1,203 matches
-
gândi singură.“ Se află, cu aceasta, în fața propriilor ei limite. Pe de o parte, este atrasă de ceea ce duce dincolo de sine. Pe de altă parte, caută să înțeleagă ceea ce se petrece întrun asemenea loc singular. Cele două tendințe compun o antinomie insolubilă, din care, odată atinsă, nu se poate da înapoi. Este însă în joc o situație de excepție, sau, dimpotrivă, o tentație continuă și resimțită sub varii chipuri? Kierkegaard împărtășește a doua variantă, știind bine că fiecare paradox este în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ad ~ 77 quia ~ 129, 164, 173, 174, 175 reductio ad ~ 56 alteritate 57, 88-97, 122, 155, 169; celălalt este absurd 22 (n. 11), 57, 64 (n. 52), 74, 88-97 ambiguitate (a celor absurde: vezi „absurd“) anámnesis 172, 177 anonimat 31-32 antinomie ~ existențială 163, 165-166 ~ logică 87, 160- 162, 163 ~ ludică 161 ~ eristică (sau sofistică) 161 ~ in re 62 ~ proprie celor absurde (vezi „absurd“) ~ proprie dogmei 152-164 ~ și paradox 158-164 ~ transfigurată 152 aparență reală 132, 151 apariție (a sensului) 7, 8, 15
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
exis tențială 176-182 ~ comun 28, 166 ~ este absurdul 129, 145, 155, 160, 164, 172-175, 177- 178, 180 (vezi și „absurd“) 210 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ~ în sens existențial 155-156, 159-160, 169- 175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
speculativă 10, 15 (n. 5), 67 prodigium 74 propoziție 18, 60, 61 (n. 48), 63 (n. 51), 66, 84, 92-93, 99- 103, 106, 107-111, 113, 118- 119, 131-132, 138-139 ~ antinomică 20, 62- 63, 91 (n. 82), 152, 159-164 (vezi și „antinomie“) ~ ce apare străină sensului 18-19, 34-35, 60, 71- 72, 82- 83, 92-93, 99- 103, 106, 108-143, 146- 148, 156-158 (vezi și „absurd“) Q quia 147, 148, 156 quia absurdum 129, 164, 173, 174, 175 quia impossibile 147, 156, 181 quia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
urâtului, toate descoperite prin aplicarea spiritului analitic, științific, critic și chiar ironic sau caustic asupra realității. În general, întreaga estetică a frumosului clasic a fost subminată de “estetica expresivului”, de abaterea de la principiile clarității formelor și disciplinei compoziționale tradiționale. În privința antinomiei frumos/urât sunt bine cunoscute părerile lui Platon și Aristotel. După Platon, frumusețea nu se găsește nici în creaturi, nici în picturile care le reproduc, ci în figurile geometrice. Dar dacă principiul artei constă în imitație, Aristotel a concluzionat că
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
proiecțiile verticale și orizontale, “distributio” se referă la convergența economică a edificiului, în timp ce noțiuni ca “euritmia” sau valoarea repetiției părților, “symetria”proporționarea părților și întregului, sunt noțiuni pur estetice Prin observațiile lui Vitruvius, antichitatea a adus în discuție unele din antinomiile artei, precum: raționalul și iraționalul, frumosul și urâtul, finitul și nonfinitul, forma și culoarea. Succesul “groteștilor”, care au substituit, prin îngroșări exagerate, imaginația și fantezia imaginilor imitate, a suscitat protestele unor personalități marcante ale artei. Iată protestul lui Vitruvius împotriva
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Transcendent. Mai frumos, mai plin, mai electrizant și mai adânc, decât logica: Partea este egală cu Întregul, iar Întregul este Minte. Ce ne mai spune înțelepciunea hermetică a Kybalionului? În curgerea universală a rosturilor, extremele se ating, tensiunile se rezolvă, antinomiile se confundă, toate adevărurile sunt pe jumătate adevărate și toate paradoxurile pot fi împăcate. Coincidentia oppositorum. Era un gânditor, Philon Alexandrinul, mi se pare, care avea o zicere deșteaptă și care se pliază perfect pe temelia teoremelor lui Cantor: Substanța
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al lui Virgil Diaconu, apărut la Editura Valman din Rm. Sărat, în 2011, este radiografia unei sensibilități exacerbate de interacțiunea cu un univers pe care poetul îl percepe ca fiind dominat de trei forțe: Dumnezeu, Femeia și Dobermanul politic, polarizând antinomiile care bântuie lăuntrul lui sufletesc (surâsul cosit de neliniști), pe de o parte, mereu revoltat împotriva nefirescului, simțit cu disperare în jur, într-o democrație purulentă, dar, pe de altă parte, hipersensibil la frumusețea feminină ale cărei date sunt omniprezente
