772 matches
-
of the History of Ideas", 1, 1952, pp. 17-46. Zac, Sylvain, Salomon Maïmon et leș malentendus du langage [Salomon Maïmon și ambiguitățile limbajului], "Revue de Métaphysique et de Morale", 2, 1986, pp. 181-202. În seria FILOZOFIE au mai apărut (selectiv): • Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga, Valică Mihuleac • Apărarea Europei, Raoul Girardet (coord.) • Cetatea lui Platon, Sorin Bocancea • Cetatea sub blocada ideii, Viorel Cernica • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Discursul filosofic postmodern, Camelia Grădinaru • Discursul puterii
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
sugerează concreșterea triunghiulară a modulelor din coloana brâncușiană. De altfel, unul dintre meritele exegezei lui Petru Ioan este de a sublinia solidaritatea dintre gândirea lui Ștefan Lupașcu și viziunea românească a ființei. Mircea Florian îl descoperea precursor al aporeticului și antinomicului din propria sa gândire pe Ion Heliade Rădulescu, autorul teoriei echilibrului între antiteze, cu punct de plecare în filosoful francez Pierre Joseph Proudhon (1809-1865), dar prelucrată în chip original de pașoptistul român, în spiritul dualității ontice din gândirea populară. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între inteligența cristalizată și cea fluidă, Horn și Donaldson (1976) și Papalia și Wenkos Olds (1986) susțin că inteligența cristalizată cunoaște o traiectorie ascensională de-a lungul ontogenezei, deoarece
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de specialitate. Conform lui Erikson (1965), întreaga ontogeneză (cu cele opt stadii pe care le identifică autorul respectiv) stă sub semnul unor crize ce rezultă dintr-un palemos, cum ar spune filosofii greci, adică dintr-o confruntare între două tendințe antinomice. Specific maturității mijlocii este conflictul dintre generativitate și stagnare. Primul termen are conotații evident altruiste și evocă strădania individului de a se implica în formarea generației tinere, atât prin educația propriilor copii (deveniți deja adolescenți), mentorizarea colegilor mai tineri de la
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între inteligența cristalizată și cea fluidă, Horn și Donaldson (1976) și Papalia și Wenkos Olds (1986) susțin că inteligența cristalizată cunoaște o traiectorie ascensională de-a lungul ontogenezei, deoarece
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de specialitate. Conform lui Erikson (1965), întreaga ontogeneză (cu cele opt stadii pe care le identifică autorul respectiv) stă sub semnul unor crize ce rezultă dintr-un palemos, cum ar spune filosofii greci, adică dintr-o confruntare între două tendințe antinomice. Specific maturității mijlocii este conflictul dintre generativitate și stagnare. Primul termen are conotații evident altruiste și evocă strădania individului de a se implica în formarea generației tinere, atât prin educația propriilor copii (deveniți deja adolescenți), mentorizarea colegilor mai tineri de la
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
detectabile în literaturile sud-estice. Am analizat de plidă modul cum, la eroii lui Panait Istrati apetența pentru valorile terestre este contrabalansată, în paroxismul trăirii, cu revolta - de-a dreptul ascetică! -împotriva cărnii. La fel, personajele lui Gala Galaction sunt profund antinomice: temperamente aprinse, aspru cenzurate de normele eticii creștine, ele nu-și găsesc decât rareori liniștea interioară. Postulările de tipul "la mijloc de Rău și Bun" (Ion Barbu) sau "nici în rai și nici în iad" (George Magheru) sunt grevate de
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
interdisciplinară, dar cea mai mare reușită a ei este apropierea afectivă, atmosfera de deschidere sufletească și cunoașterea adâncă a elevilor. Chiar dacă interdisciplinaritatea nu se armonizează deplin între anumite discipline, este deosebit de important ca informațiile care parvin elevilor să nu fie antinomice. Elementele de conținut ale disciplinelor de învățământ trebuie articulate axiologic (de pildă ceea ce se afirmă la biologie nu se va infirma la ora de Religie și invers). E necesară o rigoare critică, dar și onestitate și sinceritate. Interdisciplinaritatea nu complică
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Ar trebui să apreciem faptul că în fond războiul rece nu a fost doar un simplu și îndelungat fenomen antagonic manifestat între două sisteme mondiale, între Est și Vest. El a reflectat o lume dominantă de șocul a două ideologii antinomice, o lume marcată de prezența unei ostilități controlate și în care s-au înregistrat semnificative crize sau conflicte, mocnite sau declarate, intrasistem. Așadar, în această ordine ideatică, ne-am permite a sublinia faptul că problema stopării ascensiunii sovietice pe continentul
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
