620 matches
-
pe care o va termina în 1972 cu o teză de licență din domeniul sociologiei. În același domeniu își susține și doctoratul (1997). Între 1974 și 1977 este redactor la revista „Transilvania” din Sibiu. Între 1978 și 1980 lucrează la Anticariatul din Cluj, apoi este funcționar la Uniunea Artiștilor Plastici, Filiala Cluj, iar din 1990 deține funcția de secretar general de redacție al revistei „Tribuna”. Din 1994 este și lector la Facultatea de Științe Sociale a Universității clujene, secția ziaristică. Debutează
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
lumea pestriță a capitalei și spectacolul străzii cu „panorămile”, panopticumurile și menajeriile ei. Școlarul și studentul nu și-a dobândit instrucția pe băncile liceului și ale facultății, ci, cum spunea el însuși, a acumulat o cultură liberă, frecventând biblioteci publice, anticariate, conferințe, expoziții, concerte. A făcut parte dintr-o echipă de boemi cu lavalieră, care l-a avut membru, la un moment dat, și pe Urmuz. O bună parte din amintirile sale radiografiază o jumătate de veac de viață bucureșteană, pe
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
noastră reședință”. Șansa a făcut ca manuscrisul lui Bandinus să nu se fi rătăcit în cine știe ce tainic ungher al arhivei Vaticanului, ci să fi fost descoperit și achizi- ționat de Constantin Esarcu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un anticariat din Italia. Ulterior, textul a fost tradus din latină de V.A. Urechia, pentru a face obiectul unei comunicări în cadrul Acade miei Române, în anul 1895 (33). Dar iată pasajul care ne intere sează din Codex Bandinus, în traducerea destul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poate, cine știe, un fel de lider cibernetic. În copilărie parcă am citit o carte care explora ideea asta. - Mda, dădu din cap Barna. Cine știe însă cum a evoluat ea în mintea unui copil care a trăit într-un anticariat de pe Vechea Terra. "V-am tot spus că nimic nu se naște din nimic. Cuvintele astea m-au impresionat odată, fiindcă mi s-a părut că ele exprimă un adevăr universal valabil. Astăzi nu mai sunt foarte sigură. Am înțeles
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de acțiune revoluționari pe care i-am cunoscut personal, de la Che Guevara la Pham Van Dong, incluzîndu-l și pe Castro (nu autocratul, ci rebelul de odinioară), fără să mai vorbesc de troțkiști, aceste enciclopedii ambulante, erau cititori înverșunați, maniaci ai anticariatelor și refractari la imagine. Un hegelian și-ar explica acest lucru prin aceea că lectura provoacă decroșarea critică și anticipația utopică, dat fiind faptul că "este doar partea nevăzută a științei" și nu aparține viitorului decît prin "repetarea" trecutului. Abstractizarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al lui Stelian Rădulescu, mic comerciant. Urmează gimnaziul la Craiova și Școala Superioară de Comerț la Brăila, apoi studii, neterminate, la Academia Comercială din București. Funcționar la Primăria Municipiului București (1933-1943), va avea până în 1948 o bibliotecă de împrumut, un anticariat de cărți și tablouri și o editură. Între 1950 și 1968 conduce serviciile de documentare a două institute de proiectare din București. Debutează în 1934, la „Vremea”, cu nuvela Mortul, iar editorial, în 1938, cu volumul de teatru Popa Borcea
RADULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289100_a_290429]
-
care (cacofonia este genetică) să analizeze marile realizări securiste în lumea sportului cu balonul rotund. De ce ar fi făcut ceva similar creștinii români în propria lor ogradă? Istoria nu-i mai preocupă decât pe puținii bibliofili care iubesc plimbările prin anticariate. Nu este cazul cu noi, ortodocșii recenți, convertiți de câteva sute de ani la ideologia „toleranței”... N-a ajuns să ne copleșească pocăința pentru trecutul rușinos al Bisericii (pentru mulți, o mamă cu probleme de fidelitate). Nici luciditatea în conversația
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
