743 matches
-
fie dotat un „Învingător” În zilele noastre! Nu, tu trebuie să te sacrifici, numai că de data asta o faci nu pentru că vrei tu asta, ci pentru că supușii și amabilii tăi prieteni ți-o cer! Cum, să-i părăsești În anticamera victoriei, ce, ești un bărbat al acțiunii sau... un fel de poet, de sfânt, de asta... de nebun?!... Lasă-i pe poeți cu rimele lor și cu lingeria lor dubioasă, pe sfinți Între ruinele unei vechi religii și... Înhamă-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
plin și ca o răsplată pentru atâtea ceasuri negre și confuze, bucuria aceasta care le Întrece pe toate este, cred eu, În același timp și o celebrare a misterului. Dar nu acel mister pe care mulți inși Îl expediază În anticamera cercetării, rațiunii și a științei, ci „acela” care-l preocupa pe Blaga, dar și pe nu puțini iluștri oameni de știință, care, ajungând la limitele posibilității de a cunoaște, nu au proiectat această limită spre un viitor al cercetării sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pildă, după jumătate de oră de așteptare, ospătărițele erau criticate fără milă. Rezulta că mai rău de-atît nici că se poate. Pînă la terminarea servitului mesei, gata însă și cu reabilitarea! Aceleași variații în judecată le-am întîlnit și în anticamera cabinetului medical și în pavilionul băilor. Nu există criterii, există doar impresii momentane. *Mă uit cu interes la cei la care, poate, doar fiii lor se mai uită: la bătrîni. Le cercetez îndelung zbîrciturile, fac, altminteri spus, un fel de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că „n-are să reziste”. S au înșelat. A rezistat, „n-a căzut”, ba s-a consolidat. „știe cum să ia omul”, admit chiar unii dintre criticii săi. Nu înjură, nu amenință, primește pe oricine îi cere să-l primească, încît anticamera sa e veșnic plină, spre amuzamentul omologilor de la celelalte sectoare, mult mai expeditivi. Dar rareori trece dincolo de aceste manifestări superficiale de bunăvoință, care, de fapt, nu-l costă nimic. Talentul lui e să plutească pe mijlocul rîului, la distanță egală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fie mari, generoase și de cea mai bună calitate, ca rama unui portret care pune în valoare, nu doar o bucată de sticlă atârnată de niște cleme pe un perete de rigips. Dacă mai este loc și de o mică anticameră pentru cabinele de probă, cu atât mai bine. Cumpărătorul împreună cu însoțitorul ar putea cu adevărat să examineze marfa acolo. Clientul ar putea vedea cum se așează haina când stă jos, o problemă importantă dacă va fi purtată la o ocazie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
rămâne teren viran. Cultura eseistic-autofagă, cercetarea cu dosul la punctele vulnerabile ale vieții sociale și lecțiile de dragul informațiilor se apără de civilizație cu aceeași forță ca și natura. Între timp, reflectăm adânc la ingratitudinea politicii europene care ne situează în anticameră pe durată nedeterminată. Sau pur și simplu ne amăgim că postura ante portas ne absolvă, de la paznic de vită sau tejghea, la magistru de înțelepciune pentru nimeni, de orice efort să păzim o cireadă, să avem servicii specializate și să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu mine și-mi arătase multă prietenie. Mi-a propus chiar postul de ministru la Budapesta, dar la vremea aceea pe mine nu mă interesa decît politica internă. Nu pot însă uita penibila impresie pe care o făcea spectacolul din anticamera lui Titulescu. Acea gramadă a oamenilor de casă, care așteptau să-i îndeplinească diferitele servicii sau să-l culce pe patron, cum îl numeau ei, cînd lucra seara acasă la el. Erau acei lingușitori, pe care-i cocoța el, cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a vorbit nimic despre el. S-a interesat dacă Messerschmidt, ambasadorul Statelor Unite, mai este la Buenos Aires. M-a rugat să-i transmit salutările lui. Vorbirea lui era monotonă, fără vlagă, cu greu încerca să-și ascundă demoralizarea. La despărțire, în anticameră, nu mai era nimeni; m-a condus el, pînă la ușa dinspre coridorul hotelului. Trista lui privire din tot timpul întrevederii m-a impresionat adînc. Era privirea unui om sfîrșit. Nu puteam uita că mi-a fost rege și că
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ne îndreptăm spre Sfanțul Mormânt al Domnului. Sfanțul Mormânt al Domnului Este ca un cavou, la suprafață, nu ca al nostru al românilor. E mai deosebit. Intri într-o încăpere mică, 1,50 m pe 2 m cred. Se numește anticamera sau cameră îngerului. În mijlocul ei este o piatră, cu înscris pe ea în limba ebraică, unde a stat îngerul. Pe ea se oficiază slujba. Este cam de 50 sau 60 de cm de înaltă și cam 40 cm de lata
