570 matches
-
ținuturi, eliberați fiind de asuprirea străină, nu au mai emigrat în ritmul de dinainte. Reformele politice și economice adoptate după război s-au constituit în tot atâtea justificări ale reducerii emigrației. în plus, Washingtonul a modificat legislația imigrării, stopând tendințele antebelice ale acelora care traversau Oceanul cu intenția de a se stabili într-un stat american. René Gonnard, schițând acest nou cadru al imigrării, evidenția că „les États-Unis, qui recevaient avant la guerre 7 à 9.000 Roumains par an, n
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și uneori occidentalii nu pun piciorul în prag așa cum ar trebui. Ei ar trebui să încerce să aducă Basarabia înapoi în Europa". Teza Regelui cu privire la apartenența istorică, geografică și politica a teritoriului basarabean la UE face apel la configurația Europei antebelice, găsind în acest fel o legitimitate istorică puternică, asumată: "Nu ar fi vorba de schimbarea frontierelor deocamdată, dar Basarabia e parte a Europei pentru că a fost parte a Europei"18. Pactul Ribbentrop-Molotov rămâne cheia relațiilor morale dintre Est și Vest
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
unde a remarcat, independent de belgianul Jean Brachet, că celulele care fabrică proteine sunt bogate în ARN, ceea ce impunea ideea după care ARN era indispensabil pentru sinteza proteinelor. Astăzi, o asemenea concluzie ne apare de la sine înțeleasă, dar în anii antebelici a reprezentat o mare noutate. Abia în 1950, când a apărut monografia lui Th. Caspersson Cell Growth and Cell Function, ARN-ul a intrat în primul plan al atenției (alături de ADN), în ce privește multiplicarea celulară. În 1945, Th. Caspersson a fost
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
administrative), refăcând cu exactitate și cu un remarcabil talent de narator o întreagă epocă. În pofida faptului că despre Bacovia s-a scris mult, C. reușește nu doar să îndrepte greșelile sau să estompeze exagerările antecesorilor, dar, reconstruind climatul vieții literare antebelice sau al Bacăului tinereții poetului, să ofere imaginea complexă, neretușată, deloc complezentă, a unui scriitor de excepție, marcat de-a lungul întregii sale existențe de „boli, eșecuri, vicii, mizerie fiziologică și scăderi morale”. SCRIERI: Dosarul Bacovia, vol. I: Eseuri despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]
-
înalt al omului”. Rolul principal în redacție îl deține în continuare G. Ibrăileanu, ajutat tot de G. Topîrceanu și de Mihail Sevastos, apoi, după plecarea lor, o vreme, de mai tinerii Stejar Ionescu, G. Bărgăuanu ș.a. Ca și în etapa antebelică, V.r. se străduiește să fie la curent cu actualitatea literară, făcând loc în compartimentul de „antologie” unor scrieri ale autorilor cu renume sau pe cale de a se impune. În paginile ei sunt găzduiți ocazional, până în 1940, poeții Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
Edițiile poeziilor lui Eminescu, Modă și originalitate, Creație și analiză etc.), analize aprofundate („Pe lângă plopii fără soț”, „Vara”, „Conu Leonida față cu reacțiunea”), numeroase cronici și recenzii, note polemice (la „Miscellanea” și „Revista revistelor”). Activi continuă să fie, din echipa antebelică, Octav Botez, Ion Botez, ca și Mihail Sevastos, G. Topîrceanu (ambii mai mult în primii ani), Demostene Botez, Ion Petrovici, Charles Drouhet, Aureliu Weiss, dar și D.I. Suchianu, Al. A. Philippide (recenzii, cronici, „considerații confortabile”), Paul Zarifopol (studii despre I. L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
subiect ce face carieră în perioada interbelică -, Grigore Popa, în articolul Peisaj ardelean, publicat tot în cel dintâi număr, depistează în istoria culturală recentă trei generații care ar ilustra „multiplicitatea de fețe ale Ardealului cultural de azi”. Prima generație, cea antebelică, iluminată de angajarea în înfăptuirea idealului național, rămăsese - în viziunea autorului - la mentalitatea de dinainte de război, cantonată într-un militantism steril. Cea de-a doua, care „și-a făcut studiile imediat după război” și s-a format „în beatitudinea marei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
vocație dedicat în special prozei, Gabriel Dimisianu ambiționează să scrie roman, să dea un suflu epic scrierilor sale, să facă tipologie, portretistică și dacă se poate, frescă. Reușește, cel puțin în cazul acesti cărți, mai ales în evocarea societății Brăilei antebelice, scriind despre oameni care au fost, despre propria copilărie, ce în ciuda vitregiilor istoriei, nu poate fi "furată", teză pe care criticul o ilustrează cu propriile întâmplări ale copilului "programat" să modifice realul în feerie, dar și în paginile de jurnal