om în raporturi cu lumea lucrurilor, conferindu-i doar o existență neautentică .Omul nu s-ar putea cunoaște decât prin așa numita lectură a cifrului pe care îl oferă experiența trăită, îndeosebi situațiile limită ( cum sunt eșecurile ), când tensiunea cerințelor antinomice ale zilei și nopții atinge apogeul și când omul, în fața refuzului realului de ai realiza proiectul devine introvertit și intuiește în stări de mare tensiune emoțională, caracteristicile alegerilor sale libere, lipsite de repere axiologice, misterul său. Libertatea existențială, căutată de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
existența a doi termeni în proces: ceva care transcende față de ceva care este depășit. În chestiunea universului, ființa umană este și transcendentă, întrucât ființa umană face parte din univers, și depășită, întrucât ea este subiect de cunoaștere. Conștiința modernă este antinomică, potrivit gândirii kantiene; chiar dacă opozițiile sunt nefericite, simțul filosofului pentru caracterul antinomic al rațiunii este de o precizie și de o tărie clasică. Rațiunea fragmenteză universul; ea desface și despică totul, vindecarea existenței fiind realizată de gândirea ascetică, cea purtătoare
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
este depășit. În chestiunea universului, ființa umană este și transcendentă, întrucât ființa umană face parte din univers, și depășită, întrucât ea este subiect de cunoaștere. Conștiința modernă este antinomică, potrivit gândirii kantiene; chiar dacă opozițiile sunt nefericite, simțul filosofului pentru caracterul antinomic al rațiunii este de o precizie și de o tărie clasică. Rațiunea fragmenteză universul; ea desface și despică totul, vindecarea existenței fiind realizată de gândirea ascetică, cea purtătoare de Dumnezeu. Deci, antinomia este rezultatul fragmentării universului prin rațiune, iar împăcarea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
altele, ceea ce reprezintă o evoluție pozitivă. În schimb, uneori se manifestă o tendință cumva obscurantistă, care preconizează să restrângă dreptul de descriere și de analiză pentru membrii "comunității" în chestiune. În același timp, este foarte evidentă o axiomă de închidere antinomică cu obiectivele comparatiste și universaliste ale antropologiei. Anumiți autori din "Sud" propun și ei o viziune despre țările din Nord, dar o puternică asimetrie între țările bogate, unde cercetarea este o ramură de activitate constituită și finanțată și țările zise
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sensul deducerii faptelor din legi, iar cealaltă „compozitivă“, În sensul reunirii faptelor sub aceeași regularitate), ca și opoziția dintre cele două „contexte ale cunoașterii“, justificarea și descoperirea . Momentul crucial - În care „paradoxul inferenței“ se dezamorsează, iar printr-o transfigurare a antinomicului În stilul descris de Lucian Blaga În Eonul dogmatic, ajungem să ne Împăcăm cu ideea „algoritmilor euristici“ - coincide cu Însuși feed-back-ul inteligenței artificiale asupra logicii ca știință a inteligenței naturale. Îl marchează, pentru prima dată, cele trei programe prin care
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
culturale și utilizarea forței sau a influenței constructive: prin forță - hard power cultural, sau prin influență pentru prevenire unei situații de criză culturale - soft power cultural? Totuși, la o analiză mai profundă a celor două concepte, nu par a fi antinomice, deoarece nu se poate trasa o linie între cele două abordări din punct de vedere cultural. A doua problemă care ar trebui dezbătută în cadrul acestei dihotomii aparente, ar fi implementarea unui smart power cultural, ca fuziune între cele două metode
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
comme une (nouvelle) plaidoirie pour cette conclusion générale concernant la spécificité de la philosophie politique et sa voie à suivre. Mots-clés: moralisme, réalisme, philosophie politique, éthique, sciences politiques. Traduit de Roumain par Cătălina-Daniela Răducu În aceeași serie, au mai apărut (selectiv): • Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga, Valică Mihuleac • Anul 1600. Cenzura imaginarului stiintific la inceputul modernitatii, Dan-Gabriel Sîmbotin • Cetatea lui Platon, Sorin Bocancea • Cetatea sub blocada ideii, Viorel Cernica • Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a ilustrat ca un adevărat tribun al acestora, afirmându-le și reafirmându-le în arena internațională cu un atașament irevocabil, cu o hotărâre reversibilă - totul într-o expresie de profundă demnitate, în care patriotismul și internaționalismul, departe de a deveni antinomice, își găseau o armonioasă echilibrare”. Nicolae Titulescu, ca ministru de externe al României, cât și partidele și cercurile politice din România care activau pentru menținerea statu-quo-ului teritorial au considerat că trebuie găsite noi mijloace pentru a păstra integritatea țării. “În
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
