977 matches
-
trăsăturile unui miel, dar va fi lup pe dinăuntru (Mt. 7,15).” Până aici Hipolit reia trei mari simboluri ale Vechiului și Noului Testament care îi vizează pe cei doi mesia (cel adevărat și cel fals). Începând cu punctul 4, Anticristul va fi descris ca un impostor care va îndrăzni să‑și împroprieze prin mimetism biografia lui Cristos. 4) „Tăiat împrejur (Lc. 2,21) s‑a arătat Mântuitorul în lume; și celălalt va veni aidoma.” Este vorba deci de un Anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul va fi descris ca un impostor care va îndrăzni să‑și împroprieze prin mimetism biografia lui Cristos. 4) „Tăiat împrejur (Lc. 2,21) s‑a arătat Mântuitorul în lume; și celălalt va veni aidoma.” Este vorba deci de un Anticrist de origine iudaică, similar celui despre care vorbește Irineu. 5) „A trimis Domnul apostoli la toate neamurile (Mt. 28,19), la fel și celălalt va trimite apostoli mincinoși.” 6) „A adunat Mântuitorul laolaltă oile risipite (In. 11,52); și celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al evreilor].” 7) „A dat Domnul pecete celor ce cred într‑Însul (Apoc. 13,16); și celălalt va face la fel.” 8) „Cu chip de om a venit Domnul (Flp. 2,7); și celălalt va veni cu chip de om.” Anticristul va fi așadar imitatorul lui Cristos. El nu va fi totuși diavolul întrupat, așa cum Cristos a venit ca Dumnezeu întrupat, ci o simplă ființă omenească stăpânită de duhul minciunii. 9) „A înviat Mântuitorul arătându‑și trupul ca un templu (In
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
61, doi martori se înfățișează înaintea Sinedriului pentru a declara: „Acesta a spus: «Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile să‑l rezidesc»”. Isus vorbise atunci simbolic de învierea trupului său la trei zile după moartea sa. Anticristul nu va cunoaște învierea cu trupul, el va reînvia metaforic un pseudocult, propriul său cult, în templul rezidit din Ierusalim. Comentariu la Geneză 49,7-14 Primul fragment comentat pe larg face parte din Geneză 49,8‑12. Este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
serie de binecuvântări), al lui Moise. Este vorba de Deut. 33,22: „Și lui Dan i‑a spus: «Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan»”. Indiciul care face posibilă afirmația că „puiul de leu” se referă la Anticrist și nu la Cristos este menționarea tribului lui Dan. Așadar, Hipolit cunoaște tradiția potrivit căreia tiranul eshatologic se va naște în acest trib (tradiție care apare și la Irineu). Al doilea citat provine din „testamentul lui Iacob” (Gen. 49,17
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dan să se facă șarpe în drum, mușcând glezna calului”. Hipolit își îngăduie să omită aici un mic fragment, de altfel, fără prea mare importanță. Diavolul, în chip de șarpe, este cel care o amăgise pe Eva în rai. Dan‑Anticrist ar fi deci diavolul care se întoarce la sfârșitul istoriei (cap. 14). Al treilea citat provine din același „testament al lui Iacob” (Gen. 49,16): „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel”. Hipolit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
singur] trib în Israel”. Hipolit se opune interpretării obișnuite din iudaism, care atribuie această profeție lui Samson. Este adevărat, exclamă Hipolit, că profeția se referă și la Samson, dar nu în mod exclusiv. Samson a împlinit profeția doar pe jumătate, Anticristul o va împlini integral. În opinia exegetului nostru, Samson este un tÚpoj al tiranului eshatologic, este în același timp un pre‑ și un semi‑Anticrist. În fine, cel de‑al patrulea fragment al dosarului este de la Ier. 8,16: „De la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și la Samson, dar nu în mod exclusiv. Samson a împlinit profeția doar pe jumătate, Anticristul o va împlini integral. În opinia exegetului nostru, Samson este un tÚpoj al tiranului eshatologic, este în același timp un pre‑ și un semi‑Anticrist. În fine, cel de‑al patrulea fragment al dosarului este de la Ier. 8,16: „De la Dan se aude ropotul cailor și de nechezatul puternic al armăsarilor lui se cutremură tot pământul”. Acestor fragmente din Septuaginta li se adaugă următorul testimonium
