731 matches
-
nemților în București, de la ceas la ceas, domnul Marghiloman, trebuie să fi auzit despre el ! Șeful acelora care insistaseră să intrăm în război alături de Germania ! Ei, dacă n-ai auzit, auzi acum ! Domnul Marghiloman era deodată asaltat de lume. Avea anticamera plină ! Atâția care în ultimele luni îl ocoliseră, alții care nici n-avuseseră ocazia să-l cunoască, alții care îl bârfiseră sau îl atacaseră direct acum îi solicitau ajutorul ! Dinainte încă să aibă nevoie ! Era indignat, bietul Papa, povestind. Domnul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în care războiul și refugiul sunt privite ca mari catastrofe naționale. împletirea lor e absolut remarcabilă, firească. Scene de neuitat găsim în amândouă : întâlnirea din grădina cu trandafiri dintre Sophie și Ialomițeanu ; așteptarea de către Papa a unei audiențe într-o anticameră ministerială ; bombardarea unui depozit de lemne cu mulți morți și răniți : agitația lui Margot, geloasă pe sora ei și neconștientă deplin de propriile simțiri [...]. Construcția romanului Gabrielei Adameșteanu, foarte modernă, se bazează pe un principiu de relativizare a perspectivelor. Aceasta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unei orgii, Într-un salon baroc, sub ochii orbi ai unui cvartet de coarde care cîntă din Brahms. O căldură neadecvată Îmi străfulgeră plăcut vintrele. Hei... ia vezi ce faci cu atîta dragoste de Brahms... Da, sîntem tot aici, facem anticameră la ușa unei fantome, probabil un psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei logică nu are nici o importanță. O ceată de băieți jegoși, Îmbrăcați mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ale spațiului intergalactic. Și, evident, ei vruseseră să vadă una... * ...În unul dintre localurile mici ale universului, într-un restaurant, se dovedi a fi "următorul loc în care fu transportat. Dar, de fapt, până ce nu ieși. foarte precaut, din mica anticameră, în care sosise. Gosseyn nu văzu că se afla într-un restaurant elegant, de tip pământean. Cum ca să spunem așa, îl sorbea din priviri pe elegantul maâtre-d'hotel ceea ce-l deruta era... Își amintea că îi dusese, pe Enin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la nivele guvernamentale ridicate, așa încât doar voința politică fermă la cel mai înalt rang în stat l-ar putea susține eficient. Pentru o bună acaparare a averii publice a fost nevoie de pile, relații și decizii cu țintă fixată prin anticamerele parlamentului, ale guvernului, ale primăriilor. La urma urmei, cine putea devaliza mai temeinic și cu aplicație, decât cei care, din aparatul central de stat, s-au trezit, după revoluție, că trăiau într-o țară, cum se spunea pe atunci, liberă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de unde s-a solicitat. ― Asta-i tot? Nimic altceva? Ea își clătină capul. ― Nu, nimic. Pentru Gosseyn răspunsurile erau mult prea deschise. Dar exista totuși un mijloc de control. Detectorul de minciuni. Își aminti că văzuse unul pe undeva, prin anticameră. Îl aduse și-l instală alături de femeie. Detectorul afirmă: ― Ea spune adevărul. Lui Gosseyn nu-i rămase decât să-i spună: ― Mulțumesc. Și întrebă din nou: ― Cât îi trebuie unui aparat să ajungă până aici? ― Vreo oră. Pe masa de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o expresie sumbră și trăsăturile chipului contractate. În cele din urmă rosti: ― Risc enorm intrând, dar... în sfârșit... Urcară treptele enorme de aur masiv de 14 karate, depășind porțile bătute în pietre prețioase în monturi do platină și traversară imensa anticameră, cu miile de diamante încrustate pe fiecare palmă a pereților săi înalți și cu plafonul său în cupolă. Efectul acestui decor era atât de zdrobitor, încât Gosseyn se surprinse gândind că arhitecții Institutului de Semantică, pur și simplu, se autodepășoseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de unde s-a solicitat. ― Asta-i tot? Nimic altceva? Ea își clătină capul. ― Nu, nimic. Pentru Gosseyn răspunsurile erau mult prea deschise. Dar exista totuși un mijloc de control. Detectorul de minciuni. Își aminti că văzuse unul pe undeva, prin anticameră. Îl aduse și-l instală alături de femeie. Detectorul