1,523 matches
-
Structurarea simbolică se află la rădăcina oricărei gândiri, iar această teorie este susținută de numeroasele preocupări și studii ale lingviștilor, filosofilor, antropologilor, etnologilor, istoricilor religiilor. Henri Bergson suțtine acel continuum al conștiinței concretizat prin imaginea - amintire; gândirea nu are alt conținut decât orânduirea imaginilor; Carl Gustav Jung spunea că orice gândire se sprijină pe imagini generale, arhetipurile, “scheme sau potențialități funcționale care
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
simbolic, de a preda și învăța astfel de simboluri în mod social și de a transforma lumea (și pe noi înșine) pe baza acestor simboluri. Antropologia a debutat ca știință a istoriei. Inspirată de triumful metodei științifice în științele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau că fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi și principii care pot fi descoperite. Această convingere, existentă încă înainte ca științele sociale să-și formeze teorii și metode, era dublată de viziunea iluministă a umanității - concomitent
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]
-
și folclorului național, considerat a fi exprimat de grupuri sociale "privilegiate" (precum țăranii), care moștenesc trăsături culturale arhaice și astfel descriu forme culturale "autentice". Prima accepțiune se datorează "Școlii franceze" de etnologie și antropologie și este legată de cercetările etnologilor/antropologilor francezi asupra culturilor coloniale; cea de a doua, "Școlii germane" și este legată de studierea poporului și culturii naționale germane (Völkerkunde). În România și țările estice a predominat și predomină a doua accepțiune a termenului, pentru prima accepțiune fiind folosit
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
legată de studierea poporului și culturii naționale germane (Völkerkunde). În România și țările estice a predominat și predomină a doua accepțiune a termenului, pentru prima accepțiune fiind folosit din ce în ce mai mult termenul de antropologie culturală. În lucrarea sa "Antropologia structurală" (1959), antropologul francez Claude Levi-Strauss, propune o clasificare care depașește această separare între două științe, vorbind despre "trei etape ale unei aceleiași discipline": Etnografia "corespunde primelor stadii ale cercetării: observație și descriere, muncă de teren; o monografie referitoare la un grup destul de
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
sau supusă unei metodologii calitative a cercetărilor din): sociologie, cultural studies, politologie, pedagogie, mass-media și comunicare, studii asupra dezvoltării sau relațiilor de putere (din școli, spitale, închisori etc.), respectiv înspre (b) dimensiunea reflexiv-critică a antropologiei (punând accent pe faptul că antropologul reflectează asupra ceea ce face tocmai în postura sa de etnograf). În spațiul științific românesc aceste accepțiuni ale etnografiei nu sunt curente, metodologia etnologică fiind mult mai mult asociată cu o "perspectiva folclorică", și în cele din urmă cu o viziune
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
păstrat de-a lungul timpului, au trebuit să le metamorfozeze, pentru a putea supraviețui și a adopta islamul ca religie, tot așa cum semenii lor, luați sclavi și transportați în America, au adoptat creștinismul. În timpul perioadei coloniale, mai mulți cercetători și antropologi au încercat să înțeleagă și să clasifice sistemul religios din Maghreb. Astfel,începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Gnaoua/Gnawa sunt identificați ca fiind o confrerie religioasă populară ale cărei practici terapeutice provine din moștenirea cultelor animiste subsahariene importate
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
(n. 18 septembrie 1948, București) este etnolog, antropolog, istoric al religiilor și al mentalităților. Este membru fondator și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române și membru în Consiliul științific al Institutului. Este de asemenea profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea din București, fiind
Andrei Oișteanu () [Corola-website/Science/298972_a_300301]
-
de cooperare. Am constatat că la toate evenimentele organizate la The Ark au invitați de o anumită categorie socială, care este ușor de remarcat prin autoturismele de lux care sunt parcate în dreptul imobilelor noastre. În schimb, am auzit de la un antropolog care a venit în zona că „uite ce zice Doru Frollu, se laudă cu ce lucrează el cu comunitatea”. Și mi-a zis că prima dată când a venit aici, l-a întrebat: „Dar cum sunt oamenii de aici?”. Și
Evacuați, artiști și agenți ai gentrificării: Proiectele din Rahova-Uranus / Interviu cu Cristina Eremia () [Corola-website/Science/295760_a_297089]
-
prin galaxie, oferindu-și serviciile lumilor cu probleme de mediu și, uneori, impunând propriile soluții. Cartea cuprinde un prolog și șapte povestiri, acestea fiind: Povestea începe în momentul în care patru persoane cer permisiunea să se îmbarce: Celise Waan - un antropolog, Jefri Lion - un soldat în rezervă, Annitas - o ființă pe jumătate robot și Kaj Nevis - conducătorul expediției. Ei o angajează pe mercenara Rica Dawnstar ca bodyguard și apelează la serviciile lui Haviland Tuf, un comerciant fără un succes deosebit. Destinația
Peregrinările lui Tuf () [Corola-website/Science/321683_a_323012]
-
pe cel politic. Lungul șir de execuții ale ereticilor și lista nesfârșită de cărți ale filozofilor arabi arse în piața publică, a provocat lent dar inexorabil declinul final. Alți specialiști, mai direcți în exprimarea tezelor lor, cum este de ex. antropologul francez de origine algeriană Malek Chabel, spune că "mediul cultural și istoric în care trăiesc populațiile arabe, persane și turcești, și în general cele musulmane, este principala frână împotriva renașterii civilizației islamului; acest mediu este strivit de tradiția înrobitoare a
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
Modernități, București, 2001; Poezii, Drobeta -Turnu Severin, 2002; Spectacolul literaturii, București, 2003. Repere bibliografice: Ruxandra Ivăncescu, Poezia ca eternă sărbătoare, VTRA, 2001, 4-5; Valeriu Filimon, Hierofanie arhetipală, L, 2001, 21-23; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 295-296; Maria-Ana Tupan, Un antropolog al modernității, LCF, 2002, 13; Otilia Hedeșan, Antropologia ca fascinație, O, 2002, 19; Horia Gârbea, Secolul religios și hiero-fantele, LCF, 2002, 23; Ion Pop, Scormonind prin sensurile modernității, „Piața literară”, 2002, 16; Gheorghe Grigurcu, Barocul damnării, RL, 2002, 37; Marius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
că Aristotel îl definea drept înlănțuire a evenimentelor sau a faptelor, considerându-l mai mult sau mai puțin sinonim cu compoziția prin intermediul căreia se realizează unificarea într-o intrigă lineară și într-o succesiune temporală. Frye, înclinând balanța către argumentele antropologilor, considera că scopul mimesis-ului ar fi fost, înainte de toate, acela de a stabili relații între fapte care - în absența coerenței imprimate de mythos - ar fi putut părea pur și simplu aleatorii. Într-un cuvânt, principala intenție a mimesis-ului ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
1936 Robert Redfield, Ralph Linton și Melville Herskovits Într-un celebru Memorandum publicat În revista American Anthropologist (vol. 38, pp. 140-152), termenul de aculturație ă printre primii care l-au folosit s-a numărat șiJohn Powell ă provine din vocabularul antropologilor nord-americani de la sfârșitul veacului al XIX-lea. Popularizat de școala culturalistă, el desemnează În același timp, În grade sau modalități specifice (de natură formală sau materială), mecanismele de Învățare și de socializare, integrarea unui individ Într-un mediu care Îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sistematică a sancțiunii judiciare. Într-adevăr, la sfârșitul anilor ’40, UNESCO adopta „un program de difuzare de date științifice menite a face să dispară ceea ce numim prin convenție prejudecăți rasiale” (UNESCO, 1960, p. 534; text din 1948). Savanții, biologi și antropologi, la solicitarea UNESCO, căutau argumente pentru a denunța „un mit absurd ș...ț, rasismul” (UNESCO, 1950; Taguieff, 1995, p. 340). Nucleul acestui „mit” era reprezentat, după cum considerau În unanimitate oamenii de știință, de „dogma inegalității raselor” (UNESCO, 1960, p. 533
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
tip de organizare. ν Să zăbovim o clipă asupra caracterului sistematic al unui astfel de regim. Este o eroare gravă să pierdem din vedere acest aspect, pentru că ar Însemna să ignorăm natura specifică a cazului Indiei. Astfel, anumiți sociologi și antropologi americani aparținând curentului pe care principalul lor oponent, Oliver Cox, l-a numit the Caste School of Race Relations (Cox, 1948), cum sunt Alfred Kroeber și William Lloyd Warner, au propus o abordare a problemelor legate de barierele rasiale În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de a-ți pune ulterior În discuție valorile și cultura proprii, pentru că exotismul este și o noțiune relativă, reflexivă, reciprocă. Dorul de ducă „Urăsc călătoriile și exploratorii”, scria Claude Lévi-Strauss la Începutul volumului său Tropice triste (Lévi-Strauss, 1955, p. 13). Antropologul dorea ca prin această lucrare să reînnoiască genul călătoriei filosofice, pentru care literatura, din secolul al XVI-lea până la mijlocul celui de-al XIX-lea, ne-a lăsat bogate mărturii. Cu totul alta este poziția poetului Lamartine, care, În al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
toate se trezeau la viață, la fel de proaspete, la fel de dornice să trăiască precum În prima zi a creației” (Dumas, 1989, pp. 26-28). Regăsim, la Dumas, Încântarea celor ce descoperă lumi noi. Unii autori pot fi considerați veritabili predecesori ai etnologilor sau antropologilor moderni (care au descoperit În scrierile celor dintâi prețioase surse istorice apte să le alimenteze studiile). Astfel, prin intermediul textelor transmise, apar ă cu elanul și prospețimea descoperirii ă noi orizonturi: ă diversitatea mediilor, a peisajelor și a activităților umane; ă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În ciuda infinitei lor varietăți, societățile pot fi Împărțite În două mari tipuri clar definite: pe de o parte, societățile apolinice, umaniste și măsurate, iar pe de altă parte, societățile dionisiace, excesive și depresive. Pe lângă interviurile clinice realizate În comun de antropologi și de profesioniști ai psihologiei, analizele viselor ( În spiritul lui Freud), dar și relatarea vieților și observația participativă, Abram Kardiner (1891-1981), psihiatru, a introdus utilizarea de teste proiective (projective tests). Menite să distingă trăsăturile majore ale caracterului și personalității (testul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Sorbona, au aplicat unor populații școlare, dar și din afara școlii diferite teste psihologice, printre care așa-numitul progressive matrices test1, testul lui Penrose și Raven, testul analitic de inteligență al lui Meili și testul lui Binois. Câțiva ani mai târziu, antropologul american Laurence Wylie (Wylie, 1968, pp. 1-10) avea să ia ca referință aceeași școală și să-și Înscrie lucrarea monografică pe care a consacrat-o unui sat din Vaucluse În continuitatea celei a lui Bernot și Blancard, În scopul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
tehnice și facultăților minții, cât și exercițiului fizic, biologiei și științelor umane. În 1952, Kroeber și Kluckhohn, limitându-se la Întrebuințările britanice, identificaseră deja peste o sută șaizeci de definiții. În Primitive Culture, lucrare publicată În 1871, Edward Tylor, În numele antropologilor epocii sale, vorbea despre „un tot complex, care include cunoașterea, credința, arta, morala, legea, cutuma și toate celelalte aptitudini și obiceiuri dobândite de om În calitatea sa de membru al societății”. Erau luate În considerare, dintr-o perspectivă descriptivă, toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
apoi ale formei adjectivale „intercultural” și ale substantivului care Îi este asociat câți creatori sau cercetători. Din punct de vedere strict științific și ținând seama de lucrările americane din anii ’50, s-au numărat deja peste trei sute numai În scrierile antropologilor. Așa cum sugera Melville Herskovits, am putea porni de la definiția lui Edward Tylor: „Un tot complex, care include cunoștințele, credințele, arta, morala, legile, cutumele și toate celelalte dispoziții și deprinderi dobândite de către om ca membru al unei societăți” (Herskovits, 1967, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
culturilor, o valorizăm de fapt, prin prezentarea pe care i-o facem, pe a noastră, În așa măsură Încât, În anumite momente (de exemplu, la sfârșitul secolului al XIX-lea), o considerăm singura care Întruchipează „civilizația”. Procedeul este numit de antropologul Louis Dumont „principiul Înglobării contrariului” (Dumont, 1983). Specialist În societățile indiene (structurate conform unei ordini ierarhice, cea a castelor), Dumont consideră că societatea modernă, deși afișează egalitatea ca noul principiu de referință al organizării sale interne, a trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Între literatură și cultura antropologică, constatam că și una, și cealaltă ne pot oferi o percepție specifică asupra lumii, a oamenilor și a riturilor lor, rod al modului particular de a vedea al autorului, oricare ar fi acesta, scriitor sau antropolog. Propuneam așadar ca, În orele de limbi străine, să se confrunte texte literare cu texte neliterare provenind din studii sociologice sau etnologice și să se supună ambele tipuri de texte unei lecturi critice. Obiectivul pe care Îl urmăream era favorizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să se alinieze la comportamentul gazdelor, practicile lor prealabile având voie să subziste, dacă era cazul, ca trăsături exotice, la marginea vieții obișnuite a alohtonilor. Vom remarca faptul că termenul „cultură” se Înțelege aici În sensul pasiv, popularizat de anumiți antropologi, de „modalități de gândire, de comportare și de acțiune” care pot fi distinse și descrise la o populație, considerată adesea primitivă, studiată de acești cercetători. Sub egida noului imperativ de integrare, nou-veniților nu li se mai cere să-și trimită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o configurație unică. Trebuie să insistăm aici asupra rolului de precursor al lui Franz Boas, cercetător și profesor la Universitatea Columbia (titular În 1899 al primei catedre de antropologie create În Statele Unite), care Îi va forma pe cei mai buni antropologi americani: În afară de Ruth Benedict, pe care am citat-o deja: Margaret Mead, Robert Lowie, Alfred Kroeber etc. Observațiile pe teren ale lui Boas se concentrează, În principal, asupra popoarelor de pe coasta nord-vestică a Americii (Kwakiutl, Haida, Tlingit etc.). Numele său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]