1,654 matches
-
modul constant de acțiune. Reușiți fără dificultate să comunicați celor din jur ceea ce vă deranjează fără a acumula tensiune în plan psihic. C. Tipul agitat - grad mare de agitație emoțională și probabilitate mare de acțiune. Deși vă comportați asertiv, sunteți anxios sau tensionat emoțional. Dacă această agitație emoțională apare, mai ales, sub forma mâniei sau supărării, devine indicator pentru un comportament cu note agresive. Vă comportați predominant neasertiv pentru că nu reușiți să faceți față emoțiilor și să vă reduceți gradul de
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
și dorințele, culpabilizându-se atunci când încearcă să ceară ceva. Dacă subiectul va transmite celorlalți nesiguranța sa în legătură cu dreptul de a cere ceva, aceștia din urma vor avea tendința să-i desconsidere solicitarea. Tipuri de comportamente non-asertive 1. persoanele înclinate spre tulburări anxioase și fobii se comportă non-asertiv, formându-și o imagine de sine de persoane amabile în orice situație, gata să le facă tuturor pe plac și se tem să-și exprime în mod deschis solicitările pentru a nu strica relația cu
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
tulburărilor depresive este important tratamentul eficace, adică , mai Întâi de toate, prescrirea dozelor suficiente de antidepresive. Simptomatologia depresivă necesită atenție sporită a măsurilor de prim ajutor În cadrul psihiatriei de urgență prin rată crescută de suicid. Subiecții cu durere morală, agitație anxioasă, cu idei delirante de culpă, indemnitate, incurabilitate și negație, cu semne de cooperare redusă, izolare socială, insomnie, anorexie și pierdere În greutate sunt predispuși la autodistrugere. Majoritatea suicidelor au loc În perioada de refacere după o tulburare depresivă la pacienții
RISCUL SUICIDAR SI DEPRESIILE REFRACTARE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1472]
-
Primele referiri la anxietate și frică se găsesc În scrierile anticilor greci, fără a fi Însă recunoscute direct ca tulburări mentale În care anxietatea să reprezinte trăsătura dominantă. Astfel Hipocrate a descris simptome de natură anxioasă, dar În cadrul melancoliei și isteriei. Filosofii Platon și Aristotel, cu toate că nu au fost preocupați de anxietatea existențială, au descris unele fenomene anxioase În termeni de frici incidentale și specifice, corelate cu anumiți stimuli. Observațiile asupra variațiilor În intensitate și durată
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
direct ca tulburări mentale În care anxietatea să reprezinte trăsătura dominantă. Astfel Hipocrate a descris simptome de natură anxioasă, dar În cadrul melancoliei și isteriei. Filosofii Platon și Aristotel, cu toate că nu au fost preocupați de anxietatea existențială, au descris unele fenomene anxioase În termeni de frici incidentale și specifice, corelate cu anumiți stimuli. Observațiile asupra variațiilor În intensitate și durată a trăirilor subiective anxioase, aspecte care au o valoare discriminatorie În actuala conceptualizare a tulburărilor anxioase se regăsesc de asemenea În antichitate
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
și isteriei. Filosofii Platon și Aristotel, cu toate că nu au fost preocupați de anxietatea existențială, au descris unele fenomene anxioase În termeni de frici incidentale și specifice, corelate cu anumiți stimuli. Observațiile asupra variațiilor În intensitate și durată a trăirilor subiective anxioase, aspecte care au o valoare discriminatorie În actuala conceptualizare a tulburărilor anxioase se regăsesc de asemenea În antichitate. Cicero diferențiază “angorul” de “anxietas”, prima fiind considerată o stare tranzitorie, cu debut brusc, iar cea de a doua o stare mai
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