afirmă: ― Ea spune adevărul. Lui Gosseyn nu-i rămase decât să-i spună: ― Mulțumesc. Și întrebă din nou: ― Cât îi trebuie unui aparat să ajungă până aici? ― Vreo oră. Pe masa de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o expresie sumbră și trăsăturile chipului contractate. În cele din urmă rosti: ― Risc enorm intrând, dar... în sfârșit... Urcară treptele enorme de aur masiv de 14 karate, depășind porțile bătute în pietre prețioase în monturi do platină și traversară imensa anticameră, cu miile de diamante încrustate pe fiecare palmă a pereților săi înalți și cu plafonul său în cupolă. Efectul acestui decor era atât de zdrobitor, încât Gosseyn se surprinse gândind că arhitecții Institutului de Semantică, pur și simplu, se autodepășoseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
avea o sută de metri înălțime, cât treizeci de etaje. Un ecran energetic oprea vântul și ploaia, dar, altfel, în tot acel spațiu vast, fără uși, nu întâlneai nici un fel de opreliști. Era ușor să treci prin ecranul inofensiv în anticamera cu acoperișul în forma unei .cupole. Nu numai că "Paradisul" îți oferea îmbrăcăminte de plajă, dar îți punea la dispoziție și o plajă de patru sute metri lungime, cu valuri care se înălțau și se prăbușeau pe câteva hectare de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
distanță în public (vorbitor/auditor) ca distanță în societate, ca distanță personală, ca distanță intimă (între 0 și 40 cm). Există un sport referitor doar la brațe. MÂINILE PSIHICE TAINICE! Comportarea față de persoanele cu funcții importante începe cu relația din anticameră: ciocănitul la ușă, de poziția siguranței sau nesiguranței, de apropierea sau depărtarea de birou, de mâna pusă pe masa șefului, de semnificația vestimentației mâinii, cu diferite variante stilistice (cu sau fără mască, înveliș textil, elegant, îngrijit, indiferent, neglijent). Atingerea propriului
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
SECRETUL PUTERII CU CARE-L ȚINEAU PRIZONIER. SE ÎNTOARSE BRUSC SPRE INTRAREA IMPUNĂTOARE A UNUI ZGÎRIE-NORI DE MARMURĂ CU VREO TREIZECI DE ETAJE. UȘA FRUMOS ÎMPODOBITĂ SE DESCHISE CA ȘI CEA A PRIMEI CLĂDIRI ÎN CARE INTRASE, NU ÎNTR-O ANTICAMERĂ, CI DIRECT ÎNTR-O CAMERĂ. ERA O ÎNCĂPERE MAI MARE DECÎT CEA DINTÎI. ERAU ARME DE FOC ÎN PODEA ȘI ÎN VITRINELE ÎNȘIRATE DE-A LUNGUL PEREȚILOR, IAR ÎN COLȚ ȘEDEA UN BĂRBAT CARE TOCMAI DESCHIDEA O SCRISOARE. DEJA ASUPRA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu elementul care îi absoarbe în pântecele sale. Departe de baza din Bastia ce încearcă zadarnic să reia legătura radio cu el spre a-l avertiza de pericolul iminent al avioanelor inamice, Saint-Exupéry se abandonează vagabondajului oniric ce devine o anticameră a morții. Pilotul lui Pratt mediază între universuri și posedă acel cavalerism suicidar ce este inaccesibil ființelor terestre. Ultimul zbor al lui Saint-Exupéry este coborârea în tainele unui destin care se scrie sub semnul, geamăn, al meditației și al aventurii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pregătea, zi după zi, pe cei din jurul său pentru o altă plecare. Și fiecare zi care se scurgea, calmă și nesfârșită, era un prilej de bucurie pentru Milou sau Haddock. Ambii știau că aceste după-amiezi luminoase și clare erau doar anticamera destinului ce se pregătea să-i ofere lui Tintin cheia către sipetul de comori al explorărilor și aven turii. Fiecare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite nu era decât intervalul de acalmie înșelătoare care punctează lungile războaie. Odată trecute, viața
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
detaliu pe care Tintin și-l mai aminti înainte de a-și pierde cunoștința. Ceea ce îl trezi, după câteva zile, era Milou, ce se încăpățâna să îl lingă pe față, spre a-l scoate din această inconștiență ce era doar o anticameră a morții. Lângă el, Haddock zâmbea, cu aerul unui lup de mare ce a învins furtuna. O față familiară strălucea lângă Milou - doctorul Maketero îi presa fruntea cu o compresă. „Dragul meu Milou ! Căpitane Haddock ! Doctore Maketero ! Unde mă aflu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o aștepta afară, gata să atace toate magazinele de obiecte casnice din Washington ca să echipeze căminul lor nu tocmai conjugal. Deschizând ușa, avu o mare surpriză. Frunzărind un număr din Vogue al lui Maggie, în mica încăpere ce servea drept anticameră, stătea un bărbat care emana din plin un aer de Washington. La fel ca și Edward, avea o ținută impecabilă: cămașă încheiată până la ultimul nasture, blazer albastru, chiar și în zi de duminică. Maggie nu-l recunoscu, ceea ce nu însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