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fin spirit de colegialitate, pentru seninătatea clasică a împrejurimilor sale, pentru castelele istorice, în fine pentru locuitorii săi îndatoritori, binevoitori, familiari, veseli, bonomi. Să precizam că toate aceste considerații sunt facute pe baza celor observate de autorul lor în Hermania antebelica, Germania lui Goethe și a lui Beethoven, nu aceea a militarismului prusac. Evident, autorul face însemnări și despre alte orașe: Weimar, Regensburg (unde vizitează Walhalla, care-i amintește de Parthenon), Würzburg (pe urmele lui W. von der Vogelweide), Dresda, Bayreuth
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
cînd oameni lipsiți de merite, puși însă, prin voia sorții, la adăpost de capcanele politicii, puteau să-l acuze pe tatăl lui Alberto (personaj-povestitor) de fascism, iar învinuitul și-a asumat îndurerat rușinea de a se fi lăsat manipulat în antebelic, pentru că numai așa se putea dedica profesiei și pasiunii de pilot de elită. La fel găsim Parma, cu impunătorul Dom, unde poposise plin de respect, în ultimii ani de viață, Borges, dar, mai ales, Parma proletară și a marginalizaților, a
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
a avut-o de fapt dintotdeauna (sau cel puțin așa ni s-a părut celor care i-am fost la un moment dat studenți). Aparține unei generații de lingviști prestigioși, care au preluat modelele și criteriile de valoare ale lingvisticii antebelice și le-au menținut în ciuda unor vremuri de presiuni politice și de limitare a circuitului informației. Numele său e, de multă vreme, argument de autoritate în dezbaterile lingvistice: s-a impus, firesc, așa cum se impune orice lucru făcut cu deplină
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
-l purtau atașat hainelor de deținuți a fost triunghiul roz. Așa cum evreii au purtat steaua galbenă, în șase colțuri. Tragediile n-au ținut seama de "decorațiile", de etichetele inventate și lipite de naziști. Din răsfățul lui Max și poezia Berlinului antebelic plăcerile au fost definitiv alungate. În locul lor au apărut umilințele, trădările, neputința de a pricepe ce se întîmplă chiar cu propriul eu. Condiția acestor descoperiri mi se pare cel mai puțin sau insignifiant urmărită în montarea de la Bulandra. Eu cred
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
a lui Fondane privitoare la revoluție, la marxism, la angajare, la tendința „de a transforma antifascismul în prosovietism". Sunt luări de atitudine care vorbesc despre „libertatea de spirit" a lui Fondane, neîntâlnită chiar la tot pasul în mediile intelectuale franceze antebelice, dominate de stângism. Dacă este să rezumăm sever problematica din Dicțiunea ideilor, sacrificând nuanțele, vom spune că ea gravitează în jurul raporturilor dintre idee și expresie. Teza unghiulară este aceea că ideile și expresia sunt indisociabile și toată demonstrația, în al
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
cât și datorită morții îngrijitorului ediției, Mihai Dascal. Într-o compensație destul de târzie față de aceste tribulații și amânări, e un fapt îmbucurător să avem deodată în librării, într-o serie de peste zece volume, toată proza lui Mircea Eliade, și cea antebelică și cea postbelică, într-o restituire demnă de încredere, care înlocuiește cărțile prost tipărite în anii´90. Ultimul apărut, recent, în 2004, în două volume, e romanul Noaptea de Sânziene, după alte două ediții, una în "Biblioteca pentru toți", în
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
Dan Setlacec, cu ochi rotunzi, proeminenți și foarte vii, era unul și același cu faimosul gazetar și, în anii războiului, șef al cenzurii antonesciene. Mircea Grigorescu era o legendă printre tipografii bătrîni de la Casa Scînteii, ca și printre puținii redactori antebelici care supraviețuiseră deceniului și jumătate de comunism. Am lucrat eu însumi cu el, între 1971 și 1974, cît am fost redactor șef adjunct al României literare. De nu greșesc, G. Ivașcu ne-a adus cam o dată pe amîndoi, cînd a
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
C.Rogozanu, la „Realitatea TV”, recomanda elevilor aflați în pragul BAC-ului romanul lui Rebreanu Gorila, nu pentru valoarea lui literară, de care ar cam duce lipsă, după părerea vorbitorului însuși, ci pentru că, zugrăvind corupția din politica și presa românească antebelică, i-ar putea face pe elevi interesați de corupția actuală. Curată tendință fără artă! Și cum lucrurile se leagă uneori peste capul nostru, Paul Cernat își încheie pledoaria pentru noua critică de direcție a Critic/Atac cu un atac frontal
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
autor recalcitrant, originar din Vaslui, petrecîndu-si tinerețea la Craiova (pînă în 1920, cînd se stabilește la București, nu fără a fi trecut printr-o scurtă etapă pariziana, în 1913-1914), s-a ridicat cu tărie în apărarea simbolismului (încă în anii antebelici) și apoi a modernismului, în corelație cu direcția afirmata prin cenaclul Sburătorul. N-a fost o bagatela. Grație intuiției, a siguranței gustului și flerului sau, Aderca a semnalat, nu o dată, cel dintîi, valorile de seamă ale literelor noastre interbelice, preparînd
