680 matches
-
cei mai abili avocați din întreaga țară în materie de procese scandaloase”. Scriitorul nu-și poate reprima tentația de a-l transforma pe Lagardie într-un asasin, iar în privința lui Farrell, cele câteva linii de portret ți-l fac instantaneu antipatic. Agresiv, cu sânge rece de reptilă, el nu se sfiește să-l pună în dificultate pe procurorul Endicott, căruia îi dezvăluie - pentru a-și arăta forța - strategia pe care intenționează s-o adopte: Domnișoara Weld n-o să vă ajute în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui Chandler. Inimaginabil de bogat, Randolph Simpson e apărat de sistemul de relații atent cultivate, dar mai ales de forța irezistibilă a banului. Deși, psihologic, el pare să fi rămas undeva la limita copilăriei, sadismul fără margini îl face imediat antipatic cititorului. Perversiunile sexuale, pasiunea de a ucide femeile de care s-a folosit dezvoltă un plan secundar al narațiunii, spectaculos în sine, dar nu din cale-afară de atractiv. După cum complotul cu substrat economic - încercarea de a pune mâna pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să rămână legate prin același crez în același ideal, anume idealul de consolidare a familiei, idealul de pace și moralitate. D-na Paximade-Ghelmegeanu face apologia politicii afirmând că ea nu poate fi exclusă din gospodăria comunelor și județelor. O ideie antipatică D-na Maria-Pop (Craiova) spune că ideea formării unei grupări unice a femeilor este o ideie antipatică. D-sa laudă organizațiunea de stat actuală. Vorbind de partidele politice, oratoarea spune că nu partidele fac oamenii, ci oamenii fac partidele. În
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pace și moralitate. D-na Paximade-Ghelmegeanu face apologia politicii afirmând că ea nu poate fi exclusă din gospodăria comunelor și județelor. O ideie antipatică D-na Maria-Pop (Craiova) spune că ideea formării unei grupări unice a femeilor este o ideie antipatică. D-sa laudă organizațiunea de stat actuală. Vorbind de partidele politice, oratoarea spune că nu partidele fac oamenii, ci oamenii fac partidele. În partidul ce e azi la putere, încheie d-na Pop, se găsesc oameni cinstiți, cu râvnă pentru
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
început o trăsătură distinctivă a personalității ei. Consiliile ei morale - din care se desprinde un anume rigorism - rostite pe un ton suficient de om ajuns la o vârstă matusalemică (M-au încercat destule-n viața mea...), o fac uneori aproape antipatică, determinându-ne să o asemuim involuntar cu o bătrânică cicălitoare (...). Se simte însă cât de colo poza, în asemenea cazuri, o atitudine nu străină de a celui care se arată undeva în haine de împrumut. Și aceasta în primul rând
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi spună superiorului: «Nu vă suport. Sunteți odios, antipatic, detestabil». Astfel de gânduri sunt exilate în adâncurile psihicului. De-a lungul întregii zile, o persoană își «păstrează» controlul, dar prin intermediul visului ostilitatea sa se poate elibera. Concluzia cu care Freud încheie această analiză este foarte semnificativă și ne pemite
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
țepi și se face ghem la cel mai mic semnal de alarmă, ariciul simbolizează atitudinea agresivă sau defensivă. Cele două comportamente sunt strâns legate între ele. Subiectul, la fel ca ariciul, poate fi atât de temător, încât devine ostil și antipatic. Agresivitatea este așadar o formă de protecție, dar o formă prost adaptată, care dăunează socializării armonioase. Pe de altă parte, în imaginarul popular medieval, din cauza obiceiului de a aduna mâncarea pentru a o consuma singur în colțișorul său, ariciul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cultural, caracterizat de un antierou simpatic, care nu mai este în totalitate negativ, ci uneori se manifestă chiar uman, spre deosebire de eroul care este uneori incapabil să își adapteze morala, prea normativă și riguroasă, la situații concrete, ceea ce îl face relativ antipatic telespectatorului. Acest model cultural, vehiculat în filme precum Erou din întâmplare, Leon etc., a suscitat o amplă discuție asupra caracterului prejudiciabil și a posibilei influențe negative pe care o poate avea asupra publicului, în special a celui tânăr, prin faptul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
