489 matches
-
troțkiști, se văd atacate în prezent de maoiști* și de curentele anarhiste. Sunt uneori vizate și de terorism - cazul Brigăzilor roșii din Italia. începând din 1974, odată cu publicarea Arhipelagului Gulag a lui Alexandr Soljenițîn, și cu dezvăluirile asupra sistemului concentraționar*, anticomunismul se alătură luptei disidenților*. Moartea, în 1976, a lui Mao Tzedun* și condamnarea „Bandei celor Patru” ridică un colț al vălului care acoperea ororile Revoluției Culturale* și dau semnalul dezagregării progresive a maoismului. Atacarea Afganistanului* de către Armata Roșie, în 1979
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de către Armata Roșie, în 1979 și represiunea împotriva Solidarność* din Polonia anilor 1980-1981 accentuează și mai mult condamnarea morală a comunismului de către opinia publică din țările occidentale, inclusiv de către o parte a stângii. Dacă, în Italia, Silvio Berlusconi privilegiază tema anticomunismului în lupta sa politică, pentru a pune în încurcătură ansamblul stângii, prăbușirea sistemului comunist mondial în 1989-1991 îi privează, în mod paradoxal, pe anticomuniști - în particular pe cei din extrema dreaptă - de una din axele lor de luptă. Astăzi, comunismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fundația Ford, CPLC își continuă activitatea sub egida Asociației Internaționale pentru Libertatea Culturii care își încetează existența în 1978. Timp de aproape trei decenii, CPLC a asigurat în câmpul culturii perenitatea unei literaturi critice* la adresa comunismului și caracterizată printr-un anticomunism* democratic. CONSPIRAȚIE Conspirația dobândește un sens particular în mișcarea revoluționară și apoi în mișcarea comunistă, în care principiul nu se mai bazează pe acțiunea unui mic grup de conspiratori, ci pe un proces revoluționar în cursul căruia o avangardă luminată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fasciștii și național-socialiștii iau parte în mod activ la brutalizarea vieții politice. Prin discursurile lor revoluționare și prin acțiunile lor violente, comuniștii suscită peste tot clivaje radicale și provoacă reacții care contribuie la consolidarea extremei dreapta, care se alimentează din anticomunism*. Așa se va naște ceea ce niște istorici atât de diferiți ca Marc Bloch sau Ernst Nolte numesc „războiul civil european”, început în noiembrie 1917 și încheiat cu înfrângerea puterilor Axei în 1945. Stalin și războaiele civile în momentul colectivizării pământurilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
000 de sud-coreeni; 300.000 de nord-coreeni și 400.000 de chinezi - la care se adaugă mai mult de un milion de victime din rândul populației civile. Declanșarea războiului din Coreea a fost apogeul Războiului Rece, accelerând cursa înarmărilor, intensificând anticomunismul* în SUA, agravând teroarea* în URSS și în democrațiile populare* și făcând să crească temerile privitoare la un al treilea mondial - și atomic. RĂZBOIUL DIN SPANIA Proclamarea celei de-a II-a Republici, pe 14 aprilie 1931, deschide în Spania
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al Uniunii Artiștilor din Moscova după Revoluția din Octombrie. Rând pe rând cubist, fluturist și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse, dar și libertatea estetică a acesteia înainte de instaurarea realismului socialist. =ANTICOMUNISMUL= 16. Acest afiș francez din timpul alegerilor legislative din 1919 ilustrează sugestiv imaginea barbariei care, la acea dată, era asociată bolșevismului, pentru o bună parte a opiniei publice europene. Aceasta asimilase povestirile despre ororile războiului civil din Rusia colportate în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Zidului Berlinului în 1989 și apoi dispariția URSS în 1991 au creat o nouă situație politică pentru partidele comuniste intrate într-o perioadă postcomunistă. Partidele-state au cunoscut diverse evoluții, în funcție de felul în care ieșirea din comunism a urmat unei revoluții anticomunism - statele baltice, Cehoslovacia, RDG -, unui compromis între forțele de opoziție și o conversie a elitelor comuniste la democrație - Polonia, Bulgaria, Ungaria - sau unei reconversii de fațadă a elitelor comuniste - România, Albania, Moldova, Ucraina. Uneori, a dus la o involuție autoritară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
admirația. Mai mult chiar, comuniștii se bucură de o mare vizibilitate, căci, în loc să se disipeze în diverse mișcări de rezistență așa cum fac socialiștii sau catolicii, își mențin organizațiile specifice, adaptate noii situații. Această vizibilitate crește datorită ocupanților care, printr-un anticomunism instrumental, încearcă să-i transforme pe toți rezistenții în „teroriști comuniști”, sporind astfel fără de voie renumele comuniștilor și capacitatea lor de atracție exercitată asupra camarazilor. Dar principalul atu al comuniștilor este, fără îndoială, omogenitatea ideologică, organizațională și strategică, temeinic stabilită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Afganistan AFL Africa African Blood Brotherhood African National Congress (ANC) Agitprop AIT AKEL AKOA Alianța atlantică Alianza Democratica Al-Qaida Germanii de pe Volga Alianța populară revoluționară americană Alianța stângii America Latină American Relief Association Prietenii URSS Amnesty Internațional Amsterdam-Pleyel anarhism Angkar anticapitalism anticomunism antifascism antiiimperialism Anti-Imperialist International Brigades antirasism Apelul de la Stockholm Arbeitbund für den Wiederaufbau der KPD arhive Arhivele Centrale de Stat ale Rusiei Arhivele Naționale ale Franței Arhivele Prezidențiale ale Rusiei Arhivele de Stat ale Federației Ruse Armata de Eliberare Națională