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poetului pentru exprimarea adesea emfatică: Toate dogmele / Toate ideologiile / Toate doctrinele / Sunt sadomasochiste. / Utopiile fac dinamica lumii / Gemene [iarăși dublul! - n.n.] foamei și fricii; Trădările fac istoria; În hybris / Trădarea și frica gemene-s: / Viață și moarte; Ochiul compus al antinomiei / Nu vindecă moartea: / Ea naște etc. În general, poeziile scurte din volum sunt cele care îi dau valoarea, aici exprimându-se, dintr-o suflare, necenzurată, sinceră, Emoția ființei, cea neștiind să moară, având în subsidiar Gimnastica nocturnă a viselor fertile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fond de luciditate amară, cu ecouri din eminescianul Memento mori, adierea tristeții, venind dinspre instabilitate, se îndreaptă chiar și spre poezie: să tragă spiritul din pipă / otrava falsului din poezii. De asemenea, limitat de șubrezenia ființei, poetul remarcă - amar - o antinomie aproape organică: N-am să pot niciodată să-nghit / câtă fericire e-n stare a-și dori / Adevărul în anemonă pitit. Obârșia a toate însă este, până la urmă, doar eul: tot în eu e ce-o să fie! Totuși, psalmic, animat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
amintirea se înfiripă transfigurată: oricum aș spune / tot oglinda îmi redă / amintirea..., iar nostalgia este sentimentul dominant din poeziile care compun volumul, determinată, între altele, de prefigurarea unei iminente, inevitabile margini, care nu e deloc ipotetică și, de asemenea, de antinomia inalienabilă, copleșitoare prin adevărul pe care-l conține, a sorții omului: o momâie de viață / lângă o turmă de patimi, prin care se justifică jertfa clipei. Semne abstracte sau fără consistență punctează amărăciunea calmă, constatativă a eului liric: fructă cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
m-am pomenit in vitat să intervin în direct, telefonic, la Știrile ProTV, despre Adrian Păunescu. Murise de câteva ore. Cu toate că știam de suferința lui de mai multe zile, m-am blocat. M-au invadat, brusc și tulburător, tensiunile și antinomia care ne-au separat cale de trei decenii, dar mai ales cohorta sentimentelor și gândurilor contradictorii - în chip de-a dreptul drăcesc îmbârligate - prin care s-a definit în mintea mea destinul acestei personalități deopotrivă harismatice și detestabile, fabuloase și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
inso litul lor interactiv și calitatea spectaculoasă a publi cului, întâlnirile organizate de Editura Humanitas la sediul bucureștean al firmei Avon, la Unicredit, ori cu medi cii selectați de firma La Roche. Tocmai în ciuda prejude căților privind nepotrivirea planurilor și antinomia așteptărilor, am decis că face să mă duc. Mai ales că, deși om de vizui nă, conservator și tabietliu, recunosc că mă dau în vânt după experiențe noi, bine provocatoare. Astfel că, luni 27 februarie crt. pe la șapte seara - oarecum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ar trebui în nici un caz să se înțeleagă că aceste discipline s-ar putea întrebuința la apoteoza temelor menționate. Cred că am găsit acum soluția problemelor respective, grupând concepțiile și sistemele demonstrative (doveditoare) care însoțesc fiecare fază a evoluției în antinomii vizând atemporalul din istorie, drept și politică, dar nu în sensul evoluției hegeliene a ideii. Căci la Hegel gândire și ființă sunt identice - aici nu. Interesul practic pentru patria noastră ar consta, cred, în înlăturarea teoretică a oricărei îndreptățiri pentru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
200 diferite obiecte metalice. 7. Poate că nu înșir decât erori, dar trebuie să spun că în asemenea momente monștrii imaginației, nu totdeauna imaginari, încep să mișune în jurul tău. Indiferenți sau nu, ei caută să tulbure și mai mult nesigura antinomie dintre bine și rău, în afara căreia izbutești câteodată să te situezi. Astfel, spulberându-ți bietele soluții comportamentale, inversează efectele imediate ale oricărui demers. Atunci, în absolutul haotic care te înglobează, călăul poate să pară și chiar să fie înger, iar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o formă a lucrurilor care le ar fi cumva proprie în ele însele” și că „ceea ce numim obiecte externe nu sunt altceva decât simple reprezentări ale sensibilității noastre”. Personajele sunt organizate, la nivelul tehnicii de construcție, pe principiul axiomatic al antinomiei, ce va constitui premisa acelui “coincidentia oppositorum”, prezentat ca principiu al cauzalității: fratele “cel mai mare era harnic , grijuliu si chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n avea copii”, iar cel mic era “leneș, nechitit
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