că el, poetul, e veșnic prigonit. De aici, unele cugetări sceptice, străbătute de un sentiment al zădărniciei și îmbibate de un umor cam acru, cu privire la oameni și la soartă. Veșnic nemulțumit, posac și cârcotaș, B. ar fi o figură aproape antipatică, dacă nu ar avea destul spirit să se ia și pe sine peste picior și să dea răutăților o formă cât de cât hazlie. Câteodată se folosește de maniera șansonieră a lui Béranger. Dintre satirele sale, între care câteva sugestive
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
și verifice. O vede bălăbănind din cap, dezorientată. I se face milă. — Între timp, ca să-ți fac pe plac, am să-mi pierd vremea cu personajul acela care, pe cât îți e ție de simpatic, pe atât mi-e mie de antipatic. Își încrețește nasul într-o grimasă de scârbă. — Trimite-l pe Fulcinus să vorbească cu secretarul meu. Să-i programeze o audiență. Livia ezită în continuare. Parcă ar mai zăbovi un pic. — Acum, dacă nu te superi, draga mea, aș
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au numit. Un rămas-bun destul de neplăcut. Dar servitorul de care-mi amintesc cel mai bine În acea noapte a fost portarul, Luo. El, tatăl lui și bunicul lui, toți lucraseră pentru familia mea. Tradiție sau nu, Luo era un tip antipatic căruia Îi plăcea să joace jocuri de noroc, să doarmă și să viziteze anumite ceainării, hobby-uri care-l făceau să dispară din post În mod regulat. Mama vitregă susținea și că era lipsit de respect față de ea, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe hol să se hidrateze și la întoarcere se dovedi hotărâtă a-l scoate pe acesta din starea de indiferență. Se suci și se răsuci pe scaun, apoi atacă din nou: - De ce vă uitați mereu pe geam? Dacă vă sunt antipatică, spuneți-mi! - Nu doamnă, stați liniștită, ce motiv aș avea? - Știu eu?! Dar de ce nu stați de vorbă cu mine? Ce, sunt urâtă, sau ce am? - Doamnă, mă scuzați, dar eu vreau să mă odihnesc! Evident enervată de insensibilitatea lui
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
zi i se întîmplase câte un accident care s-o oprească, și că ceea ce cetise fusese în fugă, fără de nici un sistem. Nu-mi plăcea la Irina nici ușurința cu care vorbea despre oameni, împărțind repede acel "e drăguț" sau "e antipatic" sau "e bine, vorbește franțuzește", care arătau cât de superficială și cât de egală tuturor fetelor era în judecățile ei. Uneori, câte o exclamare de a ei venea așa de pe neașteptate și în așa contradicție cu temperamentul meu, pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca: "ce drăguț", "e antipatic", "e bine, vorbește franțuzește". Eroul n-a putut ști niciodată "ce-o fi crezut Irina despre moarte", sufletul ei părîndu-i-se mai degrabă sterp... Și totuși Irina moare, căzând de pe vârful unui munte, foarte probabil intenționat. Eroul se consolează cu ideea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o cumpătată joacă - pentru că viitorul dictator a fost întotdeauna cumpătat, - nedespărțindu-se niciodată de verdeață, niciodată supărîndu-și părinții. Toate informațiile biografice pe care le avem la îndemînă vorbesc de un Oliveira Salazar copil-model, înzestrat cu acele virtuți cu atât mai antipatice cu cât sunt mai precoce: blândețe, cumpătare, fiu-model, prieten-model. Micul Oliveira, cum spun unii biografi, ascunde în buzunare pâinea care i se cuvine, ca s-o împartă sărmanilor din sat. Nu se ceartă niciodată cu ceilalți copii. Nu pierde nici o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și vorbea cu ei de la egal la egal, ba încă făcea și spirit pe socoteala lor. Acest băiat, cam de clasa a III-a, care trata așa de "obraznic" pe băieții din clasa a VII-a, mi-a fost profund antipatic. Dar ce mirat am fost când am aflat, apoi, că toți, și cel "mic", erau în aceeași clasă, a VI-a! În adevăr, Raicu Ionescu, pe lângă că era mult mai tânăr decât colegii lui, dar avea și o față mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iar ea te ascultă rece și tăioasă ca o spadă de gheață și ridică în suflet altare celuilalt. Disimularea femeii față cu bărbatul e în ordinea lucrurilor, pe când a bărbatului față cu femeia e contra naturii, e o lașitate, e antipatică. O femeie se simte măgulită când e iubită de orice bărbat, pentru care nu are dezgust. Dar numai un fat nu se simte indispus și chiar nenorocit, când e iubit de o femeie, pe care el nu o poate