1,343 matches
-
au supraviețuit războiului. Doar II./JG 26 și III./JG 26 au reușit să atace eficient aeroportul Evere. Numărul aparatelor participante la raid a fost între 44 și 52 de Fw 190. Piloții acestor unități au reușit să distrugă bateriile antiaeriene și hangarele, tractoarele, rezervoarele de combustibil și avioanele. Grupul aerinan 127 RCAF a pierdut un avion Spitfire în luptele aeriene și alte 11 la sol. Aliații au avut 11 vehibule avariate și unul distrus. Pe aeroportul Evere, aliații au pierdut
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
erau operaționale. În total, 28 de avioane 28 Bf 109 din cadrul JG 27 și 15 Fw 190 ale JG 54 au decolat pentru această misiune. Șapte avioane au fost doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele erau aliniate pe pistă sau în dreptul hangarelor, ceea ce le-
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
misiune. Șapte avioane au fost doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele erau aliniate pe pistă sau în dreptul hangarelor, ceea ce le-a făcut ținte perfecte. Atacul a provocat distrugeri considerabiile unităților de aici și a fost considerat un mare succes. Grupul „Recce” a pierdut o
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
a aplasat în ariergardă. Avioanele Bf 109 și Fw 190 ale escadrilei ("Geschwader") au ajuns în zona de atac la 09:20. Comandantul ("Geschwaderkommodore") Heinrich Bär a condus atacul. Unii dintre piloți au reușit să execute patru atacuri, distrugând amplasamentele antiaerienei, rezervoarele de combustibil și diverse vehicule. Pe aeroport se aflau aproape 300 de avioane, iar în magazii se aflau stocate cantități mari de echipamente militare și combustibil. Raidul german a provocat numeroase incendii pe aeroport. JG 3 a pretins distrugerea
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
În timpul raidului, germanii au avut la rândul lor pierderi. I./JG 3 a pierdut nouă avioane și tot atâția piloți, adică o rată a pierderilor de 50%. Aceasta înseamnă că la reîntoarcerea la bază, escadrila nu mai a fost funcțională. Antiaeriana RAF a fost creditată cu doborârea a cinci avioane germane. JG 3 a pierdut în total 15 dintre 60 de avioane participante la raid, adică o rată a pierderilor de 25%. La sfârșitul raidului, lipseau 15 piloți - nouă au fost
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
exclusiv al blindatelor, în 1939 doar 15% dintre avioanele militare asigurând sprijinul efectiv al forțelor terestre, aceste misiuni nefiind obiectivul principal al său. Multă vreme s-a considerat că germanii ar fi avut în 1940 o superioritate copleșitoare în ceea ce privește artileria antiaeriană - "Flak". De fapt, documentele demonstrează că germanii dispuneau de 2.600 de tunuri grele de 88 mm și 6.700 de tunuri ușoare de 37 mm și 20 mm. În aceste cifre au fost incluse și tunurile antiaeriene care asigurau
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în ceea ce privește artileria antiaeriană - "Flak". De fapt, documentele demonstrează că germanii dispuneau de 2.600 de tunuri grele de 88 mm și 6.700 de tunuri ușoare de 37 mm și 20 mm. În aceste cifre au fost incluse și tunurile antiaeriene care asigurau apărea orașelor și porturilor, precum și piesele de artilerie ale unităților de antrenament. Pentru trupele de atac au fost dedicate 85 de baterii grele și 18 ușoare "Flak" ale "Luftwaffe", 48 de companii de artielerie ușoară antiaeriană din cadrul diviziilor
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
și tunurile antiaeriene care asigurau apărea orașelor și porturilor, precum și piesele de artilerie ale unităților de antrenament. Pentru trupele de atac au fost dedicate 85 de baterii grele și 18 ușoare "Flak" ale "Luftwaffe", 48 de companii de artielerie ușoară antiaeriană din cadrul diviziilor de infanterie și 20 de companii de artilerie ușoară antiaeriană independente, care funcționau ca rezervă statelor majore de la nivelul de corp de armată în sus. În total erau 700 de tunuri antiaeriene de 88 mm și 180 de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
artilerie ale unităților de antrenament. Pentru trupele de atac au fost dedicate 85 de baterii grele și 18 ușoare "Flak" ale "Luftwaffe", 48 de companii de artielerie ușoară antiaeriană din cadrul diviziilor de infanterie și 20 de companii de artilerie ușoară antiaeriană independente, care funcționau ca rezervă statelor majore de la nivelul de corp de armată în sus. În total erau 700 de tunuri antiaeriene de 88 mm și 180 de 37 mm aparținând "Luftwaffe" și 816 de 20 mm din cadrul forțelor terestre
