648 matches
-
și al prejudecăților, Într-o bună măsură. Deocamdată, În condițiile În care o ediție a textului copt n-a văzut Încă lumina tiparului, mai mult, În condițiile În care se așteaptă recoltarea tuturor fragmentelor vândute ici și colo de un anticar veros, orice verdict definitiv asupra Evangheliei lui Iuda trebuie amânat. Cred Însă că lectura prezentată mai sus, pe baza cercetărilor grupului de la Universitatea Laval, este cea mai fidelă versiunii de care dispunem la ora actuală. Cine știe ce surprize ne pregătește viitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și mai ales dacă o facem onest. MG: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? CB: Textul a fost descoperit În 1978, În regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu, de unde a ajuns În prăvălia unui anticar, Hanna, care ar trebui imortalizat ca emblemă a avariției demonice. Acest individ, nesătul de bani și conștient că are În mână un text poate la fel de important ca și cele treisprezece codice descoperite În 1945 la Nag Hammadi, a cerut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care și Evanghelia lui Iuda, se afla Într-o stare excelentă, așa cum o confirmă specialiștii care l-au avut sub ochi atunci. Or, acum, din cauza transportării, a manipulărilor fără precauții și a depozitării lui În locuri neprielnice (un nemernic de anticar american l-a ținut Într-un... congelator!), codicele respectiv s-a făcut pur și simplu praf, s-a dezintegrat În mii de bucățele. Mai mult, același anticar american și-a rotunjit contul bancar vânzând pe sub mână bucățele disparate savanților sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
manipulărilor fără precauții și a depozitării lui În locuri neprielnice (un nemernic de anticar american l-a ținut Într-un... congelator!), codicele respectiv s-a făcut pur și simplu praf, s-a dezintegrat În mii de bucățele. Mai mult, același anticar american și-a rotunjit contul bancar vânzând pe sub mână bucățele disparate savanților sau amatorilor de curiozități. De aceea, atunci când, abia În 2001, a fost reachiziționat de către doamna Frieda Nussberger Tchacos (de unde și numele codicelui, Tchacos), el ajunsese Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
foarte calmă, m-am îmbrăcat și m-am pieptănat repede și m-am întors în birou: radioul, măsuța, biroul, nimic n-a scăpat, totul a fost inventariat. Pe urmă a sunat iarăși și au sosit două cozi de topor, foști anticari; s-au apucat să răsfoiască, să cotrobăie prin cărți, de parcă ar fi fost la ei acasă. Marele șef îmi zice: „Credeam că biblioteca Lov[inescu] o să fie mai interesantă, mai bine aleasă“. Era un invalid de război, surd și chior
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și jurnalul. Ileana a plecat încărcată peste puterile omenești: printr-un subterfugiu extraordinar, le aranjase așa încât să pară însărcinată. N-am dormit toată noaptea. Următoarea zi, luni, la 8 fără un sfert, totul s-a reluat; s-a instalat [numai] anticarul, marele șef n-a mai venit. Scara bibliotecii scotea un scrâșnet lugubru când se deplasa de-a lungul rafturilor; agentul cerceta cu îndemânare și întorcea cărțile alese, rămânând totuși agreabil și căutând să fie politicos; a ales 475 de cărți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în septembrie, luna cea mai cumplită de la plecarea ta, dar n-am vândut o carte - îmi vine tot timpul să bocesc după scumpele mele volume dispărute. Închi puie-ți că îți completasem seria Proust și mai cumpărasem și altele de la anticari. Vai, au luat tot. Nu am încă puterea să mă țin tare în fața ta, dar așa am fost în fața celorlalți; mă plimbam printre bădăranii ăia din casă, cu brațele în cru cișate, cu fața de cenușă, fără să plâng. Ah
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masă enormă și, printre toate acele lucruri, trei paturi despere cheate, separate de un paravan. Am stat de la ora 4 până la 8, la o conversație cum nu mai auzi în zilele noastre. [...] III [...] Ieri când m-am oprit la un anticar, pe bulevard, l-am întâlnit pe Sperb[er], traducătorul lui Eminescu în germană; răsfoia o carte. A venit să mă salute și să întrebe de tine. M-a întrebat ce faci la Paris, din ce trăiești; i-am spus că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