și intelect, cu resursele rațiunii pure, și ceea ce nu poate fi niciodată cunoscut, tărâmul marilor și insolvabilelor probleme metafizice (moartea, "lumea de dincolo", divinitatea − lumea lui noūs), ale căror soluții posibile nu pot fi decât contradictorii, pentru ca sunt un factor antinomic al rațiunii. Din factualitatea empiriștilor și rigoarea iconoclastă a raționalismului clasic reies în secolul XIX pozitivismul lui Auguste Comte și filosofia istoriei. Scientismul (adevărul unic este doar cel probant prin metoda științifică) și istorismul (cauzele evenimentului istoric sunt doar manifestările
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Ingarden on the Ontology of the Arts", în Gestalt Theory, 2010, vol, 32, nr. 4, pp. 307-322. Weitz, Morris, "Aestheticus-What?, and Wherefore?", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 2007, 65, pp. 147-162. În aceeași serie, au mai apărut (selectiv): • Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga, Valică Mihuleac • Cetatea lui Platon, Sorin Bocancea • Cetatea sub blocada ideii, Viorel Cernica • Cultura recunoașterii și securitatea umană, Anton Carpinschi • Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru • Discursul filosofic postmodern, Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
formale” proprii „republicilor parlamentare” și „libertăților reale” generate de edificarea socialismului este astfel menită unui viitor strălucit evidențiind alergia pe care o vor manifesta mai târziu partidele comuniste față de „democrațiile burgheze”. Marx și, încă și mai mult, Lenin apreciază radical antinomic construirea socialismului și libertățile democratice: „Statul, scrie Marx, nu poate fi nimic altceva decât dictatura revoluționară a proletariatului”; or, aceasta implică distrugerea sistematică a instituțiilor și a procedurilor proprii „statului parlamentar burghez”. în sfârșit, succesul de care se bucură, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un miros delicios îți gâdilă nările"- sau de a fi întrebuințat ca "ofertă specială" - "Algazy [...] îți dă dreptul, dacă ai cumpărat un obiect mai scump ca 15 bani - să... miroși puțin ciocul lui Grummer...". Cotadi și Dragomir alcătuiesc un cuplu antinomic, construit în oglindă față de cuplul Algazy & Grummer sau Ismaïl și Turnavitu, și au rolul de a se dizolva reciproc. Cu toate asemănările structurale dintre cele trei perechi (relația de asociere ascunde, în realitate, o relație dintre stăpân și sclav, torționar
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu viziera coborîtă și lancea În vânt; iar „lașii” sau „perdanții” - cei care vor ezita „să se apere sau să atace!” Cei care „vor Întârzia să Înțeleagă”, cu riscul de a părea cretini sau proști. 42 Rațional-irațional, iată un cuplu antinomic de substantive, după modelul În care grupau presocraticii forțele vii, contradictorii, fizice, ale naturii. Dacă În medievalitatea timpurie „iraționalul” - ceea ce se Înțelegea atunci prin această noțiune (un amestec de practici „vrăjitorești”, dar și preceptele Înalte, extrem de autoritare ale bisericiiă - avea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mă privește, nu cred că mai avem ce face acum, după cele câteva milioane de ani de când, se pare, hominizii s-au separat decis și ireversibil de congenerii lor, cu frumoasa, păstoreasca „cumințenie a naturii”. Dar, În afară de cele două poziții antinomice - acceptarea „senină” a morții și resemnarea În fața ineluctabilului -, mai există și o a treia, poziția nietzscheniană, aș numi-o. (Sigur, nu abordăm aici „soluția creștină sau pe cea budistă”.Ă Nietzsche, e știut, deși elev al marelui sceptic Schopenhauer, este
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
gândit (și bine a făcut) că ar nedreptățit caragialismul. Asemenea, cât îl privește pe Bacovia. Mai toată lumea e de acord (discuția a căpătat proporții considerabile, până la sațietate) că Eminescu și Caragiale sunt "două coloane", "două spirite tutelare" ale specificității românești, antinomice și complementare. Metaforic vorbind, Mitică și Hyperion ar fi cele două ipostaze ale mentalului românesc; totuși, o simplificare dacă vom admite că tradițiile spirituale românești nu pot fi numai două, chiar dacă acestea sunt fundamentale. Cei doi scriitori atât de diferiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Stănescu în "luminișul ființei." Teoria poetului despre imperfecțiunea cubului devenit frumos prin distrugerea unui unghi (Antimetafizica lecția despre cub) este clar postmodernistă. Volumul de versuri Călătorie spre transparență (1977), semnat de C.D. Zeletin se încadrează tot aici, ca și poezia antinomică a lui Teleucă. Cartea Svetlanei Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, se situează și ea "în luminișul cristalului". Theodor Codreanu este convins că transmodernismul va marca un nou eon în istoria omenirii. Mie, toleranța asta ideologică mi se pare cam idealizată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]