394 matches
-
vârtej și fiecare sinteză este teza seriei următoare. Dacă luăm În considerare cea mai simplă spirală, se pot distinge În ea trei etape, corespunzătoare celor ale triadei: putem numi „tetică“ mica boltă sau micul arc care inițiază Încolăcitura din centru; „antitetic“, arcul mai mare care se opune primului, În procesul de continuare a lui; și „sintetic“ arcul și mai amplu care-l continuă pe cel de-al doilea, urmându-l În același timp pe primul de-a lungul părții din afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
incluși În arcul tetic. Cei douăzeci și unu de ani de exil voluntar În Anglia, Germania și Franța (1919-1940) aparțin evident antitezei. Perioada petrecută În țara de adopție (1940-1960) alcătuiesc o sinteză - și o nouă teză. Pe moment mă interesează etapa mea antitetică și În mod deosebit viața mea În Europa continentală după ce mi-am Încheiat studiile la Cambridge În 1922. Privind Înapoi spre acei ani de exil, mă văd pe mine și alte mii de ruși, ducând o existență bizară, dar nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
avangardă la modă (expunând regele albului la șahuri), pe care creatorul problemei s-a străduit mult s-o „planteze“ (ea putând fi dejucată doar de o mică și nesemnificativă mutare a unui pion discret). După ce a trecut prin acest infern „antitetic“, persoana ce caută soluția, devenită acum ultrasofisticată, va descoperi acea simplă mutare-cheie (nebun la c2) la fel cum o persoană care umblă după potcoave de cai morți ar parcurge drumul de la Albany la New York, prin Vancouver, Eurasia și insulele Azore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Franța, unii autori au fost influențați de Ballard în anii '80, de pildă Dominique Douay cu Cinq solutions pour en finir ⁄ Cinci soluții ca să-i pui capăt (1978). S-ar mai putea crede că autorii francezi de "psihoficțiuni" trimit, chiar antitetic, la cercetările care au modificat orizontul SF-ului și imaginea pe care ne-am putea-o face despre el. Astfel, ne putem referi la universul din Narcose ⁄ Narcoză (Jacques Barberi, 1980) sau La Ville au fond de l'oeil ⁄ Orașul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
progresiste: „s-au eliberat mai multe teritorii de sub jugul turcesc”, spune în Istoria Românilor, în ediția din 1947, formulare reluată în Studii și note privind istoria României din 1952. În Istoria Republicii Populare Române din 1956 reflectă în mod antitetic evenimentele din 1812 și 1918: „Basarabia a fost smulsă din sistemul Imperiului Otoman și eliberată de sub barbarul jug turcesc. Sub influența statului rus, mai dezvoltat, a fost grăbit procesul de descompunere a feudalismului, precum și procesul de dezvoltare a sistemului capitalist
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care nu au reușit ori nu s-au implicat să aprofundeze corespunzător etica evanghelică din punct de vedere spiritual, fiind înclinați să accepte serviciul militar ca pe o ocupație bine retribuită. În acest fragment din De idolatria se reîntorc paradigmele antitetice plăcute lui Tertulian pentru a arăta în mod eficace cât de dăunătoare ar fi fost apartenența la structura militară. Asistăm la o contrapoziție dintre promisiunile de la botez (sacramentum divinum) și jurământul militar (sacramen-tum humanum), crucea (signum Christi) și însemnele militare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
disprețul faptelor meritorii, golindu-le de orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii evanghelice, care dezicea viața militară și războiul considerate repugnante și antitetice principiilor umanității, fraternității și pacifismului predicate de către aceasta. De aceiași părere erau și maniheii, cu toate că învățătura lor nu era o simplă erezie creștină, ci chiar o nouă religie. Biserica a considerat-o erezie datorită însușirii unor elemente tipic creștine, inserate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
realizării unei receptări depline a proverbului respectiv. Având În vedere numărul relativ mare al proverbelor propuse (aproape 800), am considerat necesară o prezentare ordonată a lor, după un criteriu ce grupează, pe cât posibil, diversele calități și defecte umane În perechi antitetice: de exemplu, cumpătare, moderație - lăcomie, exces; anticipare, prevedere - imprudență, precipitare; modestie - Îngâmfare, lăudăroșenie; demnitate - lașitate; sinceritate - minciună; istețime - prostie; curaj - frică; recunoștință - ingratitudine etc. Recurgerea la acest criteriu se justifică, apoi, și prin dorința de a ușura cititorului găsirea rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în interiorul somnului din somn, "poziția fiind privilegiată, prin așezarea în față, substantivul deplasând atenția de la zgomot spre calitatea lui: libertatea"117. Fiind un volum de trecere între două vârste, legătura cu primul volum este una simetrică și, în același timp, antitetică. Somnul, poate ultima mare metaforă care mai amintește de libertatea vieții, instaurând, totodată, libertatea morții, înlocuiește cadrul protector al vârstei fericitei copilării, în care poeta dansa nestingherită în ploaie, țipând și jucându-se de-a și cu viața, cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
