632 matches
-
jocul de șah, oglinzile prezente permanent în scenografie ca laitmotiv; acumulare de acțiuni, neîntrerupt, repetitiv și obositor, toți și toate se mișcă permanent, nu există nici un moment de răgaz; acumulare de obiecte pe scenă (sunt momente când seamănă cu un anticariat de provincie) asistăm la mutarea continuă a unor mobile care, de fapt, nu joacă ci doar sunt plimbate fără o justificare dramaturgică sau estetică. Ai senzația că determinarea întregii viziuni regizorale stă în teama de liniște, de gol. O componentă
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
pe rafturi, sau, în fine, cînd folosința îi îngroașă paginile și-i ia din colțuri, cartea are miros. Izul de librărie, de clei și de hîrtie tăiată proaspăt, de coperți nezvîntate. Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite, cartoane care-ncep să se mănînce și pagini mai prost sau mai bine purtate, cu toate petele bătrîneții lor de pripas. Un anticariat e-o mică societate, în care încap, pe-aceleași
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite, cartoane care-ncep să se mănînce și pagini mai prost sau mai bine purtate, cu toate petele bătrîneții lor de pripas. Un anticariat e-o mică societate, în care încap, pe-aceleași policioare, dame de familie, ediții princeps cîteodată legate de mîna vreunui colecționar îngrijit, în coperți sobre sau colorate, păstrînd mirosul de pînză, altădată pudrate discret cu un verde de mucegai, și
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
să oferi, spre amintire, o carte. Edițiile princeps poartă, cîteodată, dedicațiile autorilor lor, celelalte, gîndurile unor anonimi, mai mult sau mai puțin inspirați (exact ca autorii!...), care nu știu că pagina unei cărți nu se înseamnă așa. Mirosul cărții, în anticariatul care o reciclează, sau doar o expune - unele cărți vechi le vor trezi, altor generații, amintirile bibliografiilor din școală, pe altele nimeni n-o să le mai citească, doar le va admira, la răstimpuri, anul înscris, frumos, pe copertă - se face
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
din subsoluri, ținute afară, pe niște trepte cu studenți, sau ocrotite sub geam de sticlă, ia, și reușește să-l păstreze, mirosul casei în care, odată, a stat. Sigur e că, din fostul ei loc, aproape fiecare carte pleacă, în anticariat, cu ceva. Cu o ștampilă, încrustînd cu cerneală violentă un colț, sau un cotor. Cu o pată, trădînd obiceiuri boeme, sau dimpotrivă, ale foștilor proprietari. Rosătura de la zgarda funcției ei utilitare: suport de cești nu totdeauna bine șterse... Rar, dar
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
pierdute fără gînduri de întoarcere. Chitanțe. Fișe de lectură (nu prea arareori, ele fac trup comun cu cartea...). Beningne indiscreții, adăugate subiectului. Din ele s-ar putea reconstitui obiceiuri, griji, fetișuri. Nu există, pentru asemenea delicate inutilități, alt muzeu decît anticariatul. Un muzeu trist, în care toate piesele uitate în cărți, într-o logică a temporarului - lectura se va relua, semnul de carte va zbura pe noptieră, chitanța, scrisoarea vor ieși la iveală și li se va da, cîndva, o soluție
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
ca o casă cu ciurucurile ei. Ele, oricît ar părea de ciudat, o fac să fie locuită. Moștenirile de obiecte, acumulările de fleacuri imposibil de ordonat, colțurile în care nu controlezi niciodată și te poți mira de ce găsești. Cartea de anticariat e locuită, și ea, de toate aceste mirosuri. Ca un chihlimbar de formele muștelor vii, din care nu mai păstrează decît o părere. Ca o bijuterie de oamenii care au purtat-o.
