398 matches
-
însemne fie că Dumnezeu transcende toate contradicțiile, fie că existența Răului constituie condiția prealabilă a libertății umane. Se știe unde se poate căuta preistoria unei teologii asemănătoare: în diferitele sisteme mitico-rituale de bipartiții și polarități, de alternanțe și dualități, diade antitetice și coincidentia oppositorum, sisteme care exprimă totodată ritmurile cosmice și aspectele negative ale realității, în primul rând existența Răului. Dar Zarathustra conferă o nouă semnificație religioasă și morală acestei probleme imemoriale, în câteva versuri ale textelor găâhă se găsesc germenii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiica Aglaei Tulea, sora autoritară a lui Costache Giurgiuveanu. George Călinescu Își construiește personajele și În funcție de morala lor. Astfel, unii actanți sunt dominați de moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar alții, de interese meschine (Aglae, Stănică, Aurica). Această viziune este una antitetică. Spre exemplu, inteligența lui Felix este În contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea misterioasă a Otiliei, cu urâțenia Auricăi. Un personaj realizat amplu, prin procedeul reflectării complexe, este Otilia. Și portretul ei este contradictoriu, În funcție de personajul În sufletul cui se reflectă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tatălui ei. Birică, soțul Polinei, are un moment când Îl supune unei violențe țărănești, necesare și obișnuite În viața satului, pe fiul lui Bălosu, Victor, un fel de aspirant la viața politică a vremii. Polina trebuie văzută dintr-o perspectivă antitetică rebreniană. Ea este opusul Anei din romanul „Ion” al scriitorului ardelean. În cea de a treia secvență narativă, povestitorul continuă să prezinte momente care pun În evidență imaginea lumii satului Siliștea Gumești, aflat În plin sezon agricol, secerișul și treieratul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
e un fel de mozaic de episoade, cu o relativă independență. Cele patru acte cuprind 22 de tablouri, care ar putea echivala cu niște scene mai ample. Cele două planuri centrale au la rândul lor planuri secundare Într-o organizare antitetică, În jurul cărora gravitează forțele din istorie aflate În conflict. Subiectul pune În evidență imaginea a două lumi Într-un contrast subiectiv total: - universul năvălitorilor; - universul Țării Românești și al poporului ei de țărani aflați În luptă antiotomană. La nivelul stilului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
scriitorul convoacă o serie de modele umane, masculine și feminine: poetul, regele, revoltatul demonic (revoluționarul), savantul, magul, ascetul (călugărul), iubita, mama. Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu părul blond” (Venere și Madonă). Revoltatul demonic află împăcarea în iubire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scriitorul convoacă o serie de modele umane, masculine și feminine: poetul, regele, revoltatul demonic (revoluționarul), savantul, magul, ascetul (călugărul), iubita, mama. Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu părul blond” (Venere și Madonă). Revoltatul demonic află împăcarea în iubire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-ne, în acest fel, posibilitatea de a cerceta lucrurile în ele însele"53. 3. CLASIFICAREA LIMBILOR. CRITERII GENERALE Problema tipologiei limbilor este strîns legată de cea a universaliilor lingvistice, ambele încercînd, în esență să răspundă la două întrebări în aparență antitetice: 1. Care sînt trăsăturile comune tuturor limbilor lumii, altfel spus ce au comun limbi precum basca, germană, greacă, georgiana, chineză?; 2. Care sînt trăsăturile care diferențiază limbile între ele? Problemă tipologiei, după cum bine se știe, își are originea în dezvoltarea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
actori, aș prefera ca versurile mele să fie mai degrabă strigate de către crainicul orașului.” Reacția romantismului la formalismul „artei frumoase” din clasicism nu a influențat teatrul în ceea ce privește relația text - scenă, datorită exagerărilor retorice, predilecției pentru gesturile eroico-patetice, cultului pentru tirada antitetică. Se înlocuiește astfel un formalism („cel calofil”), cu altul („al antitezelor”), încât nu se realizează un progres vizibil. După ce teatrul romantic avea să ducă la paroxism declamația, părăsind orice contact cu realitatea, urmează reacția naturalistă, care înseamnă, de fapt, chemarea
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