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
48 de companii de artielerie ușoară antiaeriană din cadrul diviziilor de infanterie și 20 de companii de artilerie ușoară antiaeriană independente, care funcționau ca rezervă statelor majore de la nivelul de corp de armată în sus. În total erau 700 de tunuri antiaeriene de 88 mm și 180 de 37 mm aparținând "Luftwaffe" și 816 de 20 mm din cadrul forțelor terestre. Franța cheltuise mai mult din produsul național brut din perioada 1918 - 1935 pentru dotarea și întreținerea forțelor sale armate decât orice altă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
niște unități formidabile, în special cele blindate și cele ale infanteriștilor profesioniști. Existau însă și divizii formate din soldați de rezervă, cu vârste de peste 30 de ani, slab echipați. O problemă majoră o reprezenta lipsa armamentului mobil antitanc, a artileriei antiaeriene și a lipsei unui sistem radio de comunicații, și aceasta în ciuda eforturilor depuse de Gamelin pentru crearea de unități mobile de artilerie. Armata franceză a folosit pe scară largă telefonul cu fir și curierii pentru comunicațiile pe front în 1940
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
II franceză urma în acest timp să formeze „pivotul” mișcării și să rămână pe poziții, în tranșee. Planificatorii aliați nu i-au acordat un tratament deosebit acestei armate, nici în ceea ce privește efectivele (5 divizii), nici în ceea privește armamentul antitanc sau antiaerian. Acestă armată urma să suporte atactul unei divizii blindate de elită germană la Sedan. Dintre cele cinci divizii franceze, două erau formate din rezerviști în vârstă, așa-numitele divizii „"Serie B"”, iar una era formată din senegalezi. Armata II trebuia
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
by French pilots flying the US built Curtiss Hawk 75 which accounted for 12.6 percent of the French single-seat fighter force. În afară de cele 580 mitralierele de 13 mm din dotarea apărării civile, armata franceză mai dispunea 1.152 tunuri antiaeriene de 25 mm „Hotchkiss”, 200 de autotunuri de 20 mm „Hispano-Suiza” și 24 de tunuri de 90 mm. Armata mai dispunea și de 40 de tunuri de 105 mm din prima conflagrație mondială. Corpul Expediționar Britanic (BEF) avea 10 regimente
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mm „Hotchkiss”, 200 de autotunuri de 20 mm „Hispano-Suiza” și 24 de tunuri de 90 mm. Armata mai dispunea și de 40 de tunuri de 105 mm din prima conflagrație mondială. Corpul Expediționar Britanic (BEF) avea 10 regimente de tunuri antiaeriene de 3,7 inch, care în acele vremuri erau cele mai moderne tunuri grele antiaeriene din lume și 7 regimente de tunuri antiaeriene de 40 mm. Fiecare regiment avea 3 - 4 baterii, adică aproximativ 300 de tunuri antiaeriene grele și
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mm. Armata mai dispunea și de 40 de tunuri de 105 mm din prima conflagrație mondială. Corpul Expediționar Britanic (BEF) avea 10 regimente de tunuri antiaeriene de 3,7 inch, care în acele vremuri erau cele mai moderne tunuri grele antiaeriene din lume și 7 regimente de tunuri antiaeriene de 40 mm. Fiecare regiment avea 3 - 4 baterii, adică aproximativ 300 de tunuri antiaeriene grele și 350 de tunuri ușoare. Belgienii aveau două regimente de artilerie grea antiaeriană și erau în
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
tunuri de 105 mm din prima conflagrație mondială. Corpul Expediționar Britanic (BEF) avea 10 regimente de tunuri antiaeriene de 3,7 inch, care în acele vremuri erau cele mai moderne tunuri grele antiaeriene din lume și 7 regimente de tunuri antiaeriene de 40 mm. Fiecare regiment avea 3 - 4 baterii, adică aproximativ 300 de tunuri antiaeriene grele și 350 de tunuri ușoare. Belgienii aveau două regimente de artilerie grea antiaeriană și erau în plin proces de echipare cu tunuri Bofors de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de tunuri antiaeriene de 3,7 inch, care în acele vremuri erau cele mai moderne tunuri grele antiaeriene din lume și 7 regimente de tunuri antiaeriene de 40 mm. Fiecare regiment avea 3 - 4 baterii, adică aproximativ 300 de tunuri antiaeriene grele și 350 de tunuri ușoare. Belgienii aveau două regimente de artilerie grea antiaeriană și erau în plin proces de echipare cu tunuri Bofors de 40 mm. Olandezii aveau 84 de tunuri AA de 75 mm, 39 de tunuri vechi
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