între cele două existențe promovate de autoare, sau poate fi poemul însuși, instrumentul de configurare a unei noi realități sau de șlefuire a celei deja existente. În acest volum, aproape fiecare poem conține o pereche, sau mai multe, de termeni antitetici, alăturați, prin intermediul coordonării: soarele și noaptea, criminalii și sfinții (Nord), ceasul rău și ceasul bun, trecutul și viitorul (Orologiul), înfățișarea aproape urâtă sau, dimpotrivă, minunat de frumoasă, reflectată în oglindă, legătura între viață și moarte, întoarcerea și plecarea, mai aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
undeva în seară/ și-ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri." Poetul trebuie să uite că sufletele celor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-o primă instanță cererile pentru o participare mai mare. Se presupune adesea și că schimbările spre egalitarism au efectul de a reduce, cel puțin într-o anumită măsură, oportunitățile de liberalism, întrucât libertatea și egalitatea sunt uneori privite ca antitetice. Schimbări rapide spre o mai mare egalitate (sau spre o mai mare inegalitate) conduc adesea la proteste și tensiuni; aceasta ar putea rezulta într-un autoritarism mai puternic din partea regimului, cât și într-o îngrădire a participării. În ansamblu, determinarea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
deopotrivă filosofice, existențiale și po(i)etice, cărțile Deasupra lucrurilor, neantul (Editura Cartea Românească, București, 1990) și Mirele orb (Editura Junimea, Iași, 1995) își articulează discursul pe tiparul dublei reflectări. Și substanța, și retorica discursului glisează, în permanență, între poli antitetici. Pe de o parte, avem de-a face cu un discurs criptic, dens până la asfixiere, în orice caz, plin de referințe culturale de tot felul (de la simbolismul astrologic și creștin medieval până la ontologia începutului de secol XXI, de la misteriile eleusine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
forțelor malefice dezlănțuite împotriva a ceea ce este acceptat și trăit ca adevăr, ca dreptate sau ca sfințenie, imaginea mereu renăscută a Complotului nu poate fi înțeleasă decît ca o ilustrare, poate cea mai convingătoare, dar nu singura, a acelei concepții antitetice despre ordinea universală. "Evreul apare în istoria noastră ca adversarul nostru metafizic", va spune mai tîrziu Rosenberg... O SOCIOLOGIE A SPAIMEI "Degeaba ne îngrijorează soarta opoziției. Dacă nu mai este nimic bun, ne rămîn iezuiții. Îi suni, cum suni un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
politice. Opozițiile pe care ea le pune în evidență nu au nimic de a face cu noțiunile tradiționale de stingă și de dreapta; însăși moștenirea lăsată de Revoluția franceză poate fi evocată și dintr-o perspectivă, și din cealaltă. Componentele antitetice sînt și ele explicabile. Pe de o parte, se insistă pe autonomia individului și pe capacitățile de a decide liber asupra sa, pe acceptarea deliberată a unei societăți marcate de conflicte, de divizări, de deosebiri, pe suspiciunea persistentă față de Biserică
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
produsă de ceea ce este societatea în ansamblul ei și, de obicei, în contradicție cu aceasta, e una din cele mai vizibile consecințe ale manifestărilor imaginarului politic. (E ceea ce se poate exprima mai clar, dincolo de orice pedanterie, prin folosirea unor termeni antitetici, împrumutați de la Max Weber, aceia de Gesellschaft, adică de ansamblu al unui sistem social definit ca unitate politico-juridică, și de Gemeinschaft, adică de comunitate văzută ca loc de întîlnire, de schimb al solidarităților afective.) Prin intermediul observației sociologice, mitul politic apare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș. (Liviu Rebreanu, Ion) 1.Transcrie, din paragraful al treilea, o structură antitetică. 2.Motivează folosirea cu precădere a verbelor la timpul prezent. 3.Precizează modul de formare a structurii Pădurea-Domnească. 4.Ilustrează perspectiva narativă, pe baza fragmentelor date. 5.Comentează comparația din ultima frază. 6.Prezintă, în 4-6 rânduri, semnificația simbolică a
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