în sfîrșit, o dreptate mai vastă decît cea vizibilă, pe care Providența o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
refundamenteze începând cu studiul său "La creación metafórica en el lenguaje" (1952). 1.2.1. În textul respectiv, savantul începe prin a preciza că, deși definirea limbajului a fost realizată până atunci din numeroase puncte de vedere, acestea nu sunt "antitetice și ireconciliabile, [...] ci complementare și independente"194. Însă nu toate punctele de vedere respective reușesc să surprindă esența limbajului. Cu privire la această esență, lingvistul din Montevideo precizează, mai întâi, că limbajul este o "activitate umană" sau o "facultate umană"195, sintagmă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
numărul maxim de persoane sau de obiecte care își au locul în narațiune; 4. legea dualității scenice: doar două personaje pot acționa în același timp (indiferent de numărul total de personaje existente în baladă); 5. legea contrastului: personajele (situațiile) sunt antitetice; 6. personajele secundare au caracter slab, șters 7. fiul cel mai mic (fiica) iese învingător (învingătoare); are mai multe calități; este modelul; 8. legea echilibrului: personajul principal ocupă totdeauna locul privilegiat în narațiune; i se acordă cea mai mare atenție
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
estetic, o coerență și un efect de ansamblu. Desigur, ea trebuie să aibă anumite raporturi veridice cu viața, dar aceste raporturi pot fi foarte diferite : viața poate fi prezentată drept ceva înalt, măreț, sau drept ceva burlesc, sau drept ceva antitetic ; literatura este în orice caz o selecție din viață făcută ou o anumită finalitate. Pentru a stabili care este raportul dintre o anumită operă și "viață", trebuie să avem cunoștințe independente de literatură. 281 Aristotel considera că poezia (adică epopeea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
grec, și pe Carada, un alt grec, înființând o gazetă. Ce nume-i dau? Românul. Ei cari n-au fost români neam de neamul lor. Structura este dialogică, un dialog imaginar purtat fie cu cititorii, fie cu sine însuși. Construcția antitetică un grec, un alt grec/Românul, n-au fost români neam de neamul lor se realizează prin repetiție. Expresia „neam de neamul (lor)” are conotații diferite în enunțuri afirmative și în enunțuri negative. În acest caz expresia este folosită pentru
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
în sfîrșit, o dreptate mai vastă decît cea vizibilă, pe care Providența o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
progresiste: „s-au eliberat mai multe teritorii de sub jugul turcesc”, spune în Istoria Românilor, în ediția din 1947, formulare reluată în Studii și note privind istoria României din 1952. În Istoria Republicii Populare Române din 1956 reflectă în mod antitetic evenimentele din 1812 și 1918: „Basarabia a fost smulsă din sistemul Imperiului Otoman și eliberată de sub barbarul jug turcesc. Sub influența statului rus, mai dezvoltat, a fost grăbit procesul de descompunere a feudalismului, precum și procesul de dezvoltare a sistemului capitalist
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
mijloace concrete. - Metode bazate pe sinteză reprezentată de schemă. În mod obișnuit, limbajul -iind secvențial, eșalonat în timp, in-ormațiile se adaugă pe măsură ce altele se uită. Prezentarea printr-o schemă are virtutea de a permite o viziune globală asupra -enomenului. Metode antitetice. De multe ori oamenii nu sunt creativi datorită unui comportament șablonard. Acest tip de comportament, determinat de un anume conservatorism, se bazează pe răspunsuri și soluții date con-orm unor rețete, -ormule, șabloane, algoritmi care s-au dovedit e-iciente în rezolvarea
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
determinat de un anume conservatorism, se bazează pe răspunsuri și soluții date con-orm unor rețete, -ormule, șabloane, algoritmi care s-au dovedit e-iciente în rezolvarea unor probleme asemănătoare. Comportamentul șablonard, conservatorismul, conormismul constituie deci piedici, blocaje ale spiritului creativ. Metodele antitetice își propun tocmai spargerea, distrugerea acestor tipuri de comportamente, aruncarea la coș a rețetelor, a -ormulelor, a șabloanelor și a tiparelor. - Concasajul, distrugerea, s-ărâmarea vizează schimbarea unor mentalități, a unor puncte de vedere, concepții privitoare la un -enomen sau obiect
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