anxietatea existențială, au descris unele fenomene anxioase În termeni de frici incidentale și specifice, corelate cu anumiți stimuli. Observațiile asupra variațiilor În intensitate și durată a trăirilor subiective anxioase, aspecte care au o valoare discriminatorie În actuala conceptualizare a tulburărilor anxioase se regăsesc de asemenea În antichitate. Cicero diferențiază “angorul” de “anxietas”, prima fiind considerată o stare tranzitorie, cu debut brusc, iar cea de a doua o stare mai puțin severă dar persistentă. Prima Încercare de a oferi o interpretare și
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
În antichitate. Cicero diferențiază “angorul” de “anxietas”, prima fiind considerată o stare tranzitorie, cu debut brusc, iar cea de a doua o stare mai puțin severă dar persistentă. Prima Încercare de a oferi o interpretare și clasificare comprehensibilă a tulburărilor anxioase a fost realizată de Sigmund Freud. De la primele lucrări de psihanaliză și până la sfârșitul vieții, Freud a fost preocupat preferențial de anxietate, pe care o considera un efect, construct psihologic central al modelului psihanalizei, al conflictului intrapsihic și simptom al
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
actuale a plasat nevroza de angoasă, neurastenia și mai târziu hipocondria, iar În cel al psihonevrozelor: isteria de conversie, nevroza obsesivă, isteria de angoasă sau cum a definit-o mai târziu, nevroza fobică. În cadrul nevrozei de angoasă sau a nevrozei anxioase Freud a descris două forme: forma acută (cuprinzând tulburarea de panică actuală) și forma cronică sau anxietatea liber flotantă adică anxietatea generalizată. Termenul de “anxietate” derivă din latinescul “anxietas” și se definește ca stare de neliniște, mai mult sau mai
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
mai Întâi ca o stare de indispoziție asociată cu un discomfort fizic mai mult sau mai puțin marcat. Caracterul penibil al stării se explică prin faptul că nu are Întotdeauna o justificare, este ceea ce a fost numit “ teamă fără reprezentare”. Anxiosul recunoaște că nu-și Înțelege starea iar declanșatorul acesteia este de cele mai multe ori ipotetic și general: eșec, despărțire, moarte, etc. Starea de anxietate reclamă nevoia de securitate; anxiosul are nevoie să fie contrazis și asigurat că pericolul iminent perceput subiectiv
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
are Întotdeauna o justificare, este ceea ce a fost numit “ teamă fără reprezentare”. Anxiosul recunoaște că nu-și Înțelege starea iar declanșatorul acesteia este de cele mai multe ori ipotetic și general: eșec, despărțire, moarte, etc. Starea de anxietate reclamă nevoia de securitate; anxiosul are nevoie să fie contrazis și asigurat că pericolul iminent perceput subiectiv nu este real. Într-o altă etapă, anxiosul devine autoagresiv, deși nu conștientizează acest lucru, prin modalitățile de răspuns la stimuli exteriori se Îndepărtează din ce În ce mai mult de cei
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
declanșatorul acesteia este de cele mai multe ori ipotetic și general: eșec, despărțire, moarte, etc. Starea de anxietate reclamă nevoia de securitate; anxiosul are nevoie să fie contrazis și asigurat că pericolul iminent perceput subiectiv nu este real. Într-o altă etapă, anxiosul devine autoagresiv, deși nu conștientizează acest lucru, prin modalitățile de răspuns la stimuli exteriori se Îndepărtează din ce În ce mai mult de cei din jur preferând solitudinea. Atunci când modalitatea de răspuns la stimuli externi devine o “areacție” În plan relațional și hipereacție În
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
deși nu conștientizează acest lucru, prin modalitățile de răspuns la stimuli exteriori se Îndepărtează din ce În ce mai mult de cei din jur preferând solitudinea. Atunci când modalitatea de răspuns la stimuli externi devine o “areacție” În plan relațional și hipereacție În plan intern anxiosul Înregistrează o scădere a capacității sale de adaptare și de comunicare. Hipereactivitatea internă a anxiosului reprezintă autoagresivitatea trăită de subiect ca stare negativă ce determină manifestări somatice ca: senzație de sufocare, modificări ale tonusului muscular (astenie, slăbiciune), senzații subiective de
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