războiul, ani grei pentru A.: dispariția pe front a lui Haig, mai târziu maladia și sfârșitul surorii lor, Jeni (căreia A. avea să-i publice, în 1991, Jurnalul unei ființe greu de mulțumit). Între 1946 și 1949, lucrează la un anticariat deschis împreună cu C. A. Donescu. Pentru „complot împotriva ordinii publice”, va fi întemnițat între anii 1949 și 1953 și 1959 și 1964. În intervalul dintre cele două detenții își câștigă existența ca ajutor de mozaicar, librar și anticar, statistician și
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
în scrisul cărora descifrezi simpatiile sau antipatiile (ale autorului sau ale protagonistului), la Chandler nu există partener privilegiat. Întreaga societate e căzută în ghearele viciului, violenței, minciunii sau asasinatului, chiar și cel mai umil dintre indivizii întâlniți. Agnes, vânzătoarea de la anticariatul lui Geiger, se dovedește complicea unui asasin fără scrupule, Harry Jones, fostul contrabandist cu alcool, devine un „vânzător de ponturi” lipsit de scrupule, până și servitorul familiei Sternwood, Norris, pare să fie depozitarul unor secrete murdare, din care va ști
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Rousseau și Voltaire, că înseși realitățile timpului obligau la un studiu, de cele mai multe ori ambițios, având ca punct terminus crearea unui fundament logic în vederea disputelor teoretice și politice. Plecând de la vânzarea cărții, posibilă la vremea aceea prin edituri, tipografii, librării, anticariate, urmărind ștampilele, precum și însemnările manuscrise, vom observa calea plină de meandre pe care o parcurge o operă de la creator la cititor. Să ne mai mirăm atunci că exemplarele din scrierile lui Erasmus străbat distanța cuprinsă, să zicem, între Olanda și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lume Însuflețită În care abia atunci parcă Începea să clocotească viața. Cafenele - mari și mici -, pasaje Între magazine cu jocuri mecanice, dughene cu băuturi, cu mîncăruri... și printre toate acestea, magazine cu aparate de fotografiat de mîna a doua, librării, anticariate, magazine cu materiale pentru Îmbrăcăminte europeană și altele mai arătoase, unde se vindeau discuri. La capătul lor, o porțiune numai cu baruri și cafenele și o singură farmacie. Am mai traversat o stradă principală și aceasta plină de baruri, cabarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și mai ales a țigărilor. Doar dulapul e mai lat ca mine! Noroc că mai înot puțin. Voi fi un dulap cu mușchi. Apropo de cumpărat: mai am un magazin micuț de antiquities (un amestec de vechituri cu vechituri artistice, anticariat). I-am luat Mariei o perinuță delicioasă, cusută manual, pe care scrie: „GOD COULDN’T BE EVERY WHERE. SO, HE CREATED GRANDMOTHERS”. 11 octombrie Ziua căsătoriei Adinei și a lui Dragoș. Doamne! Ce zi! Dar să nu o iau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fute la cap, am spus eu cu glas tare, și am simțit cum explodez. După care i-am dat drumul din nou. Am trecut repede prin vestibulul de la primul etaj, unde un lacheu adormit se agita tardiv printre obiectele de anticariat și aparatura electronică din camera înaltă și m-am înfipt în ușa dublă a dormitorului. Am înșfăcat ambele mânere rotunde - și am tras... Fielding stătea nemișcat lângă pat, îmbrăcat cu un halat negru. În spatele lui, întins gol pe pat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul, apoi, pe partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am cumpărat prima Biblie, deasupra redacția Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
celulă!). Am tocat banii la restaurantul „Favorit“, atunci deschis, continuând distracția la „Melody“. Din ce mi-a mai rămas am cumpărat o cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vitrinele librăriilor pe timp de noapte și ardea cărți. Alteori, ciudatul vandal se strecura Într-o bibliotecă sau În depozitul vreunui colecționar. Lua Întotdeauna două sau trei tomuri, pe care le ardea. În februarie 1938, m-am dus la un anticariat să Întreb dacă era posibil să găsesc pe piață vreo carte de Julián Carax. VÎnzătorul mi-a spus că e imposibil: cineva le făcuse dispărute. El Însuși avusese două și le vînduse unui individ foarte ciudat, care Își ascundea chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-l găsesc niciodată. Tu. Astfel l-am auzit