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
oboseala, dacă nu poți sta lângă o bibliotecă fără să te uiți măcar pe furiș la cotoarele aliniate în ea, dacă ți se luminează privirea când dai de o carte frumoasă, dacă atunci când intri într-o librărie sau într-un anticariat ești ca «jucătorul» lui Dostoievski când pătrunde în cazinou, dacă-ți dorești un titlu sau altul și ești dispus să te zbați ca să-l obții, dacă supraviețuirea cărții te interesează la fel de mult ca pe ecologi soarta balenelor sau pe viitorologi
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
contribuit la formarea dumneavoastră ca om și ca scriitor... - De ce să vorbesc o țâră despre personalitățile pe care le-am cunoscut și m-au impresionat, din moment ce am scris despre acestea patru tomuri de "memorii aproximative"? Dacă nu mai găsiți prin anticariate sau biblioteci Aventuri aproximative, volumele I, II și III, plus Oameni de bună credință, iar spre toamna lui '98 Istorii literare mai puțin cunoscute, puneți o pilă la editori și cunoscuți, să mi se reediteze sus-pomenitele tomuri. Căci ar fi
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Simona Vasilache Un amănunt de istorie a presei: o Gândirea (cea a lui Cezar Petrescu), de găsit, printre alte vrafuri de reviste cu ștaif, de odinioară, în unul din cele două anticariate de pe Academiei (primul cum vii dinspre bulevard) are, pe coperta întîi, scris așa: anul IV, no.1. Atît. Nici o referire la istoria exterioară, pe foaia maronie, cu titlu subliniat și frontispiciu de Teodorescu Sion. Era să spun că apare fără
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
de obicei, era și nevasta lui cu cei doi copii, mari, o fată și un băiat. O dezordine încîntătoare. Camera aceea îi era și dormitor și bucătărie și sufragerie. Lîngă masă stăteau cîteva pachete nedesfăcute de cărți achiziționate recent de la anticariatele din provincie. Pe atunci erau foarte multe cărți bune, burghezo-moșierimea, putredă, vindea! Mă lăsa în a doua cameră, tot mare, cu pereții plini de rafturi, pînă sus, avînd cărți pe trei rînduri. Pe jos, mormane enorme. Țin minte un Talmud
Acolo am citit pentru prima dată Întâmplări în irealitatea imediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13684_a_15009]
-
întorc spatele căutându-și un bilingv mai elevat e greu să fii părăsit de două limbi deodată să nu fii dependent de perversele cuvinte materne de voluptatea lor incestuoasă ce-ți penetrează sângele ca și poeziile o antologie de pe rafturile anticariatului e greu să fii cel ce se răsfață cu gândul că nu a cunoscut răsfățarea cel ce a sperat de la un capăt al vieții la altul și a ajuns un mușuroi de speranțe e timpul să se tragă obloanele să
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
să-l citească vreun director de editură sau altcineva în măsură să prevină măcar anul acesta ceea ce, desigur, tuturor colegilor mei din învățămînt li s-a întîmplat la clasele a X-a: absența din bibliotecile școlare, din librării și din anticariate a romanului scris de Ștefan Bănulescu și inclus în subunitatea didactică "romanul mit și simbol", alături de Creanga de aur a lui Mihail Sadoveanu. Pasămite, unicul tiraj de 45.000 exemplare din 1977 al Editurii Eminescu din București a fost rapid
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
Simona Vasilache Oricît m-ar încerca, la răstimpuri, ispita de-a "citi" o carte într-o limbă pe care n-o vorbesc, am ieșit din anticariatele dese ale Budapestei fără s-ascult de ea. Așa că păstrez doar o poză, cu volume avînd pe cotor cuvinte dintr-un grai îndepărtat, stivuite frumos pe rafturi. O altă ispită, istoric-nostalgică, a cîștigat. Aceea a întoarcerii, spre învățătură sau numai
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
de mic și rătăcit, o cameră în semi-neorînduială (locul e în curs de amenajare) unde stau, spre vitrină, ediții vechi, pe stative, și spre interior, în rafturi, cărți înșiruite pe teme. Știind, de bine de rău, ce pot să ofere anticariatele și cît sînt de descoperite la capitolul instrumente de lucru - cele mai cerute, de altfel, cercetez îndelung bogăția de istorii literare, de istorii ale limbii, de dicționare, de titluri de literatură modernă și contemporană (nu din acelea proaspăt scoase din
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
de istorii literare, de istorii ale limbii, de dicționare, de titluri de literatură modernă și contemporană (nu din acelea proaspăt scoase din comerț și vîndute cu un minim rabat, lucru pe care, ca pretutindeni, l-ar putea face librăria, nu anticariatul), care prin alte părți vin rar sau deloc. Avantajul - vremelnic oare?, al începutului. Plec, îndemnată de alte și alte drumuri să amîn zăbava, nu înainte să aleg "o carte mică, o cărticică": Mic Tratat de Estetică sau Lumea Văzută Estetic