iubi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șervețele... la ce-i folosesc? Plânge? Strănută? Se masturbează? A fost o mică confuzie când fata de la casă a greșit și a inclus laptele și pâinea printre produsele lui. — Nu, nu, a mormăit supărat bărbatul. Mi-a aruncat o privire antipatică, a apucat micul despărțitor de metal și l-a aruncat pe bandă ca să separe lucrurile mele de ale lui. Mi-am dat seama că oamenii singuri sunt foarte prefăcuți unii cu alții. Le e frică că dacă se întâlnesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rus, Povestirile vânătorești fiind publicate un an mai târziu. Mihail Dragomirescu spunea despre această povestire că „e un fel de literatură care, după ce va trece perioada aceasta de sentimentalism țărănesc, va părea viitorimii ca cea mai falsă și cea mai antipatică“. Deși o apreciere generală, celebra frază a lui G. Călinescu ni se pare aici relevantă: „Prin natura rudimentară a omului înfățișat, literatura lui Sadoveanu ș...ț dă impresia unei mari muțenii“. În antologia Istorisiri vechi și nouă, volumul de sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Un zâmbet atât de neajutorat și nesigur. Da, zâmbetul era așa de rușinat. — Mai doriți un scotch? m-a întrebat cucoana din spatele barului - bătrâna damă cu părul cănit și glas strident. Purta un tutu de un maro închis sau caramel antipatic. Mie îmi amintea de un suspensor sau de o centură pentru hernie. Mda, făcui eu, aprinzându-mi altă țigară. Doar dacă nu vă spun eu altceva în mod special, să știți că eu fumez întruna. O vreme mi-am oblojit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi mai taxeze încă o zi hotelieră. Fan de o viață al Cadutei, omul își rezervase mult timp și pentru bătrânul Lorne. — Treizeci și cinci de ani a fost printre cei mai buni, mi-a explicat el. De asta îl și respect Antipatica mea cameră mă privea cu aerul unei mute suferințe în timp ce îmi strângeam lucrurile. Cu gândul la întâlnirea cu Martina și hotărât să duc mai departe treaba bună, începută cu două zile în urmă, am turnat în mine un litru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bun sânge pe care banii îl pot cumpăra. Continuați, fir-ar al dracului să fie, și dați-mi de data asta exact ce-mi trebuie. * Din cauza Selinei Street, tot cursul vieții mele s-a schimbat sau s-a transformat imperceptibil. Antipaticul apartament a răspuns încet prezenței feminine cu un geamăt smuls de efort. Își aranjează ținuta greoi, cu mișcări stângace, încercând să pară drăguț, atent și binevoitor. Doar arareori lasă să-i scape prin mască o privire în care tremură licărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
personaj este modul în care reușește să-i mențină în confuzie pe toți. După părerea lui G. Munteanu „Zița e cea mai inteligent odioasă apariție din teatrul comic caragialean..., însă prin felul grațios-râzgâiat cum îi tratează pe ceilalți e numai antipatic rizibilă”. Se pot găsi mai multe referințe parțiale cu privire la asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe. Pompiliu Constantinescu le consideră „trei fețe ale eternului feminin vulgar, romanțios”. Sensibilitatea și feminitatea, infirmate de Eugen Lovinescu în ceea ce le privește, le
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
televizorul? Obiectele sunt aceleași, ordinea În care sunt așezate nu s-a schimbat, eu Însumi nu am schimbat nimic În situația mea socio-profesională, proprietarul apartamentului În care mi se Întâmplă să fiu la sfârșitul emisiunii Îmi răspunde la fel de simpatic sau antipatic ca și mai Înainte, și atunci de ce gustul meu devine Îndoielnic? Trebuie să existe o legătură secretă Între gustul Îndoielnic și intensitatea iluzie. N-are, adică, nici o importanță felul iluziilor pe care ni le facem, dar atunci când Începem să credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu cred că am schimbat lumea, dar a fost o experiență personală foarte interesantă. — Nu știam că ești atât de impulsivă. Lumea spune că sunt foarte prietenoasă, dar să te ferească Dumnezeu când nu sunt. Pot să fiu chiar foarte antipatică, distantă, nu știu exact ce intră atunci în joc, probabil o naturalețe enervantă, o indiferență față de restul lumii. 77 1. Soarele antenei/postului (fr.). ȘEVALETUL ȘI BAGHETA — Poate că e felul tău de a te apăra. Oricum, ești imprevizibilă după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]