mult de cei din jur preferând solitudinea. Atunci când modalitatea de răspuns la stimuli externi devine o “areacție” În plan relațional și hipereacție În plan intern anxiosul Înregistrează o scădere a capacității sale de adaptare și de comunicare. Hipereactivitatea internă a anxiosului reprezintă autoagresivitatea trăită de subiect ca stare negativă ce determină manifestări somatice ca: senzație de sufocare, modificări ale tonusului muscular (astenie, slăbiciune), senzații subiective de durere, fără substrat organic (cefalalgii, dureri epigastrice, dureri precordiale, abdominale, lombare, etc.). Manifestările obiective descriu
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
etc.). Manifestările obiective descriu o dereglare neurovegetativă și se concretizează În: tahicardie, respirație precipitată, transpirație, paloare sau congestie, tulburări de transit digestive (greață, vomă, inapetență, etc.), blocaj sau dezinhibiție sexuală, tremurături, etc. În sfera comportamentului manifest, consecințele autoagresivității și agresivității anxioase se prezintă sub aspectele inhibiției și excitației. Inhibiția este una dintre consecințele cele mai frecvente ale stării anxioase, deoarece Îl Împiedică pe anxios să acționeze și să adopte măsurile necesare soluționării situației. Inhibiția ca manifestare autoagresivă a anxietății dezorganizează funcționalitatea
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
tulburări de transit digestive (greață, vomă, inapetență, etc.), blocaj sau dezinhibiție sexuală, tremurături, etc. În sfera comportamentului manifest, consecințele autoagresivității și agresivității anxioase se prezintă sub aspectele inhibiției și excitației. Inhibiția este una dintre consecințele cele mai frecvente ale stării anxioase, deoarece Îl Împiedică pe anxios să acționeze și să adopte măsurile necesare soluționării situației. Inhibiția ca manifestare autoagresivă a anxietății dezorganizează funcționalitatea intelectuală și comportamentală. Inhibatul se simte inferior și suferă pentru acest lucru. Excitația, pe de o parte poate
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
vomă, inapetență, etc.), blocaj sau dezinhibiție sexuală, tremurături, etc. În sfera comportamentului manifest, consecințele autoagresivității și agresivității anxioase se prezintă sub aspectele inhibiției și excitației. Inhibiția este una dintre consecințele cele mai frecvente ale stării anxioase, deoarece Îl Împiedică pe anxios să acționeze și să adopte măsurile necesare soluționării situației. Inhibiția ca manifestare autoagresivă a anxietății dezorganizează funcționalitatea intelectuală și comportamentală. Inhibatul se simte inferior și suferă pentru acest lucru. Excitația, pe de o parte poate alterna cu stările de inhibiție
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
proces activ și cu durată limitată În timp. Acest concept va căpăta un rol din ce În ce mai important În semiologia psihiatrică contemporană, cu referire la inhibiția din psihoze și alte procese patologice, la inhibiția din stările depresive sau nevrotice, inclusive la inhibiția anxioasă. În contextual relației intrinseci anxietate - inhibiție se poate aprecia caracterul biunivoc al raportului dintre acestea: pe de o parte inhibiția generează anxietate - anxietatea ca imposibilitate subiectivă de a acționa și reacționa , iar pe de altă parte anxietatea anticipatorie În legătură cu un
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
acționa și reacționa , iar pe de altă parte anxietatea anticipatorie În legătură cu un eveniment sau situație pe care subiectul nu o poate controla, va genera inhibiția. Ca stare emoțională neplăcută, anxietatea se manifestă pe trei axe principale: pe axă subiectivă stările anxioase și implicit autoagresivitatea subiectivă se manifestă variabil ca intensitate, de la simpla agitație interioară până la panică; pe axă comportamentală se poate vorbi despre manifestările exterioare observabile conretizate În agitație sterilă, inhibiție și chiar siderație, pe axă neurovegetativă sunt observate paloarea, transpirația