moderne tunuri grele antiaeriene din lume și 7 regimente de tunuri antiaeriene de 40 mm. Fiecare regiment avea 3 - 4 baterii, adică aproximativ 300 de tunuri antiaeriene grele și 350 de tunuri ușoare. Belgienii aveau două regimente de artilerie grea antiaeriană și erau în plin proces de echipare cu tunuri Bofors de 40 mm. Olandezii aveau 84 de tunuri AA de 75 mm, 39 de tunuri vechi de 60 mm și 232 de tunuri de 40 și 20 mm. De asemenea
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de echipare cu tunuri Bofors de 40 mm. Olandezii aveau 84 de tunuri AA de 75 mm, 39 de tunuri vechi de 60 mm și 232 de tunuri de 40 și 20 mm. De asemenea, olandezii mai dispuneau de mitraliere antiaeriene Spandau M.25, modele vechi din primul război mondial Germania a declanșat "Fall Gelb" în seara zilei de 9 mai și în noaptea celei de 10 mai. Pe 9 mai, germanii au ocupat seara târziu Luxemburgul fără să întâmpine o
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de prezența unor fortificații puternice și de superioritatea artileriei grele. Francezii nu au luat în considerație gradul scăzut de pregătire a soldaților proprii și nici faptul că artileria era destinată luptei împotriva infanteriei, nefiind potrivită pentru lupta antitanc sau apărarea antiaeriană. Avangarda forțelor germane a atins aliniamentul râului Meuse în seara zilei de 12 mai. Pentru asigurarea traversării râului de către cele trei armate ale Grupului A, germanii au cucerit trei capete de pod: la Sedan în sud, la Monthermé în nord-vest
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
din urmă însă, atacul s-a împotmolit. Comunicațiile radio dintre blindate și infanterie s-au dovedit slabe, iar coordonarea interarme a fost la un nivel scăzut. În cele din urmă, linia defensivă germană organizată în grabă (sprijinită și de baterii antiaeriene - "FlaK" - de 88 și 105 mm) a respins atacul. Francezii au provocat pierderi grele blindatelor germane, dar intervenția "Luftwaffe" a echilibrat situația. Doar 28 din cele 88 de tancuri britanice au mai rămas funcționale la finalul operațiunii. Atacul Corpului V
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
tot mai multe materiale au fost depozitate în Anglia în vederea deschiderii celui de-al doilea front european. Germanii au făcut încercări disperate să încline balanța bătăliei în favoarea lor. Germanii au pus la punct noul submarin tip VII, doatat cu baterii antiaeriene, detectoare de radar și în cele din urmă cu tuburi de respirație, care le permitea să navigheze sub apă fără să oprească motoarele Diesel. În ciuda tuturor acestor inovații, atacurile împotriva submarinelor au devenit mult mai eficiente odată cu trecerea timpului, forțele
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
dintr-o aeronavă în mișcare, deasupra orașului Los Angeles. Primele utilizări militare ale parașutei au fost făcute de către operatorii baloanelor de observație pentru artilerie, în timpul Primului Război Mondial. Aceste baloane erau legate la pământ, fiind ținte sigure pentru avioanele inamice, în ciuda apărării antiaeriene puternice. Din cauza hidrogenului cu care erau umflate baloanele, pericolul de explozie în cazul unui atac aerian era foarte mare, iar șansele de supraviețuire ale echipajului erau foarte mici. De aceea observatorii părăseau balonul imediat ce se zăreau aeronavele inamice, coborând la
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
Fletcher a înțeles că Crace va trebui să opereze fără sprijin aerian din moment ce portavioanele care aparțineau de "Task Force 17" vor fi ocupate cu localizarea și atacarea portavioanelor japoneze. Detașamentul de nave de război conduse de Crace a redus apărarea antiaeriană a portavioanelor lui Fletcher. Oricum, Fletcher a hotărât că riscul era necesar pentru a se asigura că flota japoneză nu putea să se strecoare spre Port Moresby în timp ce el era angajat într-o luptă cu portavioanele. Crezând că portavioanele lui
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
petrolierul. "Sims" a fost lovit de trei bombe, rupt în două și s-a scufundat imediat. Din echipajul de 192 de persoane au supraviețuit 14 oameni. "Neosho" a fost lovit de șapte bombe. Unul dintre bombardiere, lovit de un foc antiaerian, s-a prăbușit peste petrolier. Grav avariat și cu motoarele nefuncționale, petrolierul a fost lăsat în derivă să se scufunde încet (). Înainte de a pierde alimentarea cu energie, "Neosho" a putut să îl anunțe pe Fletcher prin radio că a fost
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]