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1. Eșecurile numeroase ale Statelor Unite de a recunoaște și a reacționa față de natura policentrică a comunismului este un prim exemplu al acestui defect. Corolarul respectivei opoziții nediscriminatorii față de comunism este sprijinul automat acordat guvernelor și mișcărilor care profesează și practică anticomunismul. Politicile americane în Asia și America Latină și-au avut originea în această poziție simplistă. Războiul din Vietnam și imposibilitatea de a ne înțelege cu autoritățile din China continentală își găsesc aici explicația. La fel și teoria și aplicarea contrainsurecției, inclusiv
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Armatei Roșii la o distanță de 100 de kilometri est de Rin, prezența politică a partidelor comuniste de importanță majoră în interiorul granițelor lor, precum și structuri politice, economice și sociale care creează și întrețin clivajele de pe urma cărora comunismul de obicei prosperă. Anticomunismul american simplist a fost adecvat pentru combaterea amenințării militare sovietice prin politica de îndiguire. Dar măsurile de contracarare a subversiunilor întreprinse de către America în statele democratice din Vest au fost nu numai în mare măsură ineficiente, dar și contraproductive. Ceea ce
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atracția exercitată de comunism asupra multor cetățeni vestici nu era în principal - și cu atât mai puțin exclusiv - datorată uneltirilor guvernelor străine comuniste, ci era rezultatul condițiilor interne exploatate - și nu create - din exterior. Acest atașament ideologic rigid de un anticomunism dogmatic, care reduce o realitate complexă la o simplă opoziție între bine și rău, s-a dovedit a fi imposibil de susținut pe baze filosofice și istorice, fiind doar un dezastru politic și moral. Statele Unite, atașate unui statu-quo fragil, dacă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
externe americane în Europa, Asia sau America Centrală. În numele său - sau în numele său de împrumut - erau constituite politicile de securitate națională și alianțele ultragioase care încălcau standardele morale care determinau odată teoria și practica guvernamentale. Atașamentul moral și politic american față de anticomunism a avut reușite doar acolo unde puterea economică și militară a Statelor Unite putea acționa eficient. A eșuat în schimb atunci când a apelat la forța morală pură. În mod paradoxal, a eșuat nu deoarece popoarele a căror libertate era periclitată nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au avut un răspuns atunci când propriile sale argumente au fost folosite împotriva sa. S-a prezentat ca un campion al asupriților și exploataților în numele libertății și al egalității, iar apoi a apărat prin acțiunile sale statu-quoul colonialist și exploatator în numele anticomunismului. Nu este o noutate faptul că invocarea de către un adversar a argumentelor morale ale celeilalte părți în favoarea sa duce la dezarmare morală; această tactică a fost folosită strălucit de Hitler în criza cehoslovacă din 19386. Statele Unite - amenințate fizic și slăbite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
influenței partidului de stânga Tudeh în timpul mandatului premierului Muhammad Mosadeq, administrația Eisenhower a cooperat cu englezii pentru a-l răsturna pe primul-ministru și a-l readuce pe șah la putere. Administrațiile ulterioare au investit în puterea șahului ca surogat pentru anticomunismul din regiune. Un astfel de sprijin a contat când, în 1978, militanții islamici l-au răsturnat pe șah și au luat ostatici 53 de diplomați americani. Înlăturarea anterioară de la putere a lui Mosadeq a jucat un rol important în retorica
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în Internaționala Democrat Creștină în 1987. Această situație nu este caracteristică unui singur partid, regăsindu-se și în cazul altor șapte forțe politice care afirmă că au funcționat în ilegalitate în perioada comunistă. Fenomenul care ilustrează ceea ce Daniel Barbu numea "anticomunism postcomunist"86 privește Forumul Democrației și al Unității Naționale din România 87, Partidul Justiției Sociale din România 88, Partidul Liber Republican 89, Partidul Orfanilor și Prizonierilor de Război 90, Partidul Național Țărănesc 91, Partidul Solidarității Democratice din România 92 și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
clivaj 40 pe durată determinată care prezintă pe un versant actorii politici generați de postdizidența română, ca alternativă legitimă a unui FSN ilegitim, și pe celălalt versant, actorul principal, FSN-ul. Numirea structurilor legitimate de către pimul versant este deseori asociată "anticomunismului", trimițând la un mesaj inițial de judecată al trecutului. Dar, mai apoi, se suprapun alte aranjamente identitare. La nivel național, acest versant est identificabil, până în momentul alternanței din 1996, cu opoziția democratică față de Frontul Salvării Naționale (FSN), și anume Convenția