venind din când în când în chip amical cu icre negre și vin pentru tinerii arheologi, însă el urmărind de fapt să cumpere monedele și obiectele pe care știa că lucrătorii au obiceiul să le dosească. Astfel d-rul Severeanu devenind anticar din experiență, și-a stabilit un depozit-safe la Bruxelles, unde a negociat achizițiile lui, câștigând din afacerile acestea cu amatorii apuseni și americani sume importante. A murit multimilionar. La "Academie" comunicarea lui Gusti. Prefer carne fără sos decât "sos fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu el în celulă, dar eu nu l-am văzut. Mai era și un doctor, Nicolau, care se pare că fusese un medic foarte bun, dar în închisoare devenise tare ciudat și greu de înțeles. Un alt deținut era un anticar evreu, Finkelstein, poreclit Stinkifein, care devenise un mare turnător. Pe vremea când era în libertate, intrase în afaceri de achiziție de documente vechi. Citise mult, și prin mâinile lui trecuseră memoriile Martei Bibescu și ale lui Argetoianu. Fusese închis pentru că
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Mai puțin marcată de tendențiozitate pare proza, poate și din cauza spațiului ceva mai redus care i se acordă. Sunt de reținut, în afara reluării unor fragmente din opera lui Mihail Sadoveanu, Gala Galaction și Victor Ion Popa, povestirile lui Mircea Alexiu (Anticarul, Cartea condamnă, Țigarea), o nuvelă de Mircea Avram (Întoarcerea la viață) și mai ales numeroasele proze scurte ale lui Paul Constant, publicate în 1946-1947 aproape număr de număr. Extrem de „angajată”, de un tezism tot mai strident e, în schimb, critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
Plastice și a arterei Matignon, comerțul de artă deține monopolul și organizează seri ale porților deschise în cursul cărora cumpărătorii se perindă, cu pahare de șampanie în mînă, dintr-o galerie într-alta. Între strada Saints-Pères și strada Bac, Careul anticarilor propune obiecte de mare valoare și același gen de serate. Bibliotecile, sălile de teatru și sălile de concerte abundă. În săptămîna 21-27 aprilie 2004, sălile de cinema aveau pe afișe 297 de filme diferite, fără a le socoti aici pe
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
care țineau amândouă deopotrivă, le despărțea. Germania nu se mai mulțumea cu pacea fără anexiuni când era vorba s-o pună în aplicare. Se răzbunau, în turbarea lor, cum puteau și cum nu am fi crezut. Astfel, fiind la un anticar după cărți vechi românești pe strada Belvedere, unde erau atunci barăcile lor, văzui mai multe camioane încărcate cu cărți. Îmi spuse că le duceau la gară și de acolo în Germania pentru a fabrica hârtie de ziare și pânză de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Moartea dovedită a contesei rezolvă, simultan, și problemele de succesiune, singurele care-l preocupă pe vrednicul avocat. Deznodământul aduce și o notă de umor: biblioteca atât de prețioasă a contelui Andor a fost cumpărată, la un preț derizoriu, de un anticar din Pesta. O sută de volume însă au fost puse cu grijă deoparte pentru narator, dar, așa cum se poate lesne bănui, acestea au doar o valoare simbolică. Este mai presus de orice îndoială că, dacă ar fi fost scrisă într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Bancroft a Universității din California, conține înregistrări care continuă până în 1542, desi cu unele goluri cronologice. În plus, pasaje din celelalte două registre odată aparținând aceleiași opera, dar ale căror locații sunt necunoscute, au fost publicate în secolele XVII-XVIII de anticarul Giuseppe Richa 19. Mai multe descrieri ale chestiunii Rinaldeschi cuprind un pasaj datat 21 iulie 1501 ce a fost copiat în 1630 dintr-un registru de familie sau priorista care îi aparținea lui Matteo Segaloni. Acesta adaugă detaliul, neconfirmat în
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ap. 1. Telefoane 120180, 283549. VINDEM MAȘINI DE SPĂLAT AUTOMATE GERMANE. OFERIM GARANȚIE, SERVICE ȘI PIESE DE SCHIMB. TEL. 184129, 272704. Vând trei TV color moderne, cu meniu, PIP, modele 1996-2000. Tel. 289897, 0744810304. Cumpăr cărți, ofer preț maxim, exclus anticari. Tel. 0256/242318, 0721317981. Cumpăr Dacia 1310, orice stare, ofer 10 000 000 lei. Tel. 0724777182. Vând calculatoare INTEL și AMD, noi, rate 1-3 ani, fără avans, imprimante, scannere. Tel. 0256/432766, 0788332492, informados@ mail. com. Vând video AIWA și
Agenda2003-2-03-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/280579_a_281908]
-
apropie de lumea literară „centrală”. Se apropie, dar nu i se integrează: „N-am frecventat decît ocazional și sporadic cafeneaua artistică și redacțiile, cele două spații care acționau asemenea unor fermenți ai creației literare. În schimb, vizitam cu regularitate asiduă anticarii de la Vama Poștei, un microcosmos pe malul Dâmboviței de altădată, mai modest, dar asemănător ca farmec cu acela al buchiniștilor de pe Sena”. Acea lume literară evocată totuși cu retrospectiv fior era dominată de așa-numita „generație a războiului”, asupra căreia