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
substituția a fost impusă de modificări „oficiale” ale normei academice, dar faptul că regula s-a impus cu ușurință e semnificativ. Istoria și-a lăsat însă și de această dată amprenta: formele excluse în -țiune conotează o anumită ținută culturală antebelică, cu valori ambigue: învechită, ceremonioasă, elegantă, pretențioasă. Care este totuși situația actuală a variantelor în -țiune eliminate de normă sau plasate într-o poziție subordonată? O investigație în Internet poate oferi și în acest caz câteva date și sugestii utile
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
de școală veche Doamna Lucia Proșteanu, fiica fostului premier, una dintre cele din urmă descendente ale familiei, deține documente inedited Om de aleasă cultură, ardelean onest și înstărit, dr. Petru Groza, deputat și membru în mai multe parlamente și guverne antebelice din țară, apoi, fără a fi comunist, șeful primului guvern prosovietic din România după al doilea război mondial, a fost unul dintre cele mai controversate personaje ale politicii postbelice. De numele său se leagă retrocedarea Ardealului de Nord, dar și
Agenda2005-40-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284278_a_285607]
-
adjectivului negativ niciunul, niciuna, niciun, nicio: justificată din punct de vedere gramatical, al gradului de sudură (cele două componente, nici și un(ul), formează într-adevăr o unitate; justificată în parte de tradiție (acest gen de scriere a mai existat, antebelic; așa cum a existat și scrierea legată a prepoziției compuse dela), poate și prin comparația cu alte limbi romanice (it. nessuno, sp. ninguno) - dar modificînd o obișnuință de scriere a multor generații care vor fi destul de șocate de aspectul grafic al
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
schimb, că "manualele alternative au fost, și toată lumea s-a convins de asta, de la profesori la elevi, de la politicieni la părinți, cea mai mare aiureală a învățămîntului românesc postrevoluționar..." Despre faptul că în toate țările civilizate, ca și în România antebelică, există, pentru fiecare clasă ori materie, mai multe manuale, G.C. iarăși n-are habar. Nostalgia diavolului unic de care suferă G.C. nu poate fi ușor explicată. Prozatorul G.C. era considerat o promisiune a generației '80, el fiind un an încă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
Desigur că asemenea mărturisiri - ale unui simplu spectator - chiar dacă au o doză de candoare, împinsă uneori până la înduioșare, prin sinceritatea lor nu te pot lăsa indiferent. Împătimiții de astăzi ai sportului văzut din tribune sunt prea puțin familiarizați cu gloria antebelică a fotbalului românesc, care aproape se confunda cu prima echipă profesionistă din țară și - prin joc - cea mai aristocratică. Tații (posibil) și bunicii (sigur) noștri - adolescenții deceniului patru al veacului trecut - nu pot uita însă că, într-o vreme, fotbalul
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
-l subestimăm enorm pe magistrul de la Păltiniș, dacă am accepta că își însușise lecția "patriotismului" național ceaușist. Noica s-a sacrificat sub unghi moral spre a se realiza sub unghi creator. E mai mult ca sigur că, în măsura în care, în perioada antebelică, dădea glas unei convingeri spontane, chiar dacă eronate în ardența ei, în perioada comunistă opera o adeziune de conjunctură, pornită dintr-un calcul politic. Ar fi putut altminteri scrie, publica, pleca în Occident? Aproape s-ar putea spune că, dacă voiai
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
curățel și obrăznicuț». Din priveliștile pămîntului românesc îl ispitește în speță Dobrogea, care este „concentratul nostru de antichitate greco-romană și de civilizație bizantină”. Constanța ar fi, spre satisfacția d-sale, „o miniatură de Cosmopolis levantin”, în vreme ce Brăila și Galațiul perioadei antebelice ar aparține aceleiași categorii. Nu mai prididesc laudele la adresa adoratei Constanța. Ni se reamintește că, sub domnia lui Carol I, acest port pe care l-a vizitat și ultimul țar, Nicolae II, în 1914, „s-a dezvoltat intens”, concurînd și
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
de raportare al psihanalizei, este adevăratul model prozastic la care s-a referit încontinuu, fără zgomot, Ion Vianu. Așa cum am segmentat eu povestea Necredinciosului, el nu e departe, în datele generale, de Rememberul lui Mateiu Caragiale. Elveția transpune convingător Berlinul antebelic, Franz-Walter Joseph e o reîntrupare peste decenii a lui sir Aubrey de Vere, paginile infinite de adio pe care unul le trimite vocii tutelare a romanului aduc în memorie o altă, tragică, scrisoare pecetluită cu un sfinx, în vreme ce dimenisiunea voit
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]