profitor, lipsit de orice capacitate de asceză în numele unei iubiri mai pure, dacă nu se va duce, va fi un ridicol cazuist, timid. Otilia și Georgeta ședeau foarte bine laoaltă, lucrul era limpede, cu toată îndărătnicia de a găsi vreo antinomie. Mai degrabă îl supără facilitatea relațiilor lui. Parcă nu el cucerise pe Georgeta, ci ea îl cucerise pe el. Și Otilia îl privise ca pe un factor de a cărui inițiativă nici nu se cădea să se informeze. Felix avu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mult spirit, care cunosc ce boală adâncă a afectat viața pentru a se naște spiritul? Apologia spiritului o fac oamenii sănătoși și grași, care n-au nici presentimentul a ceea ce înseamnă spirit, care n-au simțit niciodată torturile vieții și antinomiile dureroase de la baza existenței. Cei care cu adevărat îl simt, aceia sau îl tolerează cu orgoliu, sau îl prezintă ca pe o calamitate. Nimeni nu este însă încîntat, în fondul ființei lui, de această achiziție catastrofală pentru viață care este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
savurează din real tot ceea ce îi convine subiectivității, fără nici o normă și fără nici un criteriu. Lumea este considerată ca un spectacol, iar omul ca un spectator care asistă pasiv la desfășurarea unor aspecte. Concepția spectaculară a vieții elimină tragicul și antinomiile imanente existenței, care odată recunoscute și simțite te prind ca într-un vârtej dureros în drama lumii. Experiența tragicului presupune o tensiune atât de mare, încît viețuirea estetică nici n-o poate bănui. În tragic, participarea intensă cu întreg conținutul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și variațiile dispoziției nervoase și organice. Unitatea perfectă, preocuparea de sistem și de consecvență indică o viață personală cu puține resurse, schematică și fadă întocmai ca și contradicțiile din capriciu sau dintr-un paradox facil. Numai contradicțiile mari și periculoase, antinomiile interioare irezolvabile dovedesc o viață spirituală fecundă, deoarece numai în ele fluxul și abundența lăuntrică își pot găsi moduri de realizare. Oamenii care au numai câteva stări sufletești și care niciodată nu ajung la limită nu se pot contrazice, fiindcă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
grația refuză singurătatea, căci mișcările de ondulație prin care se obiectivează exprimă o receptivitate pentru viață, un elan deschis și primitor pentru seducțiile și pitorescul existenței. Grația reprezintă o stare de iluzie în care viața își neagă și își transcende antinomiile și dialectica ei demonică, în care contradicțiile, ireparabilul, fatalitatea și iremediabilul dispar temporar, într-un fel de viețuire sublimată. Există multă sublimare în grație, multă puritate aeriană, care însă niciodată nu poate atinge marile purificări de pe culmi, unde se realizează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai pierdut o parte din existență: frumosul. Așa ajungi să pierzi totul.... Nu vreau să mai știu de nimic. Depășind istoria, realizezi supraconștiința, care intră ca un element important în experiența eternității. Supraconștiința te duce într-o regiune unde toate antinomiile, toate contradicțiile și incertitudinile acestei lumi nu mai au nici o valoare, unde nu mai știi că exiști și că mori. Toți aceia care umblă după eternitate o fac din frica de moarte. Singurul rost mai adânc al experienței eternității este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
problemele din lumea aceasta, care nu duc la nimic, pentru o naivitate dulce și inconștientă. Spiritul sfâșie, nu înalță. În entuziasm, ca și în grație sau în magie, spiritul nu s-a separat de viață, nu reprezintă un element de antinomie în lume. Aici există secretul fericirii, în indiviziunea inițială, care menține o unitate inseparabilă, o convergență organică. A fi entuziast înseamnă a fi incapabil de orice dualism. Și orice dualism este o otravă. De obicei, viața nu se menține fecundă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în indiviziunea inițială, care menține o unitate inseparabilă, o convergență organică. A fi entuziast înseamnă a fi incapabil de orice dualism. Și orice dualism este o otravă. De obicei, viața nu se menține fecundă și productivă decât prin tensiuni și antinomii, care reprezintă un principiu de luptă și de încordare agonică. Entuziasmul depășește acest principiu, realizând viața fără dramatism, exprimând un elan fără tragism și iubind fără sexualitate. Lumină Și Întuneric Cât de nule sânt toate interpretările filozofice și istorice ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suporte. Tot ce vreți găsiți în mine, absolut tot. Sânt o ființă rămasă de la începutul lumii, în care elementele nu s-au cristalizat și în care haosul inițial își joacă încă nebunia și învolburarea lui. Eu sânt contradicția absolută, paroxismul antinomiilor și limita încordărilor; în mine totul e posibil, căci eu sânt omul care voi râde în clipa supremă, în fața neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeți. Nu se poate anula timpul decât prin viețuirea absolută în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]