și fizică (densitate socială, corpuri în mișcare...): • În studiul său publicat în 1912 (Formele elementare ale vieții religioase), Durkheim demonstrează că diviziunea morfologică are un echivalent simbolic în diviziunea profan-sacru. Religia include și exclude obiecte și ființe în două categorii antitetice: "sacrul", puternic valorizat (prin interdicții și tabuuri), și "profanul", devalorizat pentru că este banal, comun și cotidian. În acest spirit au studiat Mauss și Hubert (Mauss, 1995) sacrificiul, înțeles ca proces de modificare a stării persoanelor, care duce la sfințire. • Sociologia
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este figura de stil ce constă în alăturarea neașteptată a două cuvinte incompatibile ca sens, pentru a crea o imagine artistică inedită (coincidentia oppositorum). Pentru că, în general, conciliază un substantiv și un adjectiv, oximoronul a fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna argintie...; Veneră, marmură caldă; dulce și fermecătoare jale etc. (M. Eminescu); Mă rog
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
patima îmbogățirii evidențiază convingerea scriitorului că literatura trebuie să aibă o finalitate educativă. Astfel, mi se pare evident faptul că deznodământul nuvelei are o accentuată dimensiune moralizatoare, fiindcă personajele care încalcă principiile morale sunt sancționate aspru în final. Deși sunt antitetice la început, relațiile dintre Ghiță și Lică devin treptat complementare, iar destinele lor se încrucișează, se împletesc, se unesc în moarte. Mai mult chiar, destinul lui Ghiță și al lui Lică demonstrează convingător tema principală a nuvelei și forța determinantă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aceasta este cunoscută conștient, compromisă din punct de vedere științific și tradusă în limbaj conceptual. Din cunoașterea falsei motivații decurge în mod necesar cunoașterea motivației juste Prima este contrariul perfect al celeilalte. Subconștientul și supraconștientul se află într-o legătură antitetică. Sentimentele subconștiente constituie motivele deformării, iar cele supraconștiente motivele formării. Dacă nu ne temem de o terminologie morală, putem spune că primele sînt opuse celorlalte așa cum răul este opusul binelui. De altfel, această terminologie morală nu își dobîndește sensul justificabil
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motivele deformării, iar cele supraconștiente motivele formării. Dacă nu ne temem de o terminologie morală, putem spune că primele sînt opuse celorlalte așa cum răul este opusul binelui. De altfel, această terminologie morală nu își dobîndește sensul justificabil decît în virtutea motivației antitetice care determină deformarea maladivă și sănătatea psihică. Ceea ce morala numește "Bine" nu este altceva decît contrariul vanității culpabile: mîndria modestă, adică încrederea calmă în propria valoare, nu pur și simplu imaginată, ci realizată, atestată de acțiunile ce decurg din motivele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rămîne în totalitatea sa legal și dinamic legat de ansamblul motivațiilor supraconștiente, cele două instanțe extraconștiente constituind, una principiul formării sănătoase, iar cealaltă principiul deformării maladive. Pentru a o distinge net de legăturile ambivalențe ale subconștientului, putem considera ca fiind "antitetică" această legătură dinamică și legală dintre supraconștientul etic și subconștient. Antiteza supraconștientă se referă la diferența dintre spaima subconștientă față de adevăr și față de bucuria supraconștientă a cunoașterii de sine, problemă esențială a vieții. Subconștientul nu este altceva decît orbirea vanitoasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
1955; Prince 1982. Vezi și NOTIFICARE PREALABILĂ, ORDINE. anticlimax. Vezi BATOS. antidonator [antidonor]. Opusul DONATORULUI. Antidonatorul este omolog cu OPOZANTUL. ¶Greimas, Courtés 1982. antierou [antihero]. Un EROU noneroic; un erou definit prin atribute negative; un PROTAGONIST ale cărui trăsături sînt antitetice față de cele asociate prin tradiție cu un erou. Bardamu în Călătorie la capătul nopții de Céline și Yossarian în Catch-22 de Heller sînt antieroi. ¶Scholes, Kellogg 1966. antidiscurs [antistory]. Vezi ANTINARAȚIUNE. ¶Chatman 1978. antinarațiune [antinarrative]. Un text (verbal sau nonverbal
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1974 [1987], 1981a. Vezi și SEM. cod simbolic [symbolic code]. CODUL sau "vocea" în funcție de care o narațiune sau o parte a ei poate dobîndi o dimensiune simbolică; codul care guvernează producerea/ receptarea înțelesului simbolic. Dată fiind o serie de termeni antitetici într-un text, prin asociații și extrapolări reglementate de codul simbolic, codurile pot fi considerate ca reprezentînd opoziții și înțelesuri mai abstracte, fundamentale și generale. ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. coda [coda]. O afirmație care arată că s-a terminat NARAȚIUNEA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]