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
aur peste prosternatul meu cap încoronat de bucuria sfîrșită?! minuscule sicrie de zăpadă sunt urmele Tale pe străzi efemere grafii, păpuși în rochii de zahăr. nimeni nu are nevoie de mine - mari crini, fabuloase amprente căptușesc ferestrele săracilor, e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
al treilea îi invocam pe filosofi - guri de aur ca să ne fie școala curată pana însetată ne-o prefăceam în aripă adunam virgula semnul ascultă-mă tinere poet fiule greu ne era să-ncheiem socotelile întotdeauna ne ieșeau în plus: anticariatul biserica arborii cu bune intenții prea înalta taină a bibliotecii publice și câte nu mai erau ne-au ocărât în sârbește (și pe mine o dată) în foaia locală și ce dacă nu i-au certat oare și pe Jakșici și
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
Ion Vartic, am adăuga și "piesa" biografică vizând impulsul inițial al scrierii primei variante a romanului, sub forma unei povestiri intitulate Un consilier cu copite. În 1927 prietenii i-au oferit lui Bulgakov, de ziua acestuia, o carte cumpărată de la anticariat, scrisă de un scriitor neprofesionist, un oarecare chimist A. Ceaianov. "Povestirea înfățișa apariția, la Petersburg, a Satanei, care determina pieirea unora dintre personaje, cu excepția unei actrițe de teatru, salvată din ghearele Diavolului de către eroul principal, al cărui nume era...Bulgakov
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două vînzătoare mănîncă enorme felii de pîine cu parizer și rîd în neștire. Întors, trag scară după mine (casă scărilor!), îmi controlez cuvintele cu trei țevi, le curat îndelung. Număr butoiașele cu pulbere. Mă doare piciorul stîng
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
e să fim sinceri, nu i-a împlinit niciodată. Nici măcar în poeziile unde se mai și moare puțin, și deloc în aproape teatru, aproape poeme, aproape povești, niște... instalații (sic!) care i-au apărut prin'66, la Editura Tineretului. În anticariatele ordonate - da, există, gata cu romantica harababură, cu căutările de-a totul sau nimic prin rafturi pe trei rînduri - care au sectoare speciale de Sorescu, n-am mai găsit cărticica de acum patruzeci de ani. Doar o înlocuitoare mai colorată
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
apă stătută. Degete Degete risipite-n mozaicul fatal al desenului vieții noastre pline de culori de curburi de retușuri de pliuri de iubiri ce sînt totuna cu nașterea de propoziții ce sînt totuna cu moartea degete degete de vînzare la anticariat. Ilustrată din Amarul Tărg Străzi umede cum mîini transpirate din ganguri vechi vine damful de muced al începutului Lumii un reporter din Capitală ridică deasupra capului un porumbel să filmeze cu el depărtările. Asculți vezi Asculți vezi acoperi descoperi frumusețile
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
celui care mai târziu, va fi considerat cel mai mare prozator român postbelic, rămâne ascuns. De ce se apucă un tânăr de scris? Ce îl face să creadă că are un viitor în literatură? Peregrinând prin capitala românească, prin librării și anticariate, găsește cartea Cum am cucerit viața, de Georgescu Dalafras și, gândindu-se că un asemenea om ar putea avea înțelegere pentru un tânăr în situația sa, îl caută. Tânărul absolvent al cursului inferior al Școlii Normale rămâne visător în preajma tipografiei
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
îmbie la neastîmpăr și delectabilă aventură. Și iată-l pe introspectul Paul lecuindu-se, parcă, de amărăciune și intrînd în atmosfera care s-ar părea că îi priește. Peste țară, sîntem în 1945-1947, încă nu coborîse înghețul. Teatre, librării și anticariate, reviste și cenacluri literare nu dau semne de asfixie. Dimpotrivă. Pulsează, în Capitală mai ales, o viață intensă, în care elanul e pe măsura multor iluzii. Vladimir Colin vorbea chiar, într-o scrisoare, de Ťcertitudiniť! Sigur, într-un oraș unde
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
obicei, în aceste îndreptare solemne, fie că sînt sfaturi pentru drumul din urmă sau benigne, frivole coduri de politețe. Așa se face, fără mirare, că onorabilii nu au o carte. Mă gîndesc, de bună seamă, la onorabilii lui Caragiale. De anticariat sau nu, hărtănită sau cu supracoperți frumoase, de Pléiades, groasă sau subțire, neatinsă sau cu nenumărate dîre în creion, fapt este că nu-mi pot fixa în minte o ediție Caragiale. Onorabilii trăiesc peste tot și nicăieri, în pagini și
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]