31,239 matches
-
palmele a mirare. Doar el te-a denunțat că vrei să-l otrăvești, nu? — A intrat în afaceri cu negroteiul, oftează nefericit Libo. — Cu Ofelus? — Da. Știu cum s-au cunoscut... — Cum? Un văr de-al lui Flaccus are niște antrepozite la Pompeii... — Undeva prin sud, nu? Un port prăpădit de nu-ți dai nici mucii pe el. — Și Vascularius? — I-a cerut la început lui Otacilius să-i împrumute două corăbii pentru a aduce ceva fildeș și textile... Trage cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tuturor cerealelor care se exportează din România pe Dunăre, aici se încarcă cărbunii necesari vapoarelor, aici chiar în timpul ernei ar veni vapoare și bastimente, spre a încărca grâne (...) s-ar stabili dar o circulație immensă a vapoarelor dacă ar exista antrepozite care să fie necontenit aprovizionate cu grâne și cărbuni, tot-o-dată iarna, s-ar putea deposita mărfurele din străinătate care vin pentru România"930. În vederea unei rapide dezvoltări economice a plășii Sulina, administratorul Ștefan Sturdza propunea oferirea de loturi de teren
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fanfara militară "marșul național, Deșteaptă-te Române!"1906. Încă de la începutul anului 1895 Grigore Manu, directorul Regiei Monopolurilor Statului, adresa parlamentului României un raport prin care afirma că, România, deținând ieșirea la Marea Neagră și gurile Dunării, era destinată să devină antrepozitul Europei Centrale 1907. La 28 aprilie 1895 Consiliul de Miniștri a adoptat o hotărâre urmată, la 19 mai același an, de referatul nr. 8 656 prin care Grigore Manu primea însărcinarea de a organiza un serviciu de navigație maritimă dependent
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ziariști, și tribunale, replică oaspetele, degustând din scrumbioară. Deci am Întâlnit fel de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având În subordinea sa o echipă alcătuită din doisprezece hamali. Mașa vru să-i atragă atenția oaspetelui că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel de fluviu, ci doar un râuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la debarcader să sosească din Olanda un transport de alcool Royal. La noi, marca aceasta de spirt are mare căutare. Toți Îl beau, de la mic la mare, cum se spune, de la opincă la vlădică. Spirtul e ieftin și bun. Din antrepozite, alcoolul se „evaporă“ pe sub mână. Așa că pe unde mergi, la orice colț de stradă, vezi vânzători ambulanți distribuind clandestin Royal Îmbuteliat În sticle obișnuite sau de plastic. Unii Îl beau așa, alții Îndoit cu apă. Eu obișnuiesc să-l diluez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gât, spuse: „Și Socrate se temea de mătura Xantipei, dar asta nu Înseamnă că filosofa mai puțin...“ De unde auzise Subotin de Socrate, n-aș putea să știu, spuse Extraterestrul, umplându-și păhărelul vârf. Un astfel de nume rostit Într-un antrepozit auzi mai rar. De altfel, spuse oaspetele, dând păhărelul peste cap, la noi Socrate e aproape un necunoscut. - Și la noi, exclamă Mașa. - Mă rog... Poate că tu n-ai auzit de el, dar dacă te Învârți În alte cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alte mâini și alte guri. Lui Ippolit prea puțin Îi păsa cine și cum mâncase din bucatele aflate acum pe masă. E posibil ca, după plecarea salahorilor, din bucatele rămase să se fi Înfruptat șoarecii și șobolanii care mișunau prin antrepozite. Poate că urmele de dinți de pe castraveciori nu erau făcute de hamali, ci de rozătoare. Totuși, dacă șobolanii s-ar fi urcat pe masă, s-ar fi atins mai Întâi de pâine și salam. Or, salamul, În afară de faptul că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu jurații și asistența, aveau impresia că au de-a face cu un nebun. Avocatul apărării Însă avea alte opinii. Auzind despre banii pe care-i aducea șobolănița, cerând În schimbul lor salam, Își aduse aminte că acum câțiva ani, la antrepozit, fusese Înregistrată o delapidare de proporții când din casieria Întreprinderii au dispărut circa zece milioane de grive. Era o sumă impresionantă. Luată la anchetă, casierița s-a sinucis, punându-și În mâncare șoricioiacă. După moartea ei, cercetătorii au scotocit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcut rost de ele? Nick se așezase și soră-sa Îi stătea pe genunchi, Îi prinsese gîtul În brațe și-și freca părul proaspăt tuns de obrazul lui. — De la Regina TÎrfelor. Și știi cum Îi zice cîrciumii? — Nu. — Hanul și antrepozitul „Regala Monedă de Zece Dolari din Aur“. — PĂi și ce făceai tu acolo? — Eram asistenta unei tîrfe. — Și ce face asistenta unei tîrfe? — O, Îi ține trena cînd merge și-i deschide ușa la trăsură și o conduce la cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
făcut rost de pastilele alea? — Evident. Mi-a zis: „Dragă, ia picăturile astea“. Iar eu i-am zis „mulțumesc“. Și atunci ea mi-a mai zis: „Trimite-i salutările mele fratelui tău morbid și spune-i să treacă neapărat pe la antrepozit cînd ajunge prin Sheboygan“. — Hai, dă-te, spuse Nick. — Nick, așa vorbesc ei la antrepozit. — Trebuie să fac de mîncare. Nu ți-e foame? — Fac eu de mîncare. — Nu, spuse Nick. Tu zi mai departe. Nu crezi c-o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-am zis „mulțumesc“. Și atunci ea mi-a mai zis: „Trimite-i salutările mele fratelui tău morbid și spune-i să treacă neapărat pe la antrepozit cînd ajunge prin Sheboygan“. — Hai, dă-te, spuse Nick. — Nick, așa vorbesc ei la antrepozit. — Trebuie să fac de mîncare. Nu ți-e foame? — Fac eu de mîncare. — Nu, spuse Nick. Tu zi mai departe. Nu crezi c-o să ne distrăm, Nickie? PĂi și-acum ne distrăm. Vrei să-ți mai povestesc ce-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca niște pneuri ― se mărea până la formarea unui dom central. Dallas se gândea că acele două antene ale literei "U" conțineau sistemele de navigație și secțiunile mașinilor, iar partea din mijloc adăpostea compartimentele de locuit, pasarela și poate chiar un antrepozit. Dar putea foarte bine să fie invers. Nava abandonată era culcată pe o rână și nu trăda nici un semn de viață sau ale unei activități oarecare. De la această distanță, apelul disperat era asurzitor, dar cei trei reduseră volumul receptoarelor. Oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Inele de metal încingeau solul, pereții, tavanul dând senzația aflării în interiorul unei cuști toracice umane. Lumina fantomatică strecurată din exterior dansa lasciv printre particulele de praf în suspensie. Dallas se uită la ofițerul său executant. ― Ce crezi? ― Nu știu. Un antrepozit, poate. Dacă n-o fi o parte dintr-un sas mult mai complicat. Da, este trebuie să fie! Tocmai am trecut printr-o ușă dublă, iar acesta este adevăratul sas. ― Cam mărișor pentru un simplu sas de decompresiune, zise Lambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sas. ― Cam mărișor pentru un simplu sas de decompresiune, zise Lambert. ― E o supoziție. Dacă locuitorii acestei astronave erau la scara navei lor, ca noi în raport cu Nostromo, un sas de această anvergură nu este o extravaganță. Dar recunosc că ideea antrepozitului are mai mult sens. Ar putea explica chiar și existența celor trei intrări. Se întoarse spre Dallas care, la câțiva pași mai departe era aplecat deasupra unei găuri negre. ― Hei, ia uitați-vă! Nu se vede fundul. ― Nava este deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Un iepuraș cu un ceas, să zicem? Era ca o undă de speranță în glasul său. ― Nu văd absolut nimic, răspunse Dallas plimbându-și lanterna. Raza era subțire, dar puternică. ― Ce este? zise Lambert aplecându-se și ea. Un alt antrepozit? ― Nu pot să mă pronunț. E foarte adânc. Pereții par netezi. Nici urmă de trepte metalice, de ascensor, de scară, sau alt mijloc de coborâre. Nu văd nici fundul. Raza n-ajunge. Pare să fie un puț de acces. Plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
văzu că presupunerea lui era atât falsă, cât și emotivă. În fața ochilor nu avea o hrubă ci, cât se putea de limpede, o altă sala a astronavei. După aspect, pereți goi și plafon înalt, se gândi că ar fi un antrepozit. Lumina lămpii scotea din negura forme bizare, aglomerate, care păreau fie părți integrante ale pereților, fie legate de ei, cine știe cum. Formele blânde și flexibile contrastau cu impresia solidă care emana din coastele osoase care întăreau coridoarele și pereții sălilor. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lanternele erau aprinse. Și cu toate acestea lumina nu ajungea să străpungă obscuritatea difuză în care era adâncită cea mai mare parte a lui Nostromo. Tuburile de neon nu serveau decât la întreținerea minimală și ocazională a acestor săli și antrepozite. De ce să consume energie pentru luminarea unei nave funcționând automat ― Nostromo făcea parte din această categorie ―, când echipajul ei petrecea atât de puțin timp în veghe? Era destulă electricitate pentru manevrele de plecare și sosire și pentru a face față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un pasaj îngust situat între două enorme lăzi și care era cufundat în beznă. Nu era nimic. Își șterse broboanele de sudoare de pe frunte care începuseră să i se prelingă pe pleoape. ― Da' unde dracu' te-ai băgat? Din fundul antrepozitului răzbătură niște răcăituri. Fură urmate de un sfios dar liniștitor mieunat. Era neîndoios un vaiet de origine felină. Brett oftă și porni într-acolo. Ripley făcu o pauză și privi detectorul cu resemnare Lumina roșie pierise demult, acul rămase nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tenace. Luat în sus de acest braț colosal, curând se legăna în aer, pierzând contactul cu solul. Jones, o zbughi afară pe sub picioarele Brett. Zburlit de frică, se fofilă printre Ripley și Parker care alergaseră auzind urletul, Dădură buzna în antrepozit fără să mai stea de gânduri și văzură picioarele lui Brett cum se zbăteau în gol. Ridicând ochii avură o ultimă viziune fugitivă a două tălpi înghițite de întuneric. Deasupra formei neputincioase și chinuite a inginerului, zăriră o siluetă vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cea mai mare șansă a noastră. (Căpitanul își privi colegii reuniți în jurul mesei.) Are cineva alta idee? Nu răspunse nimeni. ― Bun, reluă Dallas ridicându-se în picioare. După ce asamblează Parker aruncătoarele de flăcări, plecăm imediat cu toții la nivelul C, în antrepozitul în care a dispărut Brett, și de acolo pornim lupta. Parker zise sceptic: ― Creatura l-a înșfăcat pe Brett și s-a cocoțat până la canalul de aerisire. Eu nu-s maimuță să mă urc acolo după ea. O privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dar motanul auzise urletele și mieuna și zgâria pereții habitaclului său. Putea în orice moment să alerteze creatura, ceea ce Ripley nu-și dorea în nici un caz. Ajunse la nivelul B fără să dea peste nimic, strângând tare aruncătorul de flăcări. Antrepozitul de alimente se găsea exact în fața ei. Exista o mică șansă ca creatura să fi lăsat în urmă pe una din victime, fiind incapabilă sâ se miște prin conducte cu o greutate suplimentară. O mică șansă ca unul dintre colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
astupat cu un disc de metal. Aruncând din timp câte o privire împrejur, îngenunche și ridică piesa rotundă. O scară se afunda în întuneric. Coborî, progresând prin beznă, până când simți sub tălpi solul tare. Acționă lanterna. Se afla într-un antrepozit. Cercul de lumină îi dezvăluia cutiile de plastic, niște instrumente și unelte care păreau nefolosite... și de-asemenea niște oase de care atârnau zdrențe de carne. I se făcu pielea de găină când descoperi bucățile de îmbrăcăminte, urmele de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită cu hotărâre spre habitaclul de control al mașinilor. Totul funcționa normal, regulat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a cartierelor luxoase se face sub presiunea imobiliară a acestor activități care preiau rivalitățile rezidențiale dintre marile familii înstărite. La Défense, cartier al afacerilor de lux, a datorat intervenției statului posibilitatea de a se instala pe terenurile ocupate de ateliere, antrepozite, pavilioane, chiar și de cîteva loturi de maghernițe, și de a face una cu pămîntul aceste construcții lipsite de valoare. Nu mai ținem cont aici de coexistența forțată cu o municipalitate devenită comunistă din 1935, Nanterre. Astfel, la nivelul perifericului
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
acestei voințe vădite, și înscrise în planul de urbanism, de reorganizare a spațiului parizian. Chiar dacă principiul său poate fi combătut, ea are ca efect secundar recucerirea teritoriilor estice sub-utilizate, a căror înfățișare este oarecum distrusă de resturile industriale sau de antrepozitele abandonate de-a valma în zonele populare. Acest Paris care atrage este un Paris care tinde în ultimă instanță să-i excludă pe cei lipsiți de posibilități, pe locuitorii cel mai puțin solvabili. Este imposibil să îmbunătățești aspectul orașului, să
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]