vorbind pentru prima oară despre tine. Un librar fanfaron și limbut pe nume Gustavo Barceló se lăudase În fața cîtorva colecționari că dăduse peste un exemplar din Umbra vîntului. Lumea cărților de anticariat e o cameră cu ecou. În nu mai mult de două luni, Barceló primea deja oferte din partea colecționarilor din Berlin, Paris și Roma, care voiau să achiziționeze cartea. Enigmatica fugă a lui Julián de la Paris În urma unui duel sîngeros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nicolae se Întinseseră peste terasă. Căldura zilei se mai potolise. Pe Lăpușneanu oamenii se plimbau fără grabă, oprindu-se fie În fața agenției de turism Calipso, pentru a alege un sejur În Grecia, Egipt, Italia sau Indochina, fie admirau, În vitrina anticariatului Ex-Librex, câte un exponat ieșit din comun, cum ar fi un ceainic, un fier de călcat vechi, fotografii de epocă sau alte abțibilduri prăfuite... Zgomotul molcom al pașilor, glasurile monotone și, În general, ritmul lent al după-amiezii de vară Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Vă place Brahms sau Mândrie și prejudecată, dar desigur le citisem deja pe toate. M-am uitat la cea de a patra carte. Era micuță, cu colțuri ușor Îndoite și cu un aspect foarte vechi, de parcă ar fi fost de la anticariat. Se intitula Poveste de iubire și la câte pagini avea cu siguranță o puteam citi În câteva ore. Am deschis prima pagină, care În mod normal ar fi fost complet albă și privirea mi-a rămas ațintită acolo. În colțul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
neglijată de ani de zile. Mi-am tuns părul proaspăt recrescut la frizeria Park Slope de pe Seventh Avenue, am închiriat casete video de la un magazin cu numele de Raiul Filmelor și m-am oprit adesea la Brightman’s Attic, un anticariat îngălat și prost întreținut, proprietatea unui homosexual flamboaiant pe nume Harry Brightman (mai multe despre el ceva mai încolo). În majoritatea cazurilor, dimineața îmi pregăteam micul dejun acasă, dar, pentru că îmi displace să gătesc și nici nu am talent pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vreodată și nici propriul cancer și moartea văzută cu ochii câțiva ani mai târziu nu au reușit să îl apropie măcar de suferința trăită atunci. După înmormântare am pierdut legătura cu familia și, până să dau întâmplător peste el în anticariatul lui Harry Brightman, pe 23 mai 2000, nu-l mai văzusem pe Tom de aproape șapte ani. Fusese întotdeauna preferatul meu și, de când era doar o gâgâlice, îmi lăsase impresia unei ființe neobișnuite, a unei persoane destinate să realizeze lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vorbe neinspirate mi-ar fi scăpat de pe buze dacă n-aș fi avut acele zece sau douăsprezece secunde pentru a absorbi șocul. Și nu mă refer numai la improbabilul fapt de a-l vedea acolo, lucrând ca angajat într-un anticariat, ci și la aspectul lui fizic, radical schimbat. Tom fusese întotdeauna un tip îndesat. Fusese blestemat cu unul din trupurile acelea de țăran cu oase mari, clădite pentru a suporta povara unui număr mare de kilograme - darul genetic al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a spus, dar motivul pentru care nu dădusem mai devreme peste el era că stătuse în tot acest timp la etaj, unde compila cataloagele lunare pentru partea de cărți rare și manuscrise a magazinului lui Harry, mult mai lucrativă decât anticariatul de la parter. Tom nu era vânzător și nu stătea niciodată la casă, dar vânzătorul angajat avusese în dimineața aceea o programare la doctor, iar Harry îl rugase să îi țină locul până se întorcea la serviciu. Nu era o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
obicei din a se opri la Brightman’s Attic, ca parte a rutinei zilnice. Nu cumpăra decât rareori ceva, dar îi plăcea să petreacă o oră sau o jumătate de oră înainte de a intra în tură scotocind printre cărțile din anticariatul de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la dicționare epuizate până la bestselleruri uitate sau ediții din Shakespeare legate în piele - și Tom se simțise întotdeauna în largul său într-un astfel de mausoleu de hârtie, răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]