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ilustrează faptul că, exceptând primul guvern, nicio altă formulă nu cuprinde reprezentanți ai dizidenței, fie că e vorba de guvernele PDSR-PSD sau de cel alcătuit de coaliția CDR-USD-RMOSZ. În consecință, pe baza cifrelor actuale nu este operabilă o identificare a anticomunismului prin absența membrilor PCR și considerăm eticheta anticomunistă mai degrabă o construcție de legitimare semantică decât traducerea unui efectiv numeric coerent al vechilor membri ai PCR sau traducerea unei reprezentări concrete ai dizidenței. De altfel, ar fi imposibil de operat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
văzută ca necesitate, subliniind caracterul nematerial, ba chiar postmaterial al Revoluției insistând pe sprijinul acordat unui pluralism economic și politic, nu unui capitalism occidental cu limitele sale. În acest context, punctul 8 al Proclamației de la Timișoara sintetizează reperele pozitive ale anticomunismului român: identificarea celor culpabili, decredibilizarea trecutului și reconstrucția societăților democratice. Acest punct face referire la o propunere conform căreia "legea electorală să interzică pentru trei legistraturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, a foștilor activiști comuniști și al foștilor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Democratice în Bulgaria. Aceste evenimente arată că certitudinea clivajului excomuniști/anticomuniști este problematică. Mai întâi, pentru că această opoziție este instrumentul legitimării noilor elite, cu orice preț. O dată stabilite ca actori politici incontestabili, aceste noi elite nu mai au nevoie de anticomunism. Apoi, pentru că această opoziție pune în centrul dezbaterii politice comunismul și, deci, îl recunosc din moment ce toți actorii sunt considerați a se defini în raport cu el. O dată cu emergența noilor generații, lipsite de experiența personală a epocii comuniste și o dată cu așteptările care merg
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
politice, ci de o fractură durabilă a întregii societăți bulgare divizată între "roșii" și "albaștri". Cele două câmpuri foști comuniști și anticomuniști nu reprezintă blocuri sociale omogene, așa cum nici perioada regimului comunist n-a fost o perioadă împietrită și omogenă: "anticomunismul de astăzi este plural. Plural căci el poate fi pozitiv sau negativ, istoric sau de dată recentă, apanajul dreptei sau o atitudine împărtășită de dreapta sau de stânga sau un partid al stângii istorice", cum notează S. Soare 38. Cei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
unite născută ca o largă organizație anticomunistă în decembrie 1989 și,ca și în alte țări postcomuniste într-un prim timp, are trăsăturile unui larg front îmbrățisând mai multe partide și organizații ale căror cel mai mic numitor comun era anticomunismul. Al treilea partid pertinent al peisajului politic bulgar este Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (DPS), constituită pe bază etnică și care se impune ca un actor de neevitat al democratizării. Acest model bipolar se vede contestat cu seriozitate pentru prima
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
care îl vede și în postura de poet-stindard al noii societăți, dar și în dramatica sa evoluție, suprem aliniament de angajare nonconformistă, văzând în Nicolae Labiș, cel al ultimelor sale producții poetice, un poet care "evolua rapid și ireversibil spre anticomunism") și a altor judecători oportuniști, în demersul cărora temeiul "revizuirii" nu este "ontologic" (nici măcar moral), ci ideologic. Este un ideologism de semne, întors, care se vrea "anticomunism", dar e la fel de intolerant ca și prolecultismul de altădată. Un exemplu edificator în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al ultimelor sale producții poetice, un poet care "evolua rapid și ireversibil spre anticomunism") și a altor judecători oportuniști, în demersul cărora temeiul "revizuirii" nu este "ontologic" (nici măcar moral), ci ideologic. Este un ideologism de semne, întors, care se vrea "anticomunism", dar e la fel de intolerant ca și prolecultismul de altădată. Un exemplu edificator în acest caz îl ilustrează intervențiile lui G. Grigurcu, critic ce se ilustrează înainte de toate "prin inaderența funciară la arheul națiunii sale", probând prin totul "un destin mercenar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
remarcabil simț al istoriei. Regimurile conservatoare aflate la putere erau perfect conștiente de amenințarea pe care o reprezentau comuniștii pentru sistemele lor interne. Cu toate aceste obstacole, Uniunea Sovietică se afla în postura avantajoasă de a avea două opțiuni. În ciuda anticomunismului exacerbat al statelor Axei, posibilitatea ajungerii la un acord nu era niciodată total exclusă. În primăvara anului 1939, Moscova a fost abordată de ambele părți. În mai, Maxim Litvinov, ministrul de Externe sovietic, care era pro-occidental și evreu, a fost
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]