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
conretizate În agitație sterilă, inhibiție și chiar siderație, pe axă neurovegetativă sunt observate paloarea, transpirația, tahicardia, termurul, etc. Inhibiția externă poate ajunge până la blocajul total al acțiunii și este una dintre cauzele esențiale ale problemelor de adaptare și relaționare ale anxiosului. Scalele clasice de anxietate (Hamilton, Tyrer) pot releva gradul de intensitate al anxietății, dar nicodată diferențierea celor 2 parametri: inhibiția și anxietatea. Studiile și cercetările efectuate demonstrează că etimologia anxietătii rămâne, Încă, un domeniu al controverselor și ipotezelor. Ca reactivitate
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
și de dorința de pedeapsă. Prevalența comportamentului agresiv În TOC asociat cu altă patologie psihiatrică este de două ori mai mare decât prevalența agresivității În TOC simplă. Incărcătura agresivă și ambivalenta apare, ca și În simtomatologia obsesională, și În tulburarea anxios - fobică. Frica și dispoziția instabilă, intolerantă, contradictorie, duc la conduite agresive, complicate și disimulate, Întrucât Îi este frică, atât de propria violență cât și de propria dorință. Pacienții cu epilepsie au Înspaimântatoare accese de furie, de o violențăa extremă, Îndreptată
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
o predispoziție mai mult sau mai putin accentuată de a trece la actul suicidar. Există dezechilibre caracteriale care favorizează tentativa.Impulsivul va avea motive futile ,va surprinde prin bruschețea actului.La paranoici vom găsi o hipersensibilitate morbidă.Irascibilul,perversul, hiperemotivul,anxiosul reprezintă alte categorii de predispuși ,fiecare predispoziție avându-și „mecanismele” sale.Un lot masiv este furnizat de către Întârziații afectivi( prin atitudine „captativă”), prin mare sugestibilitate, prin tendința de imitare, În urma forțării atenției și milei etc) Există un coeficient personal În ceea ce privește
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
multor factori, printre care: rolurile parentale sunt roluri specifice părinților și nu bunicilor; bunicii se adaptează mai greu la cerințele situației de maximă tranziție; distanță mare între generații, bunicii țin la ideile lor preconcepute, modificări specifice bătrâneții (înclinație spre stări anxioase, depresive, starea de sănătate precară, schimbarea ierarhiei scării valorice) . Infirmarea celei de-a patra ipoteze evidențiază că nu există diferențe semnificative între turorii din mediul urban și cei din mediul rural. Infirmarea acestei ipoteze se datorează faptului că: părinții și
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
o mare nevoie de securitate iar în situații de abandon din partea părinților (singurul lor sistem de referință și singura experiență relațională) prezintă conduite reactive pe fondul cărora se pot dezvolta structuri mentale obsesive, fobice, deliruri de revendicare sau persecuție, depresii anxioase care pot culmina cu acțiuni autoagresive. 1.3.4. Dizabilitatea mentală de gradul III (idioția) Reprezintă forma cea mai gravă de dizabilitate mentală și definește persoana incapabilă să se autoconducă, să se apere de eventualele pericole sau chiar să se
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
vitale” resimțite de persoana bolnavă. Aceste „sentimente vitale” sunt cheia înțelegerii „schimbărilor” care survin „în interiorul” persoanei umane a bolnavului psihic, ele constituind „motivele” și „mobilurile” care o proiectează către forme de manifestare dintre cele mai variate: toxicomanie, perversiuni sexuale, crize anxioase, stări obsesive, fobii, impulsiuni suicidare, cleptomanie, mitomanie, depresii, sentimente de culpabilitate etc. În spatele acestor „manifestări morbide” trebuie să descifrăm, să recunoaștem „criza existențială” a individului respectiv, veritabil „impas nevrotic” al persoanei bolnave. Dincolo de aspectele pur medicale, clinico-psihiatrice, ne aflăm în fața
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]