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
este o icoană cu Maica Domnului în dreptul căreia arde o candela. Îngenunchez, sărut Locul, fac plecăciune cum se cuvine și plec. Merg la Sfanțul Mormânt că-i aproape, la vreo 7 m. Intru în el. Pe genunchi intru, din anticamera îngerului. Aveam deja o stare de sfințenie acumulată de la cele pe care le văzusem până atunci, dar totuși sfințenia care predomina în acel Loc (Sfanțul Mormânt) era diferită. Nu mai eram eu. Atâta știu: că plângeam cu capul pe piatră
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
membrii partidelor frățești întâlniți la congrese, mi se întâmpla să mai zăresc ceva străini, pe culoarele unor instituții. De exemplu, la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea și la Editura în Limbi Străine - ambele copiate după modelul sovietic - unde făceam anticameră așteptând o „colaborare externă“: traduceri, colaționări, verificări, lectura corecturilor etc. Păstrez în minte amintirea unei convorbiri cu un înalt responsabil de la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea, din bulevardul Dacia, pe când căuta traducători și când eu mă gândisem o clipă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Facem și noi ce putem: adică nimic. Preafericirea Sa temperează cu un zâmbet această falsă modestie. Zâmbim amândoi. Ușa se deschide, secretarul particular intră în vârful picioarelor și-mi arată de la distanță ceasul lui, cu un deget arătător cordial-mustrător. În anticameră, trei deputați și un ambasador. Niște ziariști își instalează camera de filmat pe un trepied. Ministrul și-a anunțat vizita la ora prânzului. Chestiuni de rutină. Coborâți, parcă din nebăgare de seamă, de pe cine știe ce friză din Ninive sau din Persepolis
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curtenitori și mai degrabă ospitalieri. Economi la vorbă. Hieroglifici. Protejați de un roi de acoliți ale căror voci înăbușite le aud dincolo de ușă vicari, ceauși, prelați auxiliari, diaconi, asistenți, kawass sau secretari, cum poți să știi? Această surdă agitație din anticameră te lasă să-ți închipui cam care ar fi efectul unei încruntări din sprâncene a burgravului asupra anturajului și a împrejurimilor. Dar nu totdeauna și dincolo de ele: patriarhii n-au autoritate asupra expatriaților, care-s din ce în ce mai numeroși. Dioceza lor se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în ceea ce spune. Stereotipii dintr-o altă epocă. Oare cum le pot vehicula niște persoane atât de evoluate, de licențiate, de bine intenționate? Și cu lecțiile istoriei cum rămâne? Voi avea răspunsul două zile mai târziu, plimbându-mă în această anticameră a paradisului care-i universitatea ebraică de pe muntele Scopus (lux, calm și... cunoștințe), cu ghidul și prietenul meu Michel Abitbol, care predă aici. Israelian francez de origine marocană, destul de vârstnic pentru a avea amintiri de la Alger, Bizerta, Diên Biên Phu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din cer,/ Ca roua din pământ”, „El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca lacrima ochilor”. Aura sacrală se instituie și datorită ceței, ea anticipând schimbările de statut sau chiar hierofaniile. Și neofitul din colinde trece prin această anticameră a sacrului: „Pe cea luncă mândră-n jos,/ Domnului Domneo!/ Grele neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un topos al incursiunii mitice și, dacă adăugăm acest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scopului său"20. A separa istoria sacră de istoria profană, avertizează Gilbertson, ar alimenta un soi de gnosticism în cadrul căruia accesul la misterele divine s-ar face independent de orice fapt petrecut în istorie 21. Acest tip de gnosticism este anticamera existențialismului. Pentru Fericitul Augustin, istoria sfântă nu este numai cea care constituie cele două Testamente. Ea se continuă în lumea noastră, noi trăim în plină istorie sfântă. Dumnezeu continuă să-și împlinească lucrările sale minunate, care sunt cele ale convertirii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a ajutat să-și publice la editura sârbului Dimitrievici de la Laussanne, L’âge d’homme, excelenta sa monografie despre Gogol.Ă 2 Am vorbit mai sus de boala pe care am făcut-o, cu un an înainte de debut, ca o „anticameră la glorie”, pneumonia tratată la spitalul Caritas. Acolo, am cunoscut-o pe Mariana Nicola, o tânără doctoriță în regim de internă, căreia, imprudent, i-a promis „logodna”. I promesi sposi. Între anii ’58 și ’60 fusesem căsătorit cu Anastasia, Tusi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