măcar să vorbească cu ea? O ura chiar atât de mult pe acea Maggie Costello pe care o cunoscuse înainte, încât voia să șteargă ultimele ei urme, înlocuind-o cu o soție nouă, domestică? Stătea năucită pe holul ce servea drept anticameră. Bărbatul îmbrăcat în albastru mai era încă acolo, răsfoind acum Atlantic Monthly. — Nu e momentul potrivit? Îmi cer iertare. Nu, nu, zise Maggie aproape în șoaptă. Apoi adăugă mecanic: —Vine și soția ta? Schiță un zâmbet ciudat. —O să apară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe placul inimii sale știind că toată arhitectura născută este din Dezastru. În fiecare clădire este o alta știută numai de adolescenții mînați de dorință Chiar și clădirile oficiale ale statului și ale poliției În care cei schingiuiți așteaptă În anticamere fără de număr sub bolte grandioase cu formulare tremurînde În mîini chiar și acolo poți afla un sergent tînăr sau o funcționară găsind un loc secret pentru a-și răsplăti imaginația și nu există clădire pe pămînt care să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
adormit târziu după-amiaza, epuizată de eforturi, Re-nefer a luat-o pe Rahela în camera ei ca să guste ceva, iar eu am fost lăsată să am grijă de mamă. Aproape adormisem și eu când am auzit o voce de bărbat în anticameră. Ar fi trebuit să trimit vorbă prin sclavă, dar nu m-am gândit la asta, eram plictisită și înțepenită de atâtea ore de stat, așa că m-am ridicat și m-am dus eu însămi. Numele lui era Shalem. Era primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea să‑l aducă la poartă În câteva minute. Eu reciteam memoriile lui Keynes, a cărui biografie Ravelstein mi‑o recomandase ca modelul pe care să‑l urmez. Întotdeauna Îmi luam cu mine o carte ca să umplu orele petrecute În anticamera sălii de reanimare, sau În timp ce pacientul dormea ori era pierdut În gânduri - părând să doarmă. Cât așteptam ambulanța, stăteam cu Rosamund În curtea blocului lui Ravelstein și‑l citeam pe J.M. Keynes. Problema de fond din memoriile lui Keynes era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai pomenim... - Da, a spus potolit. Să nu mai pomenim. E nasol, înțelegi? Nu mă mai supăra și tu. Acum du-te să vorbești cu poliția. - Ce poliție? - Te așteaptă în cancelarie. Vezi că Elvira a lăsat niște cafea în anticameră, pe o tavă. Să le-o duci. Am deschis gura să protestez, dar directorul și-a lăsat capul într-o parte și m-a privit cumva distrat, ducând o mână la piept. N-am mai adăugat nimic, am ieșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bună încă o ședință cu statul major. S-ar întrevedea o ieșire din acest impas. Se plimbă fără stare de colo până colo, aranjându-și tocul pistolului de la brâu, deschizând ușa biroului și primind cu un aer sever salutul santinelelor din anticameră, controlând magazia de provizii din spatele bibliotecii. Aș putea trăi aici două săptămâni, închis în camera secretă și încăpătoare. Aș citi Metoda operațiunilor armate - o descoperi chiar acolo, pe un sac de zahăr -, dar asta numai dacă situația ar deveni absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
reporter? Frank îl privi lung pe Mitch, asigurându-se că a înțeles bine. Acesta părea la fel de mișcat de veste, atât de mișcat încât dublase paza din proprie inițiativă. Vorbele înfundate, zgomotul armelor și pașii câtorva gărzi suplimentare se auzeau din anticameră. Frank, tot aplecat peste bibliotecă, se lăsă să lunece până la capăt. Raftul înalt și plin cu cărți se închise cu un clinchet. - Îți dai seama ce înseamnă asta? bâigui distrat, scărpinându-se la ceafă și pornind spre birou. Așa ceva ... așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]