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
vegetale”, recunoscă tor, l-ar merita), ci o sumă arbitrară de înfățișări sub care ei străbat literatura. Mai veche și mai nouă. Cărțile vechi și negustorii lor se găsesc, mai tot timpul, în vecinătatea minunilor și a revelațiilor interzise. Riven, anticarul din Sărmanul Dionis, ține sub cheie cărți fermecate și de pierzanie, precum, schimbând ce e de schimbat, ascunde biblioteca mănăstirească din Numele trandafirului. O schiță de anticar care, ca în tandemul Riven-Ruben, îl anticipează pe bătrânul dascăl, e și una
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
se găsesc, mai tot timpul, în vecinătatea minunilor și a revelațiilor interzise. Riven, anticarul din Sărmanul Dionis, ține sub cheie cărți fermecate și de pierzanie, precum, schimbând ce e de schimbat, ascunde biblioteca mănăstirească din Numele trandafirului. O schiță de anticar care, ca în tandemul Riven-Ruben, îl anticipează pe bătrânul dascăl, e și una din posibilitățile existenței, să spun așa, în Scrisoarea I: „Unul cată în oglindă de-și buclează al său păr/ Altul cată în lume și în viață adevăr
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
Caragiale, locul mesajului trimis într-o sticlă e luat de câteva foi care și-au întrecut vremea. Nimic spectaculos, totul în spiritul moftului: un sâmbure de derizoriu dat din mână-n mână. O minune, așadar, de uz personal: „Și precum anticarul, la patima-i supus,/ Culege vecheaaramă ce nu mai are curs,/ Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc,/ Fiu al ăstor ruine, țărâna lor slăvesc.” (Trecutul. La mănăstirea Dealu). Biblioteca estivală a lui Codrescu din Adela conține un Diogene
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
Dealu). Biblioteca estivală a lui Codrescu din Adela conține un Diogene Laerțiu luat de la anticariat, de unde doctorul în loisir își extrage pasaje despre apatie. O întâmplare semnificativă, ca la Caragiale, întâlnirea cu cartea veche, în literă și în scoarță. Un anticar atipic este și Zerlendi, împătimitul de scrieri despre India, după care rămâne o bibliotecă încremenită, în care nu mai intră, ani de zile, nimeni. O bibliotecă ce se supune acelorași legi ale apariției și dispariției ca și posesorul ei. O
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
din zări străine care schimbă nu doar esența culturală a omului care trăiește cu ea, ci și fibra lui. Nu mai este același, nici în familie, nici în lume. Cărțile l-au făcut altul. Este locul comun al scrierilor cu anticari sau cu colecționari. Mai îmbibate de fantastic, sau mai seci, precum relatarea lui Caragiale, cvasi-moftologică, duc în aceeași direcție. A lumii de după lume, pe care cărțile nu ne lasă doar să o întrezărim, ci o și pun în faptă. Ceea ce
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
Simona Vasilache Zürich-ul vechi e grădina anticarilor: cîte unul la fiecare mijloc (aproximez...) de stradă. Vînd - cît de urît spus! - doamne (aproape) în vîrstă și, comme si, comme ça, vorbitoare de trei limbi. Vin tîrziu (n-ai să găsești niciodată deschis înainte de 11 - ba chiar 14, la
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
consacrat, inserând drame mici și teorii conspiraționiste (fotbalul trucat), apoi trăim live Finala de la Istanbul, câștigată dramatic de Liverpool în acordurile lui The Fields of Anfield Road. Narațiunea se precipită peste poate, încât sunt abandonate destine proaspete (micuțul Tim, nepotul anticarului Harry Tyndell, lumea femeilor - suspendată după o scenă amuzantă de consiliere în cuplu, bunica Fran). Naratorul se comportă asemeni unui microbist pur-sânge: lasă totul deoparte și fuge la meci. Taman când se decojeau în subsidiar accentele identității și apartenenței etnice
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
nu înregistrează, firește, aproape o zi din viața lui Leopold Bloom - te conving că autorul lor își amintește mai totul. Ajutat de o colecție de nimicuri, bucăți de corespondență, foi de ziar, manuscrise date la editură, reviste scăpate din lăzile anticarilor, mărturii ale timpului mic, fragil și trecător. Singurul care păstrează, într-o reașezare a vieții destul de la rece, în bună parte fără martori, căldura nechibzuită a impresiei. Mama care citea și plîngea, pentru ea, cărțile și revistele recunoscute după copertă
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]