învârtoșare care anulează spontaneitatea și frăgezimea afectelor, și există sărăcia mentală, care nu știe să separe accesoriul de esențial, aparențele de realitate. Există torpoarea discernământului, acțiunea nereflectată, nerăbdarea opțiunii facile, obnubilarea comunicării cu semenii, inadecvarea, prostia, prostia pură și simplă, anticameră privilegiată și îngrășământ optim al răutății. Viciul e proasta utilizare a propriei persoane și a lumii. ți se dă o bicicletă și o folosești la tăiat lemne. Ești invitat să adulmeci o pajiște și o transformi în maidan. Asta nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atârni, mereu, de o beregată. Ura pare să devină, în asemenea cazuri, nu doar un mod de viață, ci un divertisment și un ideal. Nu pot decât să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit, până acum, de această anticameră a iadului. Frica Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfățișări diverse: ne place să ne cultivăm spaimele, să colecționăm vești proaste, să anticipăm catastrofe (sau să le urmărim febril pe cele care au loc aiurea), să degustăm nefericirea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
muzicală și un altul cu o listă a erelor geologice, indicând roci terțiare și secundare. Deasupra patului, stă agățat un cozoroc de hârtie perga mentată, destinat să protejeze ochii în zilele prea însorite. Cele trei încăperi sunt precedate de o anticameră, în care se găsesc dulapuri cu fragmente minerale și un ceas de nisip. Toate laolaltă alcătuiesc ceea ce Goethe numea „meine Stube“, „odaia mea“. În această odaie se află substanța, energia și îndreptățirea funcțiilor sale publice. Aici se stabilesc criteriile și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tiparului. Gestul de a scrie este, în el însuși, un refuz tranșant al anonimatului. Am văzut tineri pompoși și netrăiți care se sufocă de nerăbdare dinaintea celei mai firave pers pective editoriale, dar am văzut și bătrâni pergamentoși, aflați în anticamera exitului, care ar da orice pentru a ieși pe piață ca „autori“: autori de memorii, de descoperiri epocale, de romane, poeme și sisteme filozofice. Unii se epuizează în scrisori către ziare și autorități, alții compun „apeluri“, alții, mai branșați, iau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
șovârnog schiop, își trage piciorul șteand pentru murături T tașcă servietă de piele tălăluit sfătuit tăietoriu lemn dur, noduros pe care se crapă celelalte lemne tălpiță banchetă târtoșă femeie scundă tecău, tecărău prostănac, târâie brâu teșcoabă burdușel de brânză tindă anticameră, uneori folosită ca bucătărie tifirigiu adăpost mic pentru lemne, fân, etc tioacă înțelege greu, greu de cap tiocuș pungă din piele toaieș prostănac tragă, tânjală lemn aplicat la jug, cu care se trage apoi plugul triftor pâlnie tolumbă pompă de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
obicei îi închide gura. Fie continuă discuția fără să mă agreseze verbal, în timp ce prietenul meu e prezent, fie îmi garantează că nu va avea loc nici un fel de agresiune verbală, caz în care îmi rog prietenul să mă aștepte în anticameră”. Tehnica 4. „Înainte să mă pun în fața pericolului de mă implica într-o conversație cu un agresor verbal, merg la departamentul de resurse umane și, fără să menționez nici un nume, le spun că am nevoie de un sfat cu privire la cum
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
ascultă în timp ce mă privește atent. Afișează un zâmbet cam neclar. La un moment dat mă întrerupe. Scuze, chiar am uitat complet, dar trebuia să sun pe cineva, de-acum vreo oră, e important. Puteți să mă așteptați câteva minute în anticameră? Îi spun că nu-i nici o problemă, mă ridic de pe scaun și ies din birou. Secretara nu se vede nicăieri. Rămân în picioare și aștept. N-am închis ușa biroului, am lăsat-o puțin întredeschisă. Trece un minut, iar eu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
aștept. N-am închis ușa biroului, am lăsat-o puțin întredeschisă. Trece un minut, iar eu nu mai am curajul să o închid pe dinafară, am impresia că ar fi o impolitețe să mă mai manifest în vreun fel. În anticameră e liniște perfectă, așa că îi pot auzi vocea. Vorbește la telefon. Nu, frate, cum să te iau la mișto? Exact asta vreau să-mi faci. Și mai lasă-mă cu prostiile astea cu sănătatea și mișcarea și alte frecții. Eu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]