schimbarea unor mentalități, a unor puncte de vedere, concepții privitoare la un -enomen sau obiect, eliminarea “ochelarilor de cal”, care strâmtează orizontul. În acest scop, pot -i utilizate diverse operații, precum spargerea, distrugerea, ridiculizarea, relativizarea, disocierea, diminuarea, inversarea. - În cadrul metodelor antitetice sunt cuprinse și exerciții bazate pe întrebarea “ Ce se poate -ace cu (un anumit obiect)?” - având una din condiții: -ără a modi-ica obiectul; utilizând -orma inițială sau modi-icând-o; utilizând proprietățile sale materiale. - Antitextul sau dialectica grupurilor “-ață în -ață”. Orice
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
e calitativ deosebit". 25 Mariana Istrate, op. cit., p. 56. 26 Mircea Eliade, Jurnal, I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 552. 27 Constantin Noica, op. cit., p. 160. 28 Pentru Eugeniu Coșeriu, cele două soluții physei și thesei, departe de a fi antitetice, sunt din punct de vedere filosofic, formulări ale semanticității înseși și ale alterității, care sunt trăsăturile universale/universaliile ale limbajului: "în realitate, e același lucru, numai că văzut din punctul de vedere al semanticității, physei (limbajul spune esența lucrurilor) sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
primii în istoria gândirii care deschid o perspectivă asupra problemelor, dificultăților sau aporiilor gândirii. Ulterior, aceasta va deveni o preocupare foarte importantă a filosofilor de orientare logică, aporetica fiind chiar o cale sau metodă a gândirii, menită a cerceta problemele antitetic, prin relevarea punctelor de vedere opuse, prin dezvoltarea antinomiilor, prin întoarcerea rațiunii asupra a ceea ce pare să o blocheze, asupra limitelor sale. Metoda dogmatică se aseamănă oarecum cu aporetica, însă numai până la punctul în care aceasta începe să caute soluții
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
idee cu existență de sine stătătoare și caută să-i determine caracterele, firește fără să recurgă la experiență, pur rațional. Rezultatul a fost, spune P.P. Negulescu, "că determinările acestea au luat forme contradictorii, care au încurcat gândirea filosofică într-o "antitetică" cu atât mai penibilă cu cât, fiind naturală, era inevitabilă. Din cauza ei, în adevăr, rațiunea omenească a fost silită să facă, cu privire la Univers, afirmații care, deși se excludeau reciproc, erau totuși deopotrivă de necesare. Acelor contradicții fatale le-a dat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Din cauza ei, în adevăr, rațiunea omenească a fost silită să facă, cu privire la Univers, afirmații care, deși se excludeau reciproc, erau totuși deopotrivă de necesare. Acelor contradicții fatale le-a dat Kant numele de "antinomii""265. Angajându-se să cerceteze această antitetică a rațiunii pure, într-un demers de tip critic pe care îl numește "dialectică transcendentală", Kant își pune problema 266 care sunt antinomiile rațiunii, care sunt cauzele lor și dacă acestea sunt cu adevărat justificate. Nu voi prezenta aici sistemul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
renunța la utilizarea de categorii sau concepte 342. Altfel spus, dogmaticul nu operează cu acategorialul, ci e categorial, dar antilogic sau metalogic. În al doilea rând, dogmele nu se pot traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când dogmele se vor expresia unor realități care depășesc înțelegerea logică, chiar dacă se exprimă în concepte. În al treilea rând, "coincidența antitetică în acategorial nu cere să fie rezolvată prin ceea ce am
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când dogmele se vor expresia unor realități care depășesc înțelegerea logică, chiar dacă se exprimă în concepte. În al treilea rând, "coincidența antitetică în acategorial nu cere să fie rezolvată prin ceea ce am numit "transfigurare" a unei antinomii"343. 2.5. Blaga și gândirea dialectică Dacă pentru gânditorii "excelând de obicei în facultăți analitice", de felul eleaților, "problema filosofiei se desenează în sensul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spațiul creștinismului. Aici, marile taine religioase sunt "trăiri inexprimabile, negrăite și indescriptibile, care nu pot fi altfel îmbrăcate în cuvânt decât sub forma contradicției (...). Toată slujba bisericească, mai ales canoanele și stihirele, este impregnată de ingeniozitatea mereu clocotindă a comparațiilor antitetice și a afirmațiilor antinomice. Contradicția! Ea este totdeauna taina sufletului, taina rugăciunii și dragostei. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât mai clare sunt contradicțiile. Acolo, în Ierusalimul Ceresc, ele nu există. Însă aici contradicțiile există în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]