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a cărui extremă violență este denunțată de ultimul verset. Fragmentul de origine necunoscută face legătura între două teme majore ale mitului. Secțiunea principală (cap. 16‑42) Comentariul la Cartea lui Daniel și la Apocalipsă O dată cu capitolul următor, Hipolit introduce tema Anticristului‑tiran, fundamentală pentru discursul său și pentru viziunea sa anticristologică. Este vorba de o „temă cu variațiuni” care va domina aproape întreg tratatul (de la cap. 18 până la 42). În desfășurarea comentariului se disting trei momente: 1. (16‑18) mărturii despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tiran, fundamentală pentru discursul său și pentru viziunea sa anticristologică. Este vorba de o „temă cu variațiuni” care va domina aproape întreg tratatul (de la cap. 18 până la 42). În desfășurarea comentariului se disting trei momente: 1. (16‑18) mărturii despre Anticristul‑tiran (Is. 10,12‑17; 14,4‑22; Iez. 28,2‑10); 2. (19‑33) interpretarea capitolelor 2 și 7 din Daniel; 3. (34‑42) tema judecății cetății Babilonului/Roma. Capitolele 16 și 17 sunt, în realitate, două ample citate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ai imperiilor. Primul citat vorbește despre regele Asiriei, Senacherib, după invazia în Iudeea, în 701 î.Cr. Corespondentul personajului din cel de‑al doilea text nu ar putea fi identificat cu exactitate. Hipolit vede aici profeții clare despre domnia și figura Anticristului, inaugurând astfel o lungă tradiție exegetică. Ulterior, Origen va atribui mai multe versete nu lui Anticrist, de a cărui istoricitate se îndoia oarecum, ci, pur și simplu, diavolului. Al treilea fragment, din Iezechiel, denunță imensul orgoliu al regelui Tyrului, amintind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Corespondentul personajului din cel de‑al doilea text nu ar putea fi identificat cu exactitate. Hipolit vede aici profeții clare despre domnia și figura Anticristului, inaugurând astfel o lungă tradiție exegetică. Ulterior, Origen va atribui mai multe versete nu lui Anticrist, de a cărui istoricitate se îndoia oarecum, ci, pur și simplu, diavolului. Al treilea fragment, din Iezechiel, denunță imensul orgoliu al regelui Tyrului, amintind, spre sfârșit, numele lui Daniel: „Socoți că ai o inimă ca a lui Dumnezeu. Ești oare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
M‑am uitat cu luare aminte la fiară, și, iată, zece coarne în spatele ei între care va răsări altul mic ca un cucui și va smulge trei dintre cele din fața lui (Dan. 7,8). Acesta nu‑i nimeni altul decât Anticristul care se va scula și va ridica împărăția iudeilor. 3 Cele trei coarne despre care se spune că vor fi smulse de el se referă la regii Egiptului, Libiei și Etiopiei. Pe aceștia îi va învinge în război. Stăpânind peste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
singură povestire, arătând că ambele concordă și sunt adevărate” (cap. 20), că ele se întrepătrund și se lămuresc reciproc. Este adevărat că, dacă nu ar fi invocat decât prima vedenie, a statuii, Hipolit ar fi renunțat la elementul esențial, figura Anticristului, reprezentată de „cornul cel mic” crescut între coarnele celei de‑a patra fiare. De asemenea, dacă s‑ar fi referit doar la viziunea celor patru fiare, din capitolul 7, el ar fi ratat ideea, la fel de importantă, a succesiunii imperiilor, idee
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
admirabil în capitolul 2 al cărții Daniel. Într‑adevăr, în interpretarea sa - care va conduce la alcătuirea scenariului anticristologic - Hipolit preia din cele două viziuni anumite elemente pe care le combină pe baza unei analogii destul de vagi: cifra 4. Mitul Anticristului este rezultatul acestui act hermeneutic, constând în remodelarea anumitor date oferite de Scriptură potrivit unui scenariu a priori. Este vorba de o tehnică proprie tuturor predicatorilor sau exegeților care lucrează pe baza unui corpus de testimonia constând în organizarea acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
zece regi mici, de paie, care vor conduce, la sfârșitul vremurilor, cele zece „democrații”. Această pedeapsă parțială - care constă în dezintegrarea propriu‑zisă a imperiului - reprezintă preludiul judecății finale, săvârșite de Cristos însuși la a doua sa venire. Cât despre Anticrist, el se va așeza în fruntea unui imperiu pe care îl va reunifica în mod artificial, caricatural. Coeziunea acestui imperiu eshatologic, care nu este același cu Imperiul Roman, va fi complet iluzorie. Judecata are drept țintă acest avatar caricatural al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
așeza în fruntea unui imperiu pe care îl va reunifica în mod artificial, caricatural. Coeziunea acestui imperiu eshatologic, care nu este același cu Imperiul Roman, va fi complet iluzorie. Judecata are drept țintă acest avatar caricatural al Romei, condus de Anticrist, și nu Roma propriu‑zisă, dispărută cu puțin timp înainte. În De Christo..., Hipolit nu își dezvăluie prea mult sentimentele față de puterea romană. Preocupare sa esențială rămâne cea a prezentării și a interpretării, cât de succint posibil, a unui dosar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe care se mulțumește doar să le descrie în De Christo..., unei situații istorice devenite disperată pentru comunitățile creștine. Figura și activitatea Anticristului (cap. 43‑64) Capitolele 43‑47 aduc răspunsul următoarelor întrebări: când și cum își va face apariția Anticristul? Imperiului de fier i se va substitui un „imperiu caricatură”, de fier și de lut, metaforă care sugerează nu doar fragilitatea acestei noi entități politice, ci, în primul rând, caracterul său aberant. Domnia coaliției celor zece „democrații” va dura „o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Petru (versiunea coptă, cap. 2) sintetizează cele două tradiții (numele și numărul personajelor), menționându‑i, pentru prima dată, în mod explicit, pe Enoh și Ilie, ca profeți eshatologici. Cu toate acestea, ea nu afirmă că vor fi uciși de Anticrist. Referitor la Enoh și Ilie era generalizată credința potrivit căreia aceștia nu au murit, ci așteaptă în rai sfârșitul lumii, credință atestată de Irineu (Adu. Haer. IV, 16, 2; V, 5, 1) și de Apoc. Paul 20. Această credință își
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
târziu, la Iustin. Victorin și Commodian se vor strădui să împace tradiția lui Ilie, singurul profet mesianic, cu cea care vorbește de un cuplu de profeți, așa cum vom vedea mai departe. Spre deosebire de Irineu (Adu. haer. V 28, 2), care identifica Anticristul cu fiara „ivită din mare” (Apoc. 13,2‑10), Hipolit vede în cea din urmă simbolul domniei blestemate; Anticristul și complicele său fiind simbolizați prin două coarne mai mici (49, 1). Norelli consideră că „această distincție între cele două coarne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care vorbește de un cuplu de profeți, așa cum vom vedea mai departe. Spre deosebire de Irineu (Adu. haer. V 28, 2), care identifica Anticristul cu fiara „ivită din mare” (Apoc. 13,2‑10), Hipolit vede în cea din urmă simbolul domniei blestemate; Anticristul și complicele său fiind simbolizați prin două coarne mai mici (49, 1). Norelli consideră că „această distincție între cele două coarne, străină de Apoc. 13, a fost determinată de identificarea cornului de la Dan. 7, 8 cu Anticristul”. Potrivit fragmentelor 11
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simbolul domniei blestemate; Anticristul și complicele său fiind simbolizați prin două coarne mai mici (49, 1). Norelli consideră că „această distincție între cele două coarne, străină de Apoc. 13, a fost determinată de identificarea cornului de la Dan. 7, 8 cu Anticristul”. Potrivit fragmentelor 11‑13 din comentariul arab la Apocalipsă, Anticristul ar fi capul fiarei marine (aceeași îndepărtare de textul original), care va fi disprețuită („rana”) și care se va „vindeca” prin „semne și minuni”. Cele două coarne reprezintă aici Legea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două coarne mai mici (49, 1). Norelli consideră că „această distincție între cele două coarne, străină de Apoc. 13, a fost determinată de identificarea cornului de la Dan. 7, 8 cu Anticristul”. Potrivit fragmentelor 11‑13 din comentariul arab la Apocalipsă, Anticristul ar fi capul fiarei marine (aceeași îndepărtare de textul original), care va fi disprețuită („rana”) și care se va „vindeca” prin „semne și minuni”. Cele două coarne reprezintă aici Legea și Profeții (cap. 11). Să revenim la textul nostru: monstrul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Fiarei să fie uciși. Vindecarea miraculoasă a fiarei este interpretată politic ca o recompunere artificială și de scurtă durată a imperiului fondat de Augustus. Există, așadar, un raport de tip cauză‑efect între dezintegrarea imperiului prezent (roman) și cel al Anticristului. Tiranul eshatologic va fi un Β∀<≅¬Δ(≅ Η (un „viclean”, un „răufăcător”, dar foarte abil), care va da o nouă viață imperiului apus (verbul <∀<γφΦγ4< este foarte semnificativ; Anticrist va „revigora” vechiul sistem). „La Hipolit”, scrie Norelli, „activitatea Anticristului este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tip cauză‑efect între dezintegrarea imperiului prezent (roman) și cel al Anticristului. Tiranul eshatologic va fi un Β∀<≅¬Δ(≅ Η (un „viclean”, un „răufăcător”, dar foarte abil), care va da o nouă viață imperiului apus (verbul <∀<γφΦγ4< este foarte semnificativ; Anticrist va „revigora” vechiul sistem). „La Hipolit”, scrie Norelli, „activitatea Anticristului este zugrăvită ca o reluare, sub toate aspectele, a Imperiului Roman, care conținea potențial, la rândul său, activitatea Anticristului: cele două fiare sunt aproximativ cele două fețe ale aceleiași realități
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]