unor așteptări
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
rezultanta unei înscrieri istorice [...]. Nu este o entitate autonomă care să fie doar afectată de istorie; este, din loc în loc, o producție sau, dacă preferați, o realizare a acesteia. Adică nu poate fi înțeles în afara noțiunilor de filiație, raporturi de antagonism, putere și practici sociale". Rouquette, 1998, pp. 88-90 Un studiu de conținut în presa națională, catolică și comunistă, corespunzînd celor trei moduri de divulgare a informației (Moscovici, 1976), ilustrează această perspectivă. Fiecare dintre acestea trimite la o modalitate tipică de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
vreme de milenii, a fost dominată de contradicția dintre clasele superioare - fie ele proprietare, ca în trecutul îndepărtat, sau doar conducătoare, ca în comunism - și clasele sociale producătoare. Comunismul modern își propunea să desființeze diferențele de clasă pentru a elimina antagonismele dintre clasele sociale. Capitalismul modern ilustrează o variantă mai slabă, dar mai practică a aceluiași proiect de societate: societatea capabilă să reducă conflictele sociale interne prin unitatea intereselor fundamentale ale membrilor. Spre deosebire de comunism, care s-a străduit să construiască o
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pe care nicio gândire umană nu o poate concepe, până la lumea noastră terestră. Și în palmă sălășluiesc cei trei sori. Soarele terestru nu-i decât un palid reflex al celorlalte două. Sephiroții sunt emblemele acestor superioare plasate în pendant, în antagonism și în reflectarea înaltului către în jos, precum reflectarea în apă. Să revenim la gesturile care sunt ades acompaniate de cuvinte, în noile credințe nereprezentând decât o formă rațională de comunicare a gândurilor. Francmasoneria și rosicrucianismul au meritul să păstreze
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai poate fi reprezentată ca pornind din apele primordiale, ele fiind anterioare pământului și prin care un animal (care precede și el omul) trece să realizeze locul de unde va apare țărmul. Adeseori Dumnezeu este însoțit în creație de diavol subliniind antagonismul și companionajul necesar cosmogenezei. Ei devin părtași ai creației și astfel mitologia explică persistența răului în lume. Mircea Eliade descrie acest mit în folclorul românesc. Dumnezeu îl instruiește pe diavol să extragă pământul din ape și îi îndrumă încercările. După
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și sfârșitul lumii ține tot de divinitatea supremă. Să citim și să pătrundem mereu în izvorul poesiei profetice a lui William Blake! Totul pare o mișcare de la un stadiu al creației la un altul, dar pe treptele subterane apare un antagonism între creaturile embrionice care se dezvoltă în mitul Navajo 346. Aceasta duce la separarea lor și trecerea spre un alt nivel, parcă ar apare în evoluție ontogenetic și filogenetic un pasaj în labirintul unui clopot și trecerea devenită necesitate de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Navajo 346. Aceasta duce la separarea lor și trecerea spre un alt nivel, parcă ar apare în evoluție ontogenetic și filogenetic un pasaj în labirintul unui clopot și trecerea devenită necesitate de a trece într-altul. Când ritualul prezintă un antagonism între generații, el arată dorința copiilor de a-și defini locul activ în contrast cu pasivitatea părinților. Dualismul și antagonismul apare și în mitul oului matrice, mai ales când este vorba de cei doi gemeni. Cel mai interesant aspect al ritualului cosmogenezei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ontogenetic și filogenetic un pasaj în labirintul unui clopot și trecerea devenită necesitate de a trece într-altul. Când ritualul prezintă un antagonism între generații, el arată dorința copiilor de a-și defini locul activ în contrast cu pasivitatea părinților. Dualismul și antagonismul apare și în mitul oului matrice, mai ales când este vorba de cei doi gemeni. Cel mai interesant aspect al ritualului cosmogenezei este cel legat de sacrificiu în creație, reluat în toate religiile lumii și în societățile ce respectă tradiția
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
într-o țară feudală cum era Rusia la 1917 și în perioada de după acest an. Caracterul nenatural, antiuman și anti individual al socialismului este dat tocmai de impunerea sa prin violență. "Trântorimea bogată"1152 trebuia lichidată de către "sărăcimea muncitoare"1153. Antagonismele erau preluate și atent cultivate. Așa se face că "comunitatea socialistă este o mare asociație autoritară în care se emit și se ascultă ordine"1154. Intervine un proces de "naționalizare a vieții intelectuale"1155 dar și a vieții în general
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în comun, pe baza unui plan, a forțelor de producție"; - "creșterea producției într-o asemenea măsură încât să satisfacă necesitățile tuturor membrilor societății"; - "lichidarea unor situații în care necesitățile unora sunt satisfăcute în detrimentul celorlalți"; - "desființarea completă a claselor și a antagonismelor dintre ele"; - "dezvoltarea omnilaterală a capacităților tuturor membrilor societății, prin înlăturarea diviziunii muncii...". Stalin, la rândul său, vorbește despre problematica banilor, arătând că "schimbul direct de produse" este o etapă ulterioară folosinței banului. Cu alte cuvinte, banul nu va fi
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]