514 matches
-
este sâmburul". Despre "ediția Eminescu a Muzeului Literaturii Române" (coordonată de Dan Condeescu), un citat este revelator asupra mâhnirii autorizate a lui N. Georgescu: Este mai întâi vorba de o arhitectură de adevărat labrirint; sub instanța cronologiei lineare se ascund antume, postume, versiuni, variante, replici de teatru, poeme ample, simple catrene, unele după Perpessicius, altele după Murărașu, unele cu îndreptări după manuscrise, altele cu greșeli scăpate la revizuiri; este un mic babilon poetico-lingvistic, dacă amintim și normele diferite de transcriere și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Poetica obiectelor. Poezia epică. Action Poetry. Între tragic și hilarotragedie. Între noia (plictis) și paranoia. Poezia tehnologică. Experimentalismul poetic ș.a.m.d. Urmează la fel de celebra carte Palimpseste (1979, reeditată în 2007) și eseul dedicat picturii lui "Lorrain" (1983). Ultima carte antumă este "Cercul lui Hermes" (1998). Dintre cărțile traduse de C. M. I. amintim doar "Opera aperta" (1969) a recent octogenarului Umberto Eco și "Diseminarea" (1997) lui Derrida. Se pare că eruditul autor bucureștean, estetul expert în cam toate artele (muzică, pictură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cercetat același poem din mai multe perspective. Mai întâi a făcut o descriere a operei, apoi a alcătuit un rezumat care concentrează elementele creației și stabilește o ierarhie a semnificațiilor. Imaginea lui Eminescu se întregește după o examinare atât a antumelor, cât și a postumelor. Structura cărții: Descrierea operei, Cultura, Eminescu în timp și spațiu, Filozofia teoretică, Filozofia practică, Teme romantice, Cadrul psihic, Cadrul fizic, Tehnica interioară, Tehnica exterioară. Analizând meticulos textele, G. Călinescu a scris pagini memorabile, cu amănunte și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Eminescu a valorificat mai multe teme și motive tipic romantice: geneza, visul, stingerea, iubirea, borealismul, neptunismul, dar și serafismul (starea de grație a spiritului eminescian), sublimarea naturii, viziunile edenice, religia sexuală, somnolența estatică. În Tehnica interioară judecă în special poeziile antume, iar în Tehnica exterioară analizează versul sub aspect formal. ROMANELE LUI G. CĂLINESCU Romanul Cartea nunții e un roman liric, la modul grec, luând ca model Daphnis și Chloe de Langos. Romanul e mai mult un exercițiu linear, abstract, fără
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
petrec un sfert de veac în medii înțesate de "femmes savantes" iar la vârsta de douăzeci de ani aș fi fost suspicios față de zâmbetul lui Luca Pițu. Din (ne)fericire pentru relațiile noastre, nu eram la curent cu paginile Documentelor antume ale "grupului de la Iași" remani(er)ate până au ajuns la a treia ediție (Opera Magna, Iași, 2012): "organele" nu erau incluse în programul de protocronizare și diseminare Internet(Nică). Memoria vizuală mi-a fost stimulată recent, scanând, pentru uz
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pe nume sau nu poți scoate documentele la vedere). Colecția de narațiuni caracteriale și caracterizante transmise (oral sau scris) superVizorilor din poliția însărcinată cu nebuloase răspunderi în lumea cărturarilor (pretextul fiind "protecția informativă" a patriei) publicată sub titlul de Documente antume ale "grupului din Iași ridică doar un colț din vălul care a protejat acea lume (fascinantă și eternă) și "ochiul (plătit din ban) public", a cărui eficiență este o problemă a istoricilor, nu a ziariștilor și nici a celor care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
încercărilor literare ale unor scriptori semnând cu diverse "noms de plume". Nu a fost indiferent nici la talentele de trans-scriptor ale culegătorilor de opinii avizate din centrul de studiere a comportamentului universitar și literar. Așa se face că volumul Documentele antume ale "Grupului de la Iași" conceput inițial ca text informativ și educativ ajunge la o a treia ediție în momentul eliberării lui Luca Pițu din servajul academic, adăugirile de text și "înzestrarea cu ilustrațiuni" ducând la plagiat în sensul etimolog al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sau imobil, al unui contract, al unei tutele etc. ♦ pl. -ori, oare. /aparține + -ător. 17 Poate să pară oximoronică alăturarea dar ne-am inspirat din lingvistică, mai precis din gramatica generativă. 18 Vom introduce sub acest indicativ referințele la Documentele antume ale "Grupului de la Iași", ediția a treia, Editura Opera Magna, 2012. 19 Pentru orice amator de diferențieri de gen, s-ar putea sublinia o componentă virilă în tipul de analiză dar interpretarea e pur speculativă (cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vizionar obișnuit). În fapt, este cât se poate de evident, în timpul lecturii propriu-zise a poemelor în proză, că între cele două părți ale cărții, Moarte și renaștere, respectiv Supraviețuire (secvențe ce reproduc singurele volume alcătuite de autorul însuși, dar nepublicate antum), nu există diferențe vizibile, de ton, de construcție sau de atmosferă. De la un capăt la altul, aceleași sonuri, aceleași principii structurale ordonează textele, după cum același decor sumbru, aceeași figurație expresionistă umplu paginile, contorsionate într-un teribil spectacol al spasmelor fiziologice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
s-a bucurat profesorul de limbă și literatură română care a schimbat, voluntar, Iașii pe Răducăneni), Nicolae Manea merita, ce-i drept, cu prisosință un asemenea gest recuperator. Un gest prin care i se face în sfârșit dreptate poetului, publicat antum doar în paginile unor reviste ieșene, cu poeme răzlețe sau scurte grupaje de versuri. În fapt, exceptând ultima ei parte (constând în miniportrete realizate de prietenii sau colaboratorii mai apropiați, ce aduc în prim-planul reflecției omul și cadrul didactic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
conștiința înzestrării cu un har care condamnă la solitudine, iată unele dintre trăsăturile sau atitudinile obsesive ale creatorului marca Ioanid Romanescu, așa cum va apărea el configurat de-a lungul unei creații parcă inepuizabile, dacă luăm în calcul cel puțin volumele antume ale "marelui visător" ieșean, de la Presiunea luminii (Editura Tineretului, București, 1968) și până la Paradisul (Editura Eminescu, București, 1996). Din niciunul dintre ele nu lipsesc temele complementare ale pierderii și regăsirii, ale fragilității și forței, ale umilinței și superbiei creatorului, un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței, curtoaziei/ noi niciodată nu le vom cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ambele impregnate cu un leopardism rafinat ce ajungea la el mai cu seamă prin intermediul lui Pascoli. Dacă influența lui D'Annunzio se pierde după anii adolescenței, cea pascoliană, mai profundă, va da mai tarziu roade în poeziile primelor volume publicate antum și în traducerile din versurile grecilor antici. Însă în acei ani de prime contacte cu arta versului, D'Annunzio i-a apărut lui Quasimodo că un model de urmat. Admirația pentru Profet, reflectată în primele încercări publicate în volumul Săruta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
analizată în spațiul operei Sărmanul Dionis, fără să depășim granițele textului. Se obțin serii intratextuale, constelații intratextuale, dintre care unele vor fi confirmate în următoarele categorii intratextuale, altele nu. Am spus nuvelei operă pentru că este un text care a văzut antum lumina tiparului. Ca și Cezara sau La aniversară. [Archaeus] și toate celelalte sunt texte, în virtutea opoziției creionate de Roland Barthes între operă și text. Aici atingem un punct metodologic esențial cercetării noastre. În termenii criticii genetice, se impune o linie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
citim ca pe o trans-scriere a blocului temporal. 3.4. Eminescu și literatura engleză G.Călinescu a analizat în detaliu relația dintre poetul nostru național și Shakespeare. Zoe Dumitrescu Bușulenga remarcă "fervoarea neascunsă" față de poetul elizabetan, explicită în poemul eminescian antum Cărțile : "Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,/ M-ai învățat ca lumea s-o citesc," (2000, 227). Contactul tânărului însoțitor al trupei de teatru a lui Pascaly în Ardeal cu Shakespeare este probat de traducerea Artei reprezentării dramatice semnate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întuneric (s.a.). Faptul de ordin statistic reflectă o componentă din plan semantic: drama confruntării lumină-întuneric (Irimia: 2012, 197). Dacă reputatul eminescolog și specialist în stilistică urmărea în poezie jocul umbrei, între lumină și întuneric, sugestii furnizate de statistică pentru proza antumă (și plecând de la adjectivul de proveniență participială afumați), propunem ca hotare ale parcursului nostru neculorile. Frecvența lor absolută (numărul de apariții în text) în operele epice publicate oferă un raport favorabil pentru alb: alb/negru 79/55. Diferența dintre frecvențele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la 34, ceea ce deja induce oarecare tensiune. Albul pare să domine, deși nu detașat; totuși, se pot identifica în discursul prozastic unități lexico-semantice care potențează nu atât întunecarea, cât lipsa de limpezime (afumat, obscur). Datorită Dicționarului Poetic Eminescian. Concordanțele prozei antume, identificăm termeni pe care i-am numi prezențe lexicale exclusive, a căror cartografiere duce la imaginea nodurilor semantice din țesătura textului (dacă ne putem permite pleonasmul). Este vorba despre cuvinte care apar exclusiv în unul din cele patru texte supuse
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
etimologicul punct de plecare comun: alta,-um,-us. Adâncimea înălțimilor este transferată, gradual, spiritului. De la adâncimea spiritului, nu mai este decât un pas până la adâncimea (citește înălțimea) altei dimensiuni, paradisiace. Fig. I Familia lexicală a cuvântului adânc. Prezența în proza antumă (S5d) [Nourii] îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat...până ce [soarele] se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt (s.n.), zugrăvindu-și în aerul albastru (s.n.) mărginile lui tivite cu roșață (Eminescu: 2011, II
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2011, II, 44). (S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită (Eminescu: 2011, II, 46). Fig. II Familia lexicală a cuvântului înalt. Prezența în proza antumă Subscriem raportului antitetic pe care Ioana Em Petrescu îl stabilește între culorile roșu și albastru. Cu anumite precizări, care își propun să îmbogățească spectrul de nuanțe ale culorii lui alta,-um,-us. Albastru descrie seninul edenic. El liniștește, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
său geniu infernal (Eminescu: 2011, II, 78). Studiul asupra intratextualității prozastice din Sărmanul Dionis ne-a prilejuit constatarea că cifra ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent pe aventura timpului, în care s-au angajat Dan-Dionis și Maria. Așa cum [Archaeus] trădează o predilecție pentru reminiscență, nuvela Cezara pare că nu vrea să pună în lumină componenta idilică a subiectului, ci pe aceea artistică. Urmărind frecvența
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
secționării intratextului pentru a vizualiza genotextul, "nivelul în care textul este gândit, transformat, produs, generat" vs fenotext, "adică nivelul textului realizat"25. Hipertextul va fi extras din nuvela Sărmanul Dionis. Eludăm criteriul cronologic și optăm pentru una din operele publicate antum. Considerăm relevant faptul că Mihai Eminescu a ales să publice anumite opere și a lăsat în manuscris altele. Sărmanul Dionis și Cezara sunt ca să ne exprimăm astfel platforme-program disimulate epic. Ele nu constituie operă eminesciană, in nuce, adică nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminesciene. Nu se întâmplă ca un text din corpusul supus analizei să remonteze întreg scenariul dintr-o altă nuvelă. Nici măcar în variantele rămase în manuscris nu vom găsi variațiuni ale întregii poveștii din operă. Sunt cel mult variante parțiale. Proza, antumă și postumă, gravitează în jurul anumitor nuclee intratextuale care țin de detaliu, ceea ce a inspirat abordări critice în termeni de fractalii. Este incontestabilă fascinația lui Eminescu față de umbră nici lumină, nici întuneric, ci focalizarea unei prezențe în mișcare. Amănuntul (privit prin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2.2. Intratextualitatea "pe verticală": filiația intratextuală sau autogenerarea Sub aspect metodologic, trebuie menționat faptul că prezenta cercetare alege ca punct de plecare varianta finală care ar fi putut fi publicată sau textul publicat (în cazul nuvelelor care au văzut antum lumina tiparului: Sărmanul Dionis, La aniversară și Cezara) ceea ce Pierre-Marc de Biasi denumea avantext, diferențiind de text pentru a parcurge apoi textul din manuscris (în termenii lui D. Vatamaniuc versiuni, variante, texte aferente, exerciții), continuând drumul înapoi cu manuscrisul în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Casa Editorială Demiurg. 2002 GRADUS Les procédés littéraires (Dictionnaire) Bernard DUPRIEZ Éditions 10/18 Département d'Univers Poche. [1984] 2003 Dictionnaire de critique littéraire Joëlle GARDES-TAMINE Marie-Claude HUBERT Paris : Armand Colin Éditeur. [1993] 2004 Dicționarul limbajului poetic eminescian. Concordanțele prozei antume Coordonator Iași : Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Colecția "Dicționarele Editurii Universității", Seria "Lexikon". 2009 Dictionnaire de poétique Michèle AQUIEN Paris : Librairie Générale Française, Collection "Le Livre de Poche". [1993] 2010 Le Petit Robert Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în opera publicată și în variantă, vezi infra, figura disponibilă în capitolul referitor la intratextualitatea transprozastică obținută prin filiație, pentru Sărmanul Dionis. Cercul de structură s-a conturat pornind de la datele obținute prin utilizarea Dicționarului limbajului poetic eminescian. Concordanțele prozei antume (coord. D. Irimia). 17 Același fenomen de analiză reciprocă a funcționării se petrece și pe parcursul descâlcirii painjinișului ilizibil în linii coerente, directoare. Dezordinea a atins apogeul, motiv pentru care se simte nevoia unei întâmplări drastice